Anunturi online!
01 iulie 2011

Tulburarile legate de consumul de substante halucinogene

Halucinogenele sunt grupuri de substante chimice diferite care determina modificari in procesul de gindire, perceptive a lumii fizice si simtul trecerii timpului la o persoana. Halucinogenele pot fi gasite natural in unele plante sau pot fi sintetizate in laborator. Cele mai multe halucinogene sunt consumate abuziv ca droguri recreationale. Sunt denumite si droguri psihedelice. Halucinogenele sunt la fel de vechi ca si civilizatia umana. Multe culture scriu despre consumul anumitor plante pentru a induce viziuni sau a altera perceptia realitatii. Frecvent aceste halucinogene au fost parte din experientele religioase sau profetice. Desi sunt cunoscute citeva sute de plante care contin compusi halucinogeni, cele mai multe halucinogene sunt sintetizate in laboratoare ilegale pentru a fi vidute ca droguri de strada. Cel mai bine cunoscut este acidul dietilamid lysergic sau LSD, mescalina, psilocibina si MDMA-ecstasy. Feniciclidina sau praful ingerilor poate produce halucinatii cum pot fi amfetaminele si marijuana dar aceste droguri nu sunt considerate halucinogene clasice. Desi halucinogenele produc efecte sociale si psihologice similar apartin diferitelor grupuri de substante. Totusi toate par a afecta creierul in acelasi mod. Desi mecanismul actiunii lor nu este pe deplin cunoscut cercetatorii arata ca se leaga de receptorul serotoninic din creier. Serotonina este un transmitator neural care faciliteaza transmisia impulsurilor nervoase in creier fiind asociat cu stare de bine si alte raspunsuri psihologice. Cind un halucinogen se leaga de receptorul de serotonina, serotonina este blocata iar transmisia nervoasa este alterata. Apare cresterea serotoninei in creier determinind dezorientare, alterare a simtului vazului, auzului si tactil, dezorientare in timp si spatiu si alterari ale comprotamentului. In cazul intoxicatiei cu halucinogeni totusi o persoana nu este normal deliranta, inconstienta sau disociata. Persoana este constienta de aceste modificari cauzate de halucinogen.
Prezentarea drogurilor:
LSD: LSD este cel mai cunoscut si mai puternic dintre halucinogeni. A fost sintetizat prima data de catre Alfred Hoffman pentru o companie farmaceutica din Germania in 1938 in cautarea unui remediu pentru cefalee. Hoffman descopera proprietatile halucinogene ale LSD accidental in 1943. Drogul devine popular printer hippiotii de la mijlocul anilor 1960 pentru care proprietatile drogului ofereau acestora o fereastra catre accentuarea creativitatii. Drogul este present si in semintele florii de buna-dimineata. LSD pur este o substanta alba, cristalina sub forma de pulbere care se dizolva usor in apa desi contaminarea determina culoarea de maro sau galben. A fost clasificat drept un drog in 1970-adica nu are folosinta medicala sau legala si are un inalt potential de abuz. Nu este usor de sintetizat intr-un laborator de domiciliu iar unele dintre ingredientele sale sunt substante controlate si dificil de obtinut. Totusi LSD este foarte puternic iar o cantitate mica poate produce un numar mare de doze. Pe strada LSD este vindut sub diferite forme. Microdozele sunt pastile mici cit un bold. Exista o forma lichida aplicata pe benzi subtiri de gelatina. LSD lichid poate fi sub forma de spray pe cuburi de zahar. Forma cea mai comuna a drogului este LSD lichid spreyat pe o hirtie absorbanta si uscat. Hirtia printata colorat este impartita in mici patrate, fiecare fiind o doza. LSD lichid poate fi sprayat si pe spatele unui timbru postal si lins.
Piperidina si ketamina:
Derivatii de piperidina si ketamina sunt droguri halucinogene. Piperidina a fost dezvoltata mai intit in 1950 ca un anestezic disociativ si analgesic. A fost curind scos din uz datorita recatiilor psihologice severe: disforie, agitatie si comportament psihotic. A fost folosit in medicina veterinara in 1960 si a devenit un drog popular rapid. Manifestarile clinice sunt extreme de variabile. Pacientul poate parea calm sau salbatic, dezorientat, violent, stupuros sau in coma in functie de doza ingerata. Ataxia, grimasele, bruxismul, rigiditatea muscular si miocloniile sunt commune. Temperatura, frecventa cardiac si presiunea sanguina sunt ridicate. Determina hipertermie severa, rabdomioliza si insuficienta renala mioglobinurica. Ketamina similara structural cu piperadina este astazi folosita ca anstezic disociativ. Denumita special K este un drog popular.
Mescaline:
Mescaline este un hallucinogen natural dintr-o planta. Sursa sa primara este cactusul Lophophora williamsii. Acest cactus este originar in Sud-Vestul SUA si Mexic. Planta verde-albastruie este fara spini si contine in virf o coroana ca un buton cu mescaline. Aceasta poate fi mincata sau facuta ceai. Mescaline este si un ingredient activ al cel putin 10 tipuri de cactusi din genul Trichocereus native in America de Sud. Mescaline a fost izolata pentru prima data de chimistul german Arthur Hefftner in 1897 si sintetizata intr-un laborator in 1919. S-au facut experimente cu drogul pentru a-i verifica calitatile medicale dar fara success. Totusi cactusul este cultivat. Este folosit in practicile indigenilor indieni. In 1970 mescalina este clasificata drept drog.
Psilocibina:
Psilocibina este ingredientul activ cunoscut pe strada drept ciupercile magice sau ciupercile mexicane. Exista citeva specii de ciuperci care contin substanta. Ciupercile sunt gatite si mincate sau uscate si fierte pentru ceai. Desi psilocibina poate fi facuta sintetic in laborator nu exista piata pentru substanta sintetica iar toata catitatea de drog provine din ciupercile cultivate.
MDMA:
MDMA prescurtarea pentru 3, 4-metilendioximetamfetamina sau ecstasy, TXC sau Adam a devenit un drog popular din 1980. A fost sintetizat in 1912 de o companie farmaceutica germana cautind un nou compus care sa opreasca hemoragiile. Compania a inregistrat drogul ca supresant al apetitului in 1950 dar folosirea sa a fost intrerupta cind s-au descoperit proprietatile halucinogene. In 1980 medicii au experimentat cu drogul, care era atunci legal ca o cale de a ajuta pacientii sa devina mai empatici. Consumul recreational a urmat imediat. Drogul a fost declarat illegal in 1985. MDMA este un drog popular in cluburi si poate fi obtinut la petreceri. Este solid in tablete, atractiv deoarece combina efectele stimulante care permit dansul pentru ore intregi cu sentimental de empatie, reduce anxietatea si inhibitia, da euforie.
Cause si factori de risc:
O cauza a consumului de halucinogeni este ca acestia sunt atractivi ca droguri recreationale din urmatoarele motive:
-dau dependenta minima si nu exista simptome de sevraj la oprirea lor
-produc putine efecte adverse severe sau debilitante psihic
-nu produc de obicei iluzii, stupor excesiv sau stimulare excesiva
-nu determina pierderea memoriei la folosirea ocazionala
-sunt usor disponibile
-produc stare de euforie care da iluzia cresterii creativitatii, empatiei sau a atentiei
-decesele prin supradoza sunt rare.
Pe de alta parte halucinogenele puternice precum LSD pot cauza infricosare si anxietate evocind experiente emotionale cunoscute drept calatorii de cosmar. Scurte moment traite in trecut apar necontrolabil fara a consuma drogul pentru luni dupa o singura doza. In timpul intoxicatiei cu halucinogene realitatea poate fi atit de alterata incit o persoana se poate rani crezind ca poate zbura de pe cladiri. Halucinogenele pot induce sau cauza agravarea tulburarilor psihiatrice cum este anxietatea, depresia si psihoza. Pot cauza paranoia, pierderea memoriei pe termen lung, modificari de personalitate mai ales daca exista o tulburare latenta de personalitate si dependenta psihologica fata de drog.
