Anunturi online!

Strabismul la copii

Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie. Uneori strabismul este numit si "ochi-incrucisati", "privire crucisa". In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.
Cauze
Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute, desi se pare ca acesta se intalneste mai frecvent in unele familii. Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare a ochiului, care antreneaza o stanjenire a vederii de aproape). La adulti strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves (boala autoimuna a glandei tiroide care determina hipertiroidie), accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase.
Simptome
Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.
Cele mai frecvente semne vizibile sunt :
- globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp
- globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva)
- privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare
- inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect
- impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).
Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:
- vedere incetosata
- oboseala ochilor
- sensibilitate la lumina puternica
- vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).
In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. De obicei simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog. Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte de a ajunge la varsta scolara. Aparitia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie sa excluda o alta afectiune mai severa care poate determina strabismul. Atunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva trebuie sa se prezinte imediat la medic.
La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC), hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Daca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea unui tratament de urgenta.
Diagnostic
In urma unor studii se recomanda efectuarea unui screening pentru a detecta ambliopia, strabismul sau alte afectiuni ale vederii la copii cu varsta sub 5 ani.
Examinarea oftalmologica se recomanda la orice varsta, aceasta fiind recomandata de fiecare data cand apar probleme legate de afectarea vederii. Academia Americana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa faca un consult la medicul pediatru, medicul de familie sau medicul specialist oftalmolog la aproximativ 6 luni.
Investigatii
Investigatiile pentru strabism sunt facute fie de un medic specialist oftalmolog sau in unele cazuri de optometrician. Medicul poate diagnostica strabismul la un copil, adesea doar uitandu-se la privirea acestuia. Uneori este evident ca ochii nu sunt orientati in aceeasi directie si in acelasi timp.
In cadrul examenului oftalmologic, medicul urmareste:
- care dintre ochi este afectat (sau daca sunt afectati ambii ochi)
- directia in care ochiul este orientat (spre interior, exterior, in sus sau in unele cazuri rotator)
- cat de mult este deviat ochiul
- cand apare deviatia anormala (este prezenta permanent sau apare doar atunci cand copilul priveste intr-o anumita directie)
- daca copilul foloseste acelasi ochi pentru a-si concentra privirea pe un obiect sau se misca in fata si in spate, folosind unul cate unul ochii. Medicul poate intreba parintii daca nu au observat copilul privind crucis sau inchizand un ochi, inclinand sau rotind capul sau impiedicandu-se de diverse obiecte aflate in calea sa. Uneori sunt necesare unele analize pentru a determina daca nu este prezenta de fapt o alta afectiune, ca de exemplu ambliopia, o afectiune oculara denumita si "ochi lenes", in care un ochi nu este folosit suficient pentru formarea imaginii la nivelul cortexului cerebral, astfel ca acel ochi nu se dezvolta corect. Daca strabismul apare doar uneori sau atunci cand copilul schimba ochiul folosit pentru focalizarea obiectelor, ambliopia este putin probabil sa se dezvolte. Diagnosticarea si tratarea ambliopiei care apare ca urmare a strabismului precoce, poate preveni pierderea definitiva a vederii.
Tratament
Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata. De asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ("ochi lenes") sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o vedere normala. In cazul in care exista deja ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia. Desi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator este mult mai critica in cazul ambliopiei. Ambliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. Nici un tratament nu poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de 7 pana la 10 ani. Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercitiile globilor oculari, tratamentul cu toxina botulinica sau tratamentul chirurgical.
Purtarea ochelarilor
In cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.
Ocluzarea (acoperirea) ochiului
Acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca parintii sa respecte cu exactitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea excesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.
Exercitiile oculare
Ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de exemplu in tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, exercitiile oculare, fara alt tratament adjuvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului.
Toxina botulinica
Toxina botulinica (ca de exemplu Botox) este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada de cateva luni dupa ce a fost administrata. Aceasta determina relaxarea musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza toxina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului. Uneori, toxina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in intregime deviatiile globilor oculari. Acesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor injectii, iar rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea toxina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale.