Tratament
Tratamentul acut doreste prevenirea autovatamarii pacientului sau heteroagresiunea. Deoarece majoritatea persoanelor care experimenteaza intoxicatia cu halucinogene ramin ancorati in realitate, sustinerea psihologica in cazul unei experiente negative, anxietatii, atacului de panica sau a paranoiei este de ajutor. Pacientii sunt mentinuti calmi, intr-un mediu placut si luminous si sunt incurajati sa se plimbe in timp ce sunt ajutati sa ramina orientati in realitate. Ocazional se administreaza lorazepam pentru anxietate. Cel mai mare risc amenintator de viata este asociat cu consumul de MDMA. Consumatorii pot dezvolta temperaturi corporale periculos de mari. Reducerea temperaturii pacientului este esentiala in tratamentul acut. Tratarea a efectelor pe perioada lunga ale halucinogenelor implica folosirea de psihoterapie dupace drogul a fost interupt. Multe persoane gasesc grupurile de sustinere cu programe de 12 pasi de ajutor. In plus tulburarile psihiatrice asociate trebuie diagnosticate si tratate. Daca apare rabdomioliza aceasta trebuie tratata cu refacerea volumului intravenous si alcalinizarea urinii. Benzodiazepinele sunt de electie in tratamentul anxietatii si a pacientilor agitati. Ele reduc anxietatea si efectele simpatomimetice ale halucinogenelor. Fenodiazepinele trebuie evitate. Ele pot reduce convulsiile iar efectelor lor anticolinergice doar agraveaza hipertermia si tahicardia pacientului. Rolul butirofenonelor, particular al droperidol si haloperidol este mai putin clar. Condamnate de unii ca fiind epileptogene ramin in folosinta pentru pacientii violenti si psihotici. Hipertensiunea si tahicardia rar necesita alt tratament in afara de benzodiazepine. In cazuri rare tratamentul cu nifedipina sau nitroprusiat poate fi indicat. Se vor evita betablocantele deoarece multe dintre aceste medicamente au efecte alfa si beta adrenergice. Deoarece halucinogenele nu sunt psihic adictive multe persoane pot sa se opreasca din consum. Totusi consumatorii ramin vinati de problemele cornice precum flashbacks sau tulburari ale afectivitatii si anxietate care apar fara consum sau sunt agravate de consumul de halucinogene. Este dificil de prezis cine va suferi de complicatii pe termen lung si cine nu.
Semne si simptome
Desi nu toti cercetatorii sunt inca de accord se recunosc doua afectiuni mentale determinate de halucinogene: dependenta si abuzul. Dependenta este consumul continu al halucinogenelor chiar si cind substanta cauzeaza individului diferite probleme semnificative sau cind individul recunoaste efectele adverse (afectarea memoriei in intoxicatie, atacuri de anxietate, flashbacks) dar continua sa foloseasca substanta. Cautarea continua a halucinogenelor dupa o perioada de timp de abstinenta a fost raportata. Abuzul de halucinogene este consumul repetat chiar si cind au determinat afectarea individului si intrerup capacitatea acestuia de a se prezenta la lucru, scoala sau acasa, dar consumul nu este atit de frecvent ca la dependenti. Fata de aceste doua tulburari Asociatia Americana Psihiatrica recunoaste opt afectiuni induse de halucinogene, acestea fiind urmatoarele:
-intoxicatia cu halucinogene
-tulburarea perceptiei persistenta prin halucinogene-flashbacks
-delirul determinat de halucinogene
-tulburarea psihotica asociata cu iluzii indusa halucinogenic
-tulburarea psihotica asociata cu halucinoatii indusa de halucinogene
-tulburarea afectivitatii indusa halucinogenic
-tulburarea anxioasa indusa halucinogenic
-alte tulburari asociate halucinogenelor neclasificate.
Simptomele psihologice:
Halucinogenii lucreaza primar asupra perceptiei realitatii. De obicei nu creeaza halucinatii adevarate, care sunt imagini si sunete imaginate in absenta unui factor corespondent cu realitatea. Acestia altereaza perceptia a ceva care este prezent fizic. O fata apare a se topi sau culorile pot deveni stralucitoare, se pot misca sau modifica forma. Sunetele pot fi vazute si nu auzite.
Mai mult decit cu alte droguri, statusul mental al consumatorului de halucinogene si mediul in care drogul este luat influenteaza experienta consumatorului. LSD in special este cunoscut pentru simptomele care variaza de la experiente psihedelice pina la anxietate si atacuri de panica. Experientele anterioare bune cu drogul nu garanteaza continuarea lor. Persoanele cu istoric de tulburari psihiatrice vor experimenta mai degraba reactii primejdioase ca si cei care primesc drogul fara a sti.
Principalele simptome psihologice ale halucinogenelor sunt urmatoarele:
-distorsiunea vizuala, tactila si auditiva
-dezorientarea in timp si spatiu
-confuzia ca sunetele se vad si imaginile se aud
-iluzia invulnerabilitatii fizice
-paranoia
-alterarea judecatii si luarea de riscuri
-atacuri de panica, flashbacks dupace drogul a fost eliminat din corp
-calm fals, reduce inhibitia, creste empatia
-euforie, pierderea memoriei pe termen lung
- afecteaza concentrarea si motivatia
-modificari ale personalitatii mai ales daca exista o boala mentala latenta
-dependenta psihica a drogului.
Normal mescalina si psilocibina produc efecte mai usoare decit LSD. In timpul folosirii unui singur drog consumatorul poate experimenta o varietate de simptome. Starea afectiva se poate transforma de la cea de fericire la tristete sau de la placuta la infricosare si inapoi la placuta de citeva ori. Unele simptome apar primar la MDMA.
Desi efectele primare ale halucinogenelor sunt asupra perceptiilor apar si unele simptome fizice.
Simptomele fizice cuprind urmatoarele:
-cresterea presiunii singelui
-cresterea frecventei batailor cardiace
-greata si varsaturi mai ales la mescaline si psilocibina
-vedere incetosata care se mentine dupace drogul a fost epuizat din organism
-coordonare proasta, pupile marite
-transpiratii profuse, diaree la halucinogenele din plante
-neliniste, crampe musculare mai ales incheieturi incordate la MDMA
-deshidratare, cresterea severa a temperaturii corpului conducind la convulsii.   SURSA 02 Conform DSM-IV si ICD 10, tulburarile in legatura cu consumul unui drog " sbstance use disorders " includ : abuzul de drog  ,  efectele secundare ale unui medicament si  expunerea la un toxic; termenul de substanta se poate referi la un drog , la un medicament sau un toxic. DSM-IV considera 11 clase de astfel de substante: alcoolul, amfetamina sau simpatomimeticele cu actiune similara, cafeina, canabisul, cocaina, substantele halucinogene, inhalantele, nicotina, opiaceele, phencyclidina (PCP) sau arylcyclohexylamina, sedativele, hipnoticele sau anxioliticele. Desi diagnosticul abuzului si dependentei de substante din DSM-IV este indispensabil clinicianului totusi  pentru a identifica adolescentii cu patternuri patologice in consumul de substante, criteriile respective nu sunt,  perfect aplicabile adolescentilor. Astfel, este foarte important sa luam in considerare diferentele privind : consumul, abuzul sau dependenta de substante la adolescent.
Definitii
Atat abuzul, cat si dependenta de substante implica existenta unui pattern maladaptativ al uzului de substante. Criteriile DSM-IV pentru abuzul de substante includ:
- uzul repetat al unei substantepsihoactive
- incapacitete de a indeplini obligatiile scolare sau sociale
- conflicte repetate cu legea
- continuarea consumuli indiferent de consecinte
Criterii DSM  pentru dependenta de substante,
- criterii psihologice ale tolerantei si simptomatologiei de sevraj (abstinenta),
- abandonarea activitatilor importante,
- petrecerea timpului cu activitati legate de consumul de drog,
- folosirea substantei in cantitati din ce in ce mai mari si perioade mai mari de timp decat se intentiona si
- folosirea substantelor respective in ciuda inrautatirii problemelor legate de uzul de substante.
Intoxicatia cu o substanta reprezinta:
- aparitia unui sindrom reversibil specific,
- modificari clinice, psihologice sau comportamentalecare  apara in cursul administrarii substantei sau la scurt timp dupa aceea
- remiterea dupa metabolizarea si eliminarea acesteia.
Toleranta este legata de efectele biologice ale drogului si semnifica necesitatea cresterii dozelor pentru obtinerea acelorasi efecte fizice si psihologice. Adictia este un termen ceva mai nou introdus si se refera la nevoile psihologice de administrare a drogului, in ciuda tuturor problemelor care apar, procurarea drogului devenind principalul scop al existentei pacientului. Fenomenul de craving, termen preluat din limba engleza, reprezinta pulsiunea imperioasa, necontrolata, de a consuma droguri. Simptomele de sevraj sunt ceva mai putin obisnuite, comparativ cu adultul.
Caracteristici  ale consumului de substante la adolescent:
_ perturbarea activitatilor acestuia se datoreaza consumului in sine, consumului in cantitati mai mari decat se intentiona initial si instalarii tolerantei.
- consumul de mai multe substante pare a fi la adolescent mai degraba o regula decat o exceptie.
- alte aspecte importante sunt pierderea temporara a constientei sau comportamentul sexual impulsiv, legate de consumul de alcool la adolescent.
- consumul de substante poate fi considerat un preludiu al abuzului si dependentei, consumul regulat crescand riscul pentru o tulburare in legatura cu o substanta,
- diagnosticul de abuz necesita, evidentierea unui pattern dezadaptativ al consumului de substante, cu niveluri de durere si disconfort semnificative clinic.
- dependenta de substante necesita un grad substantial de implicare, incluzand toleranta, pierderea controlului asupra consumului de substante si aparitia simptomatologiei de sevraj. Cele mai comune probleme legate de consumul de substante la adolescent sunt reprezentate de deteriorarea functionarii scolare, sociale si familiale si aparitia conflictelor personale si familiale.
Epidemiologie
Consumul diferitelor substante psihoactive nu este neobisnuit in randul adolescentilor. Astfel, in USA, s-a raportat ca aproximativ 90% dintre elevi au consumat alcool si mai mult de 40% au "testat" droguri ilicite (in special marijuana) pana la sfarsitul liceului. Se pare ca alcoolul este principala alegere pentru adolescentii care consuma substante. Conform "The University of Michigan Monitoring the Future" 212i89c, 1995, aproximativ 30% dintre elevii de liceu au relatat consumul a cel putin 5 bauturi la rand intr-o perioada de 2 saptamani. Din 1991 si pana in 1996, in USA, consumul de droguri ilicite a crescut in randul elevilor de liceu de la 27% la 40% la absolventii claselor a XII-a, de la 20% la 38% la absolventii claselor a X-a si de la 11 la 24% la absolventii claselor a VIII-a.În Romania, odata cu liberalizarea frontierelor in 1990,consumul de droguri a crescut substantial dar nu a existat nici un studiu epidemiologic pana in 1999. În 2000 s-a realizat un studiu al fenomenelor legate de consumul de droguri in populatia generala, de catre Centrul de Studiu al Opiniei Publice (CSOP). În urma acestui studiu, s-a stabilit o prevalenta a consumului in populatia generala de 1%. Dintre cei care au declarat ca au consumat droguri, baietii au mentionat marijuana si hasis-ul ca fiind primele droguri consumate, iar fetele - sedativele si tranchilizantele. De asemenea, acestia au declarat ca principala sursa de drog a fost anturajul (grupul de prieteni), care le-au oferit sau le-au vandut aceste substante, iar ca principal motiv pentru care au inceput consumul de droguri au mentionat curiozitatea si numai 0,9% dintre baietii cu consum declarat de substante au motivat aceasta prin dorinta de a uita de problemele lor. Se considera ca prevalenta tulburarilor consumului de substante este adesea ridicata in populatia de adolescenti, mai ales la cei cu probleme emotionale serioase (185). Unele studii au aratat o prevalenta ce depaseste 80% la adolescentii cu tulburari de conduita. Adolescentii de sex masculin prezinta rate mai inalte ale consumului de substante decat adolescentii de sex feminin. Populatia adolescentilor cu uz de substante prezinta adesea si alte tulburari, incluzand tulburarile de conduita. Acest fenomen a fost observat inca din anul 1946, fiind descris atunci ca "Berkson's bias" = tendinta Berkson. Tulburarile de conduita, precum si agresivitatea, preced adesea sau acompaniaza tulburarea de consum de substante De asemenea, abuzul de substante este insotit adesea de THDA, dar aceasta asociere ar putea fi explicata de nivelul ridicat de comorbiditate dintre tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie si tulburarile de conduita. Tulburarile dispozitiei si in special depresia apar frecvent atat inainte cat si dupa debutul consumului de substante la adolescent existand si un risc ridicat pentru comportamentul suicidar, de la ideatie la tentative, comparativ cu adolescentii fara consum de substante. Exista studii care au aratat rate inalte ale tulburarilor anxioase la tinerii cu abuz de substante. Astfel, fobia sociala precede abuzul de substante, in timp ce atacurile de panica si tulburarea anxioasa generalizata apar adesea dupa debutul consumului de substante. Adesea, s-a remarcat prezenta in antecedente a tulburarii de stress postraumatic, aceeasi autori constatand ca depresia si tulburarea de stress posttraumatic se intalnesc mai frecvent la fetele cu abuz de substante. De asemenea, au fost gasite si alte conditii psihiatrice asociate cu abuzul de substante la adolescent si adultul tanar, cum sunt schizofrenia , bulimia nervoasa, tulburarea de opozitie si tulburarile de invatare.