Optiuni de medicamente
Medicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. Atropina si alte substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului pentru a capta imaginea. Midriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare. Atropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi, prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune exercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei. Deoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii cu varsta mai mica de 2 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 3 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta mai mica de 6 luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. Desi foarte rar, strabismul la copii cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii. Tratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea distantelor fata de obiectele din jur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior (privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre exterior. Tratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de exemplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea comunicarii cu alte persoane.
Tratament ambulator (la domiciliu)
In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. Este foarte important ca ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea ochiului mai puternic. In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ("ochi lenes"), parintii vor fi nevoiti sa-l invete cum sa le utilizeze. Ei trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului oftalmolog.
Existenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru "privirea crucisa" sau pentru privirea spre exteriorul fetei. Copilul trebuie sprijinit pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat. In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste respectul sau de sine.   SURSA 02 Strabismul este o afectiune oculara ce apare la copil cel mai adesea pana la varsta de 2 - 3 ani - strabism precoce, insa poate fi prezent la nastere - strabism congenital - sau aparea la varsta prescolara - strabism tardiv. Strabismul se manifesta prin devierea directiei de privire a unui ochi - strabism monolateral - sau alternativ al fiecaruia din ambii ochi de la paralelismul privirii - strabism alternant. Vederea face parte din procesul de dezvoltare a sistemului nervos si se estimeaza ca aproximativ 80% din creier este dedicat intr-un fel sau altul procesarii informatiilor vizuale. Pana la varsta de 5 ani sistemul vizual este dezvoltat aproape in intregime, urmand ca procesul sa se finalizeze pana in jurul varstei de 8 ani. Copiii mici si cei prescolari pot fi afectati de o serie de boli ale ochiului, cea mai frecventa fiind insa strabismul - alinierea incorecta a privirii. Riscul aparitiei acestei afectuni este crescut atunci cand un alt membru al familiei prezinta strabism, sau atunci cand copilul are tendinta de a privi incrucisat in momentul in care este obosit. Singura modalitate de a face diferentierea intre o afectiune reala si un "strabism fals" este consultatia la medicul oftalmolog. Miscarile fiecarui ochi sunt controlate de 6 muschi extrinseci - 4 drepti si 2 oblici - care sunt dispusi in perechi si care trag ochii in diverse directii. De ex. pentru a privi spre stanga, se actioneaza muschiul drept lateral al ochiului stangm iar pentru a privi la dreapta se actioneaza muschiul drept median. Strabismul apare atunci cand muschii ochilor ce formeaza o pereche nu actoneaza in mod coordonat, iar ochii nu privesc in aceeasi directie - adica un ochi priveste inainte, iar celalalt priveste spre interior, spre exterior, in sus sau in jos. In general, strabismul afecteaza 2% din copiii pana in 3 ani si 3% din copiii prescolari si adulti. La copiii mai mici, strabismul poate produce ambliopie - "ochi lenes": pentru a evita vederea dubla, creierul ignora semnalele transmise de catre ochiul afectat de strabism, acesta pierzandu-si vederea. La copiii mai mari, strabismul poate produce vederea dubla - diplopie, si nu ambliopie. Acest lucru se intampla deoarece sistemul vizual este dezvoltat in intregime, iar creierul nu poate ignora mesajele ochiului bolnav.
Tipuri de strabism
• Strabism convergent sau esotropia - privirea deviaza spre interior / nas; foarte comun la copiii mici.
• Esotropia de acomodare - acest tip de strabism apare intre 6 luni si 7 ani, cel mai adesea la copiii de 2 - 3 ani. Neparalelismul privirii apare datorita focalizarii asupra obiectelor aflate la apropiere, copiii suferind si de hipermetropie. Desi este un lucru obisnuit ca ochii sa se indrepte spre interior / nas atunci cand privim un obiect din apropiere, la copiii cu hipermetropie acest lucru se intampla si cand privesc in departare. Esotropia de acomodare se poate corecta cu tratament corespunzator.
• Strabism divergent sau exotropia - privirea deviaza spre exterior / ureche; este mai putin intalnit si afecteaza copiii mai mari sau adultii.
• Hipertropia - privirea deviaza in sus.
• Hipotropia - privirea