Etiologie
Din moment ce majoritatea adolescentilor consuma  ocazional alcool si multi dintre ei "incearca" alte substante de cateva ori in perioada adolescentei, dar numai o parte dintre acestia dezvolta tulburari in legatura cu uzul de substante, reiese ca,atat riscul, cat si potentialul dezvoltarii unei astfel de tulburari, apar intr-o stransa legatura cu actiunea unor anumiti factori de risc. Varsta la care adolescentul incepe sa consume substante este un factor extrem de important pentru un debut precoce al tulburarii in legatura cu uzul de substante si trecerea rapida la consumul drogurilor ilegale. Factori de risc individuali. Uzul si abuzul de substante pare a fi in legatura cu unele caracteristici individuale, cum ar fi: prezenta precoce in copilarie a tulburarilor de comportament disruptiv, a comportamentului agresiv, a performantelor scolare modeste sau chiar esecului scolar, a suferintelor fizice si afective,  a tentativelor de suicid si a convingerilor "pro" in ceea ce priveste consumul de droguri. Se citeaza, de asemenea, si obisnuinta de a lua medicamente. Copiii cu temperament "dificil" par a dezvolta in adolescenta mai frecvent tulburari legate de uzul de substanta decat cei cu temperament in limitele normalului; trasaturile temperamentului care par a fi implicate sunt: impulsivitatea mare, capacitatea scazuta de concentrare si mentinere a atentiei, iritabilitatea si irascibilitatea. Studii efectuate la gemeni si copii adoptati subliniaza contributia factorilor genetici si constitutionali la dezvoltarea tulburarilor legate de uzul de substante, iar anumite caracteristici comportamentale cu o baza biologica dovedita pot dezvalui o anumita vulnerabilitate la aparitia acestei tulburari la adolescent . Factori de risc familiali includ consumul de substante al parintilor sau al celorlalti membri ai familiei, convingerile si atitudinile tolerante ale parintilor fata de consumul de substante, lipsa unui atasament solid intre parinti si copil sau adolescent, lipsa implicarii parintilor in viata copiilor, lipsa unei supravegheri adecvate si a disciplinei. Dezorganizarea familiala, prin divort sau deces atinge un procent foarte mare la cei cu consum de substante (aproximativ 50%). Factorii de risc legati de grup (anturaj) includ consumul de substante in grup, atitudinea grupului privind consumul de substante si importanta orientare a tinerilor catre grup (ca reactie de opozitie fata de parinti). De asemenea, un rol important au si atitudinea de fronda, sentimentele de omnipotenta, comune la adolescent, influenta grupului sau "presiunea grupului". Factorii comunitari. Statutul socio-economic scazut, deteriorarile somatice, densitatea mare a populatiei, rata inalta a criminalitatii sunt asociate cu consumul accentuat de substante la tineri. Un rol important il au si mesajele furnizate de mass-media, copiii si adolescentii fiind in mod deosebit sensibilis la promovarea consumului de substante de catre mass-media, cum sunt, de exemplu reclamele la tutun si alcool. Amintim, de asemenea, si unele aspecte regretabile ale catorva emisiuni TV difuzate la noi in tara, in care, pe de-o parte, sunt prezentate avatarurile tanarului care consuma droguri, dar, pe de alta parte, tanarul intervievat povesteste despre trairile extraordinare obtinute la administrarea drogului. Riscul si istoria naturala a uzului si abuzului de substante la adolescent pot fi privite si din perspectiva developmentala. Exista cateva studii care stabilesc o secventialitate caracteristica a dezvoltarii tulburarii de uz de substante la adolescent. Majoritatea adolescentilor incearca initial droguri denumite sugestiv "poarta de intrare" ("gateway" drugs), ca alcoolul si tigaretele, care sunt legale pentru adulti si, deci, usor de procurat pentru minori. Progresiv, o parte dintre acestia trec catre uzul de marijuana sau alte droguri ilicite si catre un consum mai substantial. Totodata, actiunea diferitilor factori de risc pare a fi mai critica in anumite stadii ale uzului de substante. De exemplu, consumul apare initial intr-un context social, fiind legat de factorii ce tin de grup, putand reprezenta o curioztate asociata cu disponibilitatea unei substante (procurarea facila in cadrul grupului). Stadiile ulterioare ale consumului de drog, a caror progresie pare a fi previzibila, sunt influentate - se pare - de alte categorii de factori de risc, si anume de factorii individuali, parentali sau de probleme psihologice. În ciuda asemanarii cu adultii in ceea ce priveste abilitatile, cei mai multi adolescenti nu au atins o anumita maturitate cognitiva si emotionala. Ei reprezinta insa, din perspectiva developmentala, identitati distincte, care se pregatesc pentru relatii sociale si individuale adecvate, incluzand profesia, casatoria si familia; in acest context, adolescentii experimenteaza o categorie vasta de atitudini si comportamente. Consumul de substante poate perturba serios capacitatea adolescentilor de a-si indeplini sarcinile. În general, existenta unui varf in consumul de substante in adolescenta tarzie si "prima tinerete", cand curioztatea si dorinta de experiente noi, extraordinare, ating si ele un varf, dupa care consumul scade simtitor, poate fi un aspect al procesului maturational. Astfel, multi adulti tineri constata ca nu pot indeplini toate cerintele rolului de adult in conditiile unui consum sustinut de substante, iar evenimente precum casatoria, venirea pe lume a primului copil, incadrarea in munca si scaderea implicarii in conditia de adolescent, duc la descresterea consumului sau la consumul discontinuu de substante. Uzul de substante, comportamentul deviant sau alte comportamente cu risc inalt se regasesc adesea impreuna in adolescenta si exista teorii care sugereaza ca factorii de risc descrisi anterior promoveaza impreuna aceasta paleta de comportamente.
Caracteristici clinice.  Diagnostic pozitiv
În cazul adolescentului suspectat de consum de substante, nu trebuie cercetat numai comportamentul strict legat de consumul de substante, ci si numeroase alte aspecte, incluzand functionarea psiho-sociala, problemele comportamentale, existenta altor tulburari psihiatrice, functionarea familiala, scolara si vocationala, competenta sociala, relatiile cu grupul de varsta, petrecerea timpului liber si statusul medical curent.
Uzul de substante reprezinta un comportament multidimensional, care include:
- un pattern al consumului (privind cantitatea de drog administrata per doza, frecventa, debutul, tipurile de drog consumate, etc.),
- consecintele negative (scolare,vocationale, sociale,in grupul de varsta,familiale, emotionale,comportamentale, legale si medicale),
- contextul consumului (timpul,locul, consumul in grup, atitudinile si an tecedentele dispozitionale, consecintele, asteptarile)
- controlul consumului (daca vede consumul ca pe o problema, daca doreste, poate sa opreasca sau sa limiteze consumul de drog.
Prima experienta a consumului de droguri este realizata de obicei din curiozitate sau la presiunea grupului, pentru ca apoi sa apara nevoia fizica, odata cu instalarea dependentei si nevoia psihica, manifestata prin dorinta irezistibila, imperioasa, de a obtine cu orice pret placerea experimentata initial, ceea ce determina reluarea consumului. Treptat, se instaleaza toleranta, care va impune consumul unor doze din ce in ce mai mari.
C. Oancea descrie 3 etape ale acestui fenomen: "1)o faza initiala de placere orbitoare, de extaz de neuitat; 2)o faza placuta de desprindere, de visare, de eliberare; 3)o faza finala de revenire penibila, daca subiectul se afla intr-o situatie existentiala problematica sau nefericita". Acelasi autor, afirma ca se produce o adevarata scindare a personalitatii, intr-o parte "toxicofilica", in cautarea placerii si una "nedrogata, culpabila, care sufera, este deprimata sau prepsihotica", aceasta explicand si ambivalenta fata de tratament. Evaluarea adolescentului la care se suspecteaza consumul uneia sau mai multor substante psihoactive are scopul de a determina daca exista o problema legata de consumul acestor substante si daca aceasta problema se incadreaza in criteriile diagnostice (DSM-IV) pentru abuzul sau dependenta de substante. La pacientii cu consum de substante si frecvent in episoadele de intoxicatie, apar tulburari semnificative ale dispozitiei, tulburari cognitive si ale comportamentului. Tulburarile dispozitiei pot merge de la depresie la euforie, incluzand fie letargie, fie dezinhibitie; fie somnolenta, fie hiperactivitate, agitatie sau lipsa nevoii de somn. Tulburarile cognitive includ dificultati de concentrare si mentinere a atentiei, tulburari de perceptie si de gandire, idei delirante. Markerul tulburarilor induse de consumul de substante la adolescent este reprezentat, insa, de dificultatile in functionarea scolara sau profesionala. Aceste dificultati pot include disfunctii sau conflicte familiale, conflicte interpersonale, esec scolar. Se pot asocia comportamentul deviant si de risc, incalcarea legii (furt, vanzarea de droguri, etc.) alte tulburari psihiatrice, ca: tulburarea de conduita, ADHD, depresia, tulburarile anxioase etc. S-a constatat o frecventa mai mare a traumatismelor la cei cu consum de substante; consumul de alcool pare a fi raspunzator de 40% dintre cazurile de inec la adolescenti. În plus, se pare ca, atat adolescentii care cad victime unor violente, cat si cei care le comit, cu sau fara arme, se afla, de obicei, sub influenta sau au un istoric de consum de substante. De asemenea, se descriu atat comportamentul sexual de risc, cat si debutul timpuriu si promiscuitatea comportamentului sexual la adolescentii cu debut timpuriu al consumului de substante, comportamente care pot duce la aparitia bolilor cu transmitere sexuala si a sarcinilor nedorite. În ceea ce priveste infectia cu HIV, cel mai inalt risc il au cei cu abuz de droguri intravenoase si cocaina pura. Cercetarile asupra prezentei si patternului consumului de substante trebuie sa fie directe si specifice. Din cauza prezentei, uneori, a comportamentului antisocial si tendintei de a nega sau de a minimaliza consumul de drog, sau, dimpotriva, de a exagera patternul de consum de substante, clinicianul trebuie sa se astepte sa nu afle chiar tot adevarul de la adolescent, care, de multe ori, este adus de familie, impotriva vointei sale. Datele provenite de la familie sau anturaj pot fi de folos. Evaluarea factorilor de risc pentru consumul sau abuzul de substante contribuie, adesea, la formularea unei suspiciuni privind consumul sau abuzul. Prin examenul toxicologic al serului si urinii se poate detecta prezenta drogului in organism, insa un test pozitiv nu dovedeste abuzul sau dependenta de substante, ci doar consumul substantei respective. De asemenea, un test negativ nu este suficient pentru a exclude consumul si tulburarea in legatura cu uzul de substante. Metodele toxicologice pot realiza si o verificare a sinceritatii adolescentului. Screeningul toxicologic este limitat, totusi, de timpul necesar pentru obtinerea rezultatelor, lipsa de corelatie intre concentratia sangvina a drogului si rezultatul obtinut, persistenta redusa in organism a multora dintre aceste substante si a metabolitilor lor si de existenta rezultatelor fals pozitive sau fals negative. De obicei, substantele psihostimulante sunt detectabile in urina 1-2 zile, benzodiazepinele 1-7 zile, barbituricele cu actiune lunga sau medie - aproximativ 2 saptamani, opiaceele - aproximativ 2 zile, in timp ce canabisul poate fi detectat si dupa o luna sau chiar mai mult, cand consumul a fost cronic. Complicatiile medicale nu sunt depistate frecvent la adolescentii cu uz de substante, sechelele consumului cronic putand sa ramana inaparente pana in perioada de adult. Face totusi exceptie consumul excesiv, incluzand si supradoza, cand pot aparea encefalopatia acuta sau cronica sau chiar stop cardiac secundar aritmiei.
Vom prezenta in continuare cateva aspecte clinice ale intoxicatiei si sevrajului pentru fiecare clasa de substante.
OPIACEELE
Opiaceele pot fi:
- substante naturale, ca: opiumul, morfina, codeina;
- substante semisintetice, ca: heroina, hydromorphone, oxycodone;
- substante semisintetice, ca: metadona, buprenorfine, propoxiphene, meperidine;
- alte substante opioid-like: antitusive cu dextromethorphan (cu risc crescut de dependenta), antidiareice ca loperamide si unele droguri de sinteza, create special, pentru a evita legislatia, care sunt variante la meperidine si fentanyl;
- antagonistii opiaceelor, ca: naloxone, nalorphine, levallorphan, cyclazocine, naltrexone, care dizloca opiaceele de pe receptori, blocand efectele acestora; acestia pot precipita fenomenele de sevraj la dependentii de opiacee;
- agonistii-antagonisti ai opiaceelor, ca: pentazocine,buthorphanol, nalbuphene, care ocupa competitiv receptorii opiaceelor si exercita efecte similare suboptimale; pot precipita si ei fenomenele de sevraj, dar acestea vor fi de mai mica intensitate. Substantele opioide actioneaza asupra SNC, avand o actiune analgezica intensa si specifica, un efect particular de "linistire", sedare, o senzatie de satietate sexuala si de protectie impotriva tuturor agresiunilor, euforie, insotite de o senzatie de ameteala si de confuzie usoara, care poate fi resimtita placut sau neplacut de catre subiect. Administrarea repetata intareste efectul euforizant. Un efect important, care pune viata in pericol este deprimarea centrului respirator. Toleranta si dependenta (fizica si psihica) sunt de tip incrucisat pentru toate opiaceele si se dezvolta rapid, de la cateva zile la cateva sapramani la administrarea unor doze repetate (2-4 doze pe zi), subiectii ajungand sa suporte doze de 100-500 de ori mai mari decat dozele echivalente de morfina, folosite in scop terapeutic in practica medicala. Aceste substante sunt metabolizate la nivelul ficatului, metabolitii eliminandu-se la nivel renal si biliar, in proportie de 90% in primele 24 de ore (face exceptie metadona, care are un timp de injumatatire mai lung), dar pot fi gasiti, uneori, in urina si dupa 48 de ore.
Intoxicatia acuta
a)Manifestari clinice
Criteriile DSM-IV pentru intoxicatia acuta cu opiacee sunt:
1. Uz recent de opiaceu
2. Modificari psihologice si comportamentale dezadaptative semnificative clinic (de exemplu, euforie initiala, urmata de apatie, disforie, agitatie sau lentoare psihomotorie, deteriorarea judecatii sau deteriorarea functionarii sociale sau profesionale), care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de opiacee.
3. Constrictie pupilara (sau dilatatie pupilara datorata anoxiei prin supradoza severa) si unul (sau mai multe) din urmatoarele semne, aparand in cursul sau la scurt timp dupa uzul de opiacee:
(1)torpoare sau coma,
(2)dizartrie,
(3)deteriorarea atentiei sau memoriei.
4. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Se specifica daca exista tulburari de perceptie. La aceste aspecte clinice mai putem adauga relaxarea musculara, respiratie Cheyne-Stokes si, in stadiul agonic, colaps, midriaza si paralizia respiratiei.
b)Tratamentul supradozei
Reprezinta o urgenta medicala; pacientul va fi internat intr-o sectie de terapie intensiva. Obiectivul tratamentului este sustinerea unei respiratii adecvate. Se mentin caile respiratorii libere, prin aspirarea secretiilor traheale si faringiene, putand fi necesara intubatia orotraheala cu ventilatie mecanica, deoarece, dupa cum am aratat anterior, opioidele deprima activitatea centrului respirator. Se poate administra intravenos Naloxone (care combate deprimarea respiratorie, actionand ca antidot specific), in doza de 0,8 mg pentru o greutate corporala de70kg, urmarindu-se daca apar fenomenele de sevraj. Daca pacientul nu raspunde la prima doza, aceasta se poate repeta dupa cateva minute.
Sevrajul la opiacee
a)Manifestari clinice
Conform DSM-IV, criteriile de diagnostic pentru sindromul de sevraj (abstinenta) la opiacee sunt:
A.Oricare din urmatoarele:
(1)incetarea (sau reducerea) uzului de opiacee, care a fost excesiv si prelungit (mai multe saptamani sau chiar mai mult)
(2)administrarea unui antagonist opiaceu dupa o perioada de uz de opiacee.
B. Trei (sau mai multe) din urmatoarele simptome, aparand in decurs de cateva minute sau zile dupa criteriul A:
(1)dispozitie disforica;
(2)greata sau voma;
(3)mialgii;
(4)lacrimare sau rinoree;
(5)dilatatie pupilara, piloerectie sau transpiratie;
(6)diaree;
(7)cascat;
(8)febra;
(9)insomnie.
C.Simptomele de la criteriul B cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala. Se mai pot adauga si alte semne fizice hipertensiune, frisoane, ejaculare spontana sau orgasm, dureri osoase si simptome psihice ca anxietate, neliniste, iritabilitate; ulterior se poate produce deshidratare, dezechilibru acido-bazic, cetoza sau chiar colaps. De retinut ca administrarea de naloxona sau alti antagonisti competitivi ai opiaceelor la cei cu consum de opiacee precipita un sindrom de abstinenta de mare gravitate. În cazul heroinei, sevrajul se instaleaza la 8-10 ore de la ultima doza, atingand un varf la 36-72ore, simptomatologia de sevraj diminuand considerabil dupa primele 5 zile. Se descrie in literatura si un sindrom de abstinenta tardiv, cand, dupa depasirea siptomatologiei acute, descrise anterior, apar manifestari psihice, ca: disforie, iritabilitate, fatigabilitate, dispozitie depresiva, care pot persista saptamani sau chiar luni. Acest fenomen, impreuna cu aparitia craving-ului, favorizeaza recaderile.
b)Tratamentul farmacologic al sevrajului la opiacee
În tara noastra nu se foloseste detoxifierea substitutiva (cu metadona, buprenorphina etc) la pacientii cu varste mai mici de 18 ani. La aceasta grupa de varsta se face detoxifiere de tip nonsubstitutiv, cu clonidina, la care, pentru a reduce suferinta sevrajului, se asociaza neuroleptice ca: haloperidolul,levomepromazina in doze mari, un anxiolitic neadictiv (ca buspirona), un decontracturant (ca Mydocalmul).
Tratamentul farmacologic va fi adaptat ca doza pentru fiecare pacient, tinandu-se seama de varsta pacientului, de greutatea sa, de patternul consumului si de intensitatea simptomatologiei de sevraj. Daza de detox este preferabil sa se faca in spital,eventual impreuna cu un parinte, sub supraveghere stricta, pe o perioada de cateva saptamani.
SEDATIVELE, HIPNOTICELE sI ANXIOLITICELE
Consumul de substantele sedative, hipnoticele si anxiolitice ca benzodiazepinele, carbamatii (de exemplu glutetimida, meprobamatul), barbituricele si hipnoticele asemanatoare barbituricelor (de ex. methaqualona) este frecvent asociat cu uzul de opiacee sau alcool. Fiind medicamente foarte frecvent utilizate, prescrierea lor este adesea necontrolata si devin foarte usor de procurat chiar de catre adolescent. Avand in vedere potentialul de a determina dependenta ar trebui prescrise cu mai multa prudenta, pentru perioade scurte de timp si numai cand alte medicamente cu actiuni similare, dar care nu comporta acest risc, nu pot fi administrate din motive obiective. Toleranta apare la toate aceste medicamente, dar este mai importanta pentru barbiturice. De asemenea, barbituricele prezinta toleranta incrucisata cu etanolul, ceea ce explica asocierea frecventa cu consumul de alcool. Riscurile sunt legate de supradozare, de alterari ale personalitatii, stari dementiale.
Intoxicatia cu sedative, hipnotice sau anxiolitice
a)Manifestari clinice
Criteriile de diagnostic pentru intoxicatia cu sedative, hipnotice sau anxiolitice, conform DSM-IV sunt:
1. Uz recent de un sedativ, hipnotic sau anxiolitic.
2. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative, semnificative clinic (de ex., comportament sexual inadecvat sau agresiv, labilitatea dispozitiei, deteriorarea judecatii, deteriorarea functionarii sociale sau profesionale) care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de sedative,.hipnotice sau anxiolitice.
3. Unul (sau mai multe) din urmatoarele semne care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de sedative, hipnotice sau anxiolitice:
(1)dizartrie;
(2)incoordonare;
(3)mers nesigur;
(4)nistagmus;
(5)deteriorarea atentiei sau memoriei;
(6)stupor sau coma.
4. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala. Mai putem adauga efecte anestezice si de relaxare musculara, deprimarea centrului respirator, hiporeflectivitate osteotendinoasa. În intoxicatiile severe cu barbiturice apar anestezia generala profunda cu caracter de coma, tulburarile respiratorii cianoza, edemul pulmonar, absenta reflexelor.
b)Tratamentul supradozei la sedative si hipnotice
Tratamentul consta in favorizarea eliminarii toxicului, sustinerea functiilor vitale si evitarea complicatiilor infectioase.
Sevrajul la sedative, hipnotice sau anxiolitice
a)Manifestari clinice
Criteriile de diagnostic pentru abstinenta la aceste substante, conform DSM-IV, sunt:
A.Încetarea (sau reducerea) uzului de sedative, hipnotice sau anxiolitice, care a fost excesiv si prelungit.
B.Doua (sau mai multe) din urmatoarele simptome care apar in decurs de cateva ore pana la cateva zile dupa criteriul A:
(1)hiperactivitate vegetativa (de ex., transpiratie sau frecventa pulsului mai mare de 100);
(2)tremor intens al mainilor;
(3)insomnie;
(4)greata sau voma;
(5)halucinatii sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii;
(6)agitatie psihomotorie;
(7)anxietate;
(8)crize de convulsii generalizate.
C.imptomele de la criteriul B cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic in alte domenii importante de functionare.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mintala.
Se specifica daca exista perturbari de perceptie. Pentru benzodiazepine, debutul sevrajului depinde de timpul de injumatatire al medicamentului respectiv, putand sa apara si la 10 zile de la ultima doza. Mentionam ca la barbiturice sevrajul este sever, depinzand de dozele consumate, putand sa mai apara, in afara de manifestarile mentionate in DSM-IV, hipotensiune arteriala, hiporeflectivitate, hipotermie, colaps.
b)Tratamentul sevrajului la sedative si hipnotice
În cazul benzodiazepinelor, se sustin functiile vitale, se scad dozele progresiv si se trateaza cu alte tipuri de medicamente tulburarile psihice care au necesitat tratament cu benzodiazepine (daca este cazul). Sevrajul la barbiturice poate fi mai grav, necesitand internarea intr-o sectie de terapie intensiva; se va inlocui fenobarbitalul cu pentobarbital si se vor scadea treptat dozele, sustinandu-se functiile vitale.
DROGURI HALUCINOGENE sI DISOCIATIVE
Drogurile halucinogene sunt substante psihomimetice, care isi exercita actiunea prin perturbarea activitatii neurotransmitatorilor (serotoninei, dopaminei si norepinefrinei) la nivelul SNC. Cel mai utilizat drog din aceasta categorie este LSD (dietilamida acidului lisergic), dar se mai utilizeaza si mescalina, psilocibina etc. Drogurile disociative, precum phenciclidina si ketamina au ca efect distorsionarea perceptiilor vizuale si auditive, insotite de fenomene de detasare-disociatie de mediul inconjurator si de propria persoana, fara a fi vorba, totusi, din punct de vedere semiologic, de halucinatii.
a)Manifestari clinice
Criteriile de diagnostic pentru intoxicatia cu halucinogene sunt, conform DSM-IV:
A.Uz recent de halucinogene.
B.Modificari psihologice sau comportamentale dezadaptative semnificative clinic (de ex., anxietate sau depresie marcata, idei de referinta, frica de a nu-si pierde mintile, ideatie paranoida, deteriorarea judecatii sau deteriorarea functionarii sociale sau profesionale), care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen.
C.Modificarile perceptive survin in stare de vigilitate si de alerta deplina (de ex., intensificarea subiectiva a perceptiilor, depersonalizare, derealizare, iluzii, halucinatii, sinestezii) si apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen.
D. Doua (sau mai multe) din urmatoarele semne, care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen:
(1)dilatatie pupilara;
(2)tahicardie;
(3)transpiratii;
(4)palpitatii;
(5)obnubilarea vederii;
(6)tremuraturi;
(7)incoordonare.
E.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
La aceasta categorie de substante nu s-a descris de sevrajul fizic. Totusi, din cauza dependentei psihologice, trebuie tinut seama de foarte posibila aparitie a unor fenomene ca: stari de anxietate severa, pulsiuni suicidare sau heteroagresive, idei delirante terifiante, idei de persecutie, disocierea de tip schizofren, reactii delirante acute de tip "flashback" etc. Flashback-ul este o retraire a simptomatologiei psihopatologice, care apare dupa o perioada variabila de timp dupa intreruperea consumului drogului halucinogen. Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de perceptie persistenta halucinogena (flashbacks), conform DSM-IV, sunt:
1. Reexperimentarea, dupa incetarea uzului unui halucinogen, a unuia sau a mai multora dintre simptomele perceptuale care au fost experientiate in timp ce era intoxicat cu halucinogenul (de ex., halucinatii geometrice, false perceptii de miscare in campurile vizuale periferice, flashuri de culoare, culori intensificate, trenuri de imagini ale obiectelor in miscare, postimagini pozitive, halouri in jurul obiectelor, macropsie si micropsie).
2. Simptomele de la criteriul A cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de activitate
3. Simptomele nu se datoreaza nici unei conditii medicale generale (de ex., leziuni anatomice si infectii ale creierului, epilepsii vizuale) si nu sunt explicate mai bine de alte tulburari mintale (de ex., de delirium, dementa, schizofrenie) ori de halucinatii hipnopompice.
b)Tratamentul intoxicatiei cu halucinogene
-LSD:
Tratamentul presupune supravegherea pacientului si crearea unui mediu suportiv. Se administreaza diazepam sau alte benzodiazepine, pentru scaderea anxietatii si haloperidol, pentru agitatia psihomotorie, halucinatii, idei delirante etc. Nu se administreaza medicamente cu actiune anticolinergica (de tipul clorpromazinei).
-PCP (phenilciclidina):
Se vor administra benzodiazepine si haloperidol pentru realizarea sedarii si ameliorarii simptomatologiei de tip psihotic. Se poate creste eliminarea renala, prin acidifierea urinii. Fiind un drog cu efect anestezic, care determina cresterea tensiunii arteriale si favorizeaza aritmiile cardiace, in caz de supradoza este necesara asistarea respiratorie si cardiaca, tratamentul antihipertensiv si anticonvulsivant.
STIMULANTELE PSIHOMOTORII
Din acest grup de substante fac parte: cafeina, nicotina, cocaina si amfetaminele dar, in timp ce primele doua sunt acceptate social la adult, ultimele apartin drogurilor ilegale.
Amfetaminele
Aceste substante, denumite sugestiv si "amine de trezire", sunt droguri care provoaca o stare psihica particulara, caracterizata prin: euforie, hiperactivitate, senzatia unei energii fizice si psihice deosebite, momente de placere paroxistica, urmate frecvent de sentimente de tristete adanca, nejustificata. De asemenea, pot produce asa-numitele "psihoze amfetaminice", asemanatoare cu schizofrenia, in care pe primul plan sunt ideile delirante de persecutie. Un alt efect este scaderea apetitului. Drogurile din aceasta clasa, folosite mai frecvent sunt: amfetamina, metamfetamina, metilfenidatul si metilenedioximetamfetamina (cunoscut sub denumirea "extasy").
Manifestarile clinice ale intoxicatiei acute
Criteriile de diagnostic pentru intoxicatia cu amfetamina, conform DSM-IV, sunt:
A.Uz recent de amfetamina sau de o substanta similara (de ex., metilfenidatul).
B.Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., euforie sau aplatizare afectiva, modificari de sociabilitate, hipervigilitate,susceptibilitate interpersonala, anxietate, tensiune sau stare coleroasa, comportamente stereotipe, deteriorarea judecatii sau deteriorarea functionarii sociale sau profesionale) care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de amfetamina sau de o substanta similara.
C.Doua (sau mai multe din urmatoarele simptome, aparute in cursul sau la scurt timp dupa uzul de amfetamina sau de o substanta similara):
(1)tahicardie sau bradicardie;
(2)dilatatie pupilara;
(3)cresterea sau scaderea presiunii sanguine;
(4)transpiratie sau senzatie de frig;
(5)greata sau voma;
(6)proba pierderii in greutate;
(7)agitatie sau lentoare psihomotorie;
(8)scaderea fortei musculare, deprimare respiratorie, precordialgii sau aritmii cardiace;
(9)confuzie, crize epileptice, diskinezii, distonii sau coma.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Sevrajul la amfetamine
Aceste droguri duc rapid la dezvoltarea tolerantei si dependentei.
Criteriile de diagnostic, conform DSM-IV:
A.Încetarea (sau reducerea) uzului de amfetamina (sau de o substanta similara) care afost excesiv si prelungit.
B. Dispozitie disforica si doua (sau mai multe) din urmatoarele modificari fiziologice, aparand in decurs de cateva ore pana la cateva zile dupa criteriul A:
(1)fatigabilitate;
(2)vise vii, neplacute;
(3)insomnie sau hipersomnie;
(4)apetit crescut;
(5)lentoare sau agitatie psihomotorie.
C.Simptomele de la criteriul B cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Tratament
Manifestarile somatice se trateaza prin: sustinere cardiaca, normalizarea tensiunii arteriale, cresterea eliminarii renale prin acidifierea urinii, iar pentru simptomele psihice se utilizeaza benzodiazepine si neuroleptice.
Cocaina
Actiunea cocainei asupra SNC este asemanatoare cu cea a amfetaminelor, numai ca este mult mai puternica si se instaleaza mult mai rapid, determinand modificari fizice si psihice mult mai importante.
Intoxicatia acuta
a)Manifestari clinice
Criteriile de diagnostic DSM-IV pentru intoxictia cu cocaina sunt:
A.Uz recent de cocaina.
B.Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., euforie sau aplatizare afectiva, modificari de sociabilitate, hipervigilitate, susceptibilitate interpersonala, anxietate, tensiune sau stare coleroasa, comportamente stereotipe, deteriorarea judecatii sau deteriorare in functionarea sociala sau profesionala) care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de cocaina.
C.Doua (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome aparand la scurt timp dupa uzul de cocaina:
(1)tahicardie sau bradicardie;
(2)dilatatie pupilara;
(3)presiune sanguina crescuta sau scazuta;
(4)transpiratie sau senzatie de frig;
(5)greata sau voma;
(6)proba pierderii in greutate;
(7)agitatie sau lentoare psihomotorie;
(8)scaderea fortei musculare, depresie respiratorie, precordialgii sau aritmii cardiace;
(9)confuzie, crize epileptice, diskinezii, distonii sau coma.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala. În cazul supradozei, simptomatologia poate sugera un episod maniacal, cu: hiperactivitate pana la agitatie psihomotorie, fuga de idei, dezinhibitie sexuala, autoagresivitate si heteroagresivitate. Se descrie, in cazuri mai grave, o stare de agitatie extrema, anxietate importanta, halucinatii, idei delirante de persecutie etc., denumita "delirium cocainic". Semnele fizice din supradoza pot fi: aritmii cardiace severe, hipertermie, simptome neurologice asemanatoare celor din sindromul neuroleptic malign, convulsii, status de mal convulsiv, decesul putand surveni rapid. Mentionam ca la copii si adolescenti intoxicatia cu cocaina pare a fi mai grava decat la adult.
b)Tratamentul intoxicatiei cu cocaina
Tratamentul presupune monitorizarea cardiaca si a tensiunii arteriale, administrarea de oxigen si alcalinizarea urinii. Se evita contentia mecanica sau farmacologica si, intrucat efectele cocainei sunt de scurta durata, se evita, de asemenea, pe cat posibil, tratamentul medicamentos, care poate agrava efectele adverse ale cocainei.
Sevrajul la cocaina
a)Manifestari clinice
Conform DSM-IV, criteriile de diagnostic pentru abstinenta la cocaina, sunt:
A.Încetarea (sau reducerea) uzului de cocaina, care a fost excesiv si prelungit.
B.Dispozitie disforica si doua (sau mai multe) din urmatoarele modificari fiziologice, aparand in decurs de cateva ore pana la cateva zile dupa criteriul A:
(1)fatigabilitate;
(2)vise vii, neplacute;
(3)insomnie sau hipersomnie;
(4)apetit crescut;
(5)lentoare sau agitatie psihomotorie.
C.Simptomele de la criteriul B cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
b)Tratamentul sevrajului
Tratamentul implica sustinerea psihologica (craving-ul este foarte accentuat in primele ore, pentru ca apoi sa apara simptomatologie de tip depresiv) si administrarea de neuroleptice, antidepresive si, eventual, ortotimizante.
CANABISUL (MARIJUANA)
Canabisul este un drog larg folosit de adolescentii cu consum de substante, fiind considerat un drog "usor", deoarece determina suferinte fizice si phisice de mai mica aploare. De obicei se inhaleaza si atunci efectele apar in cateva minute, dar se poate si ingera, efectele aparand atunci in cateva ore. Durata efectelor este, de obicei, de 3-4 ore.
În DSM-IV nu au fost formulate criterii decat pentru intoxicatia acuta; acestea sunt:
A.Uz recent de canabis;
B.Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic(de ex., deteriorarea coordonarii motorii, euforie, anxietate, senzatia de incetinire a timpului, deteriorarea judecatii, retragere sociala) care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de canabis.
C.Doua (sau mai multe) din urmatoarele semne care apar in decurs de 2 ore de la uzul de canabis:
(1)conjunctive "injectate";
(2)apetit crescut;
(3)gura uscata;
(4)tahicardie.
D.Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
În cazul consumului cronic, apar infectii ale cailor respiratorii superioare si afectiuni pulmonare (bronsita, emfizem pulmonar etc.). De asemenea, datorita substantelor cancerigene, care sunt prezente in fumul de marijuana in cantitati mai mari ca in fumul de tutun, creste riscul de aparitie a cancerului. Sevrajul are manifestari relativ blande, ca: irascibilitate, greata, varsaturi. Tratamentul are in prim plan psihoterapia. Nu se recomanda tratament farmacologic. Remarcam, totusi, ca uzul de canabis isi are gravitatea sa, mai ales pentru faptul ca este insotit sau urmat frecvent de consumul altor droguri.
INHALANTELE
Aceasta categorie include substantele care se pot administra numai pe aceasta cale (aurolacul, solventii organici eterati,benzina, gazolina etc.). În cazul uzului de inhalante, elementul esential il constituie, conform DDM-IV, prezenta modificarilor psihologice sau comportamentale semnificative clinic (de ex., beligeranta, agresivitate, apatie, deteriorarea judectii, deteriorarea functionarii sociale sau profesionale), care apare in urma expunerii intentionate, pentru scurt timp, la doze mari de substante volatile. Aceste modificari se asociaza cu semne fizice si psihice, ca: ameteala, nistagmus, incoordonare, dizartrie, mers nesigur,letargie,diminuarea reflexelor, lentoare psihomotorie, tremor, scadere generalizata a fortei musculare, obnubilarea vederii sau diplopie, stupor sau coma, euforie. Riscurile sunt legate de supradozare, infectii, afectare hepatica si dezadaptarea sociala.
Tratament
Nu exista antidot pentru supradoza la inhalanti; se poate face numai sustinere cardio-respiratorie si tratamentul starilor confuzionale sau al simptomelor de tip psihotic cu neuroleptice. S-a raportat utilitatea carbamazepinei. Nu s-a descris sevrajul la inhalante.
ALCOOLUL
Desi, dupa cum am aratat anterior, un numar important de adolescenti consuma alcool, pentru instalarea tolerantei si dependentei fizice este necesar un interval de timp de cel putin 5 ani, astfel ca, sindromul de abstinenta, tulburarile psihotice induse de alcool sau tulburarile amnestice induse de alcool, practic, nu apar decat foarte rar la adolescent. La adolescent, riscurile sunt legate in special de supradozare si de tulburarile de conduita si comportamentul antisocial repetat, care insotesc frecvent consumul de alcool. Vom prezenta in continuare numai criteriile de diagnostic si tratamentul intoxicatiei acute cu alcool.
Criteriile DSM-IV pentru intoxicatia alcoolica sunt:
1. Ingestie recenta de alcool.
2. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., comportament sexual sau agresiv inadecvat, labilitate afectiva, deteriorarea judecatii, functionarea sociala, sau profesionala inadecvata) care apar in cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool.
3. Unul sau mai multe din urmatoarele semne, aparand in cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool:
(1)dizartrie;
(2)incoordonare;
(3)mers nesigur;
(4)nistagmus;
(5)deteriorarea atentiei sau memoriei;
(6)stupor sau coma.
4. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala. Tratamentul intoxicatiei severe si al comei hepatice se face in serviciul de terapie intensiva, avand ca obiective principale: sustinerea cardio-respiratorie, reechilibrarea hidroelecrolitica si corectarea hipoglicemiei. Tratamentul dependentei psihologice se poate realiza prin psihoterapie si metode aversive.
Diagnostic diferential si comorbiditate
Nivelul semnificativ al comorbiditatii la populatia adolescentilor cu uz de substante impune o evaluare riguroasa a psihopatologiei coexistente. Trebuie investigata aparitia cronologica a anumitor simptome, precizandu-se daca acestea erau prezente inaintea inceperii consumului de substante, daca au fost prezente si in timpul perioadei de intoxicatie, abstinenta sau in ambele. Este, de asemenea, important si istoricul psihopatologic familial. Tulburarile psihiatrice care se asociaza cel mai frecvent cu uzul de substante la adolescent sunt:
Tulburarile de comportament disruptiv
- Tulburarea de conduita
- Tulburarea opozitionala
- Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie
Tulburarile dispozitiei
- Tulburarea distimica
- Tulburarea ciclotimica
- Tulburarea depresiva majora
- Tulburarea bipolara
Tulburarile anxioase
- Tulburarea de stress posttraumatic
- Fobia sociala
Bulimia nervoasa
Schizofrenia.
Intoxicatia acuta si abuzul de substante pot imita, de cele mai multe ori, simptome ale unor tulburari psihiatrice. De aceea, este important pentru clinician sa urmareasca pacientul si in perioada de abstinenta. În plus, reaparitia simptomelor respective, dupa o perioada de abstinenta, trebuie sa trezeasca suspiciunea reluarii consumului de substante. Nu exista o parere unanima privind relatia dintre psihopatologie si tulburarea de uz de substante, dar se pot presupune o serie de ipoteze. Astfel, psihopatologia poate precede consumul de substante, poate fi o consecinta a acestuia, poate influenta severitatea abuzului de substante, poate sa nu aiba nici o legatura cu acesta sau, dimpotriva, sa isi aiba originea intr-o vulnerabilitate comuna. Diagnosticul diferential se bazeaza pe datele de anamneza , ex. clinic si datele paraclinice , sunt necesare::
O prima etapa de diagnostic diferential  se face cu toate afectiunile organice cerebrale ce pot avea o simptomatologie asemanatoare sevrajului sau supradozei : encefalite, meningoencefalite, traumatisme craniocerebrale, boli infectioase  dar anamneza si pozitivitatea ex.toxicologic  orienteaza diagnosticul.
A doua etapa de diagnostic se face cu celelalte boli psihice  ce se pot insoti de agitatie,insomnie etc. :
- debutul psihotic poate imbraca de multe ori aceasta simptomatologie iar pacientul delirant afirma ca "nu se simte bine pentru ca a fost drogat fara stirea lui "  observarea comportamentului , a bizareriei delirului, afirmatiile familiei ajuta treptat la diagnostic .
- tulburari depresive  sau anxioase  ce pot debuta cu agitatie anxietate , tulburari de somn
A treia etapa de diagnostic se face dupa ce s-a dovedit daca este :consum de subatante, abuz ,sau dependenta  si necesita incadrarea eventualei simptomatologii intr-o  intr-o entitate diagnostica precum :
- tulburare de conduita
- tulburare de opozitie
- tuburare hiperkinetica
- intarziere mintala
- personalitate dizarmonica
- tulburare afectiva
Cea mai frecventa situatie intalnita in clinica a fost cea de tulburare de conduita pe fond de dezvoltare dizarmonica de personalitate de tip instabi; acesti pacienti avand un potential delictual destul de mare.
Principii de tratament
Scopul principal al tratamentului este obtinerea si mentinerea abstinentei. Totusi, pe termen lung, o viziune realista trebuie sa recunoasca faptul ca aceste tulburari devin cronice la o mare parte dintre adolescentii in cauza. Astfel, "reducerea raului" poate fi acceptata ca scop implicit intr-o etapa intermediara a tratamentului. În conceptul de "reducere a raului" sunt incluse mai multe aspecte, cum sunt: diminuarea consumului si a efectelor adverse ale drogurilor, reducerea severitatii si frecventei recaderilor, si imbunatatirea performantelor scolare si relatiilor interpersonale ale adolescentului. Se pare ca este nevoie de parcurgerea mai multor cicluri de dezintoxicare pana la "desprinderea def
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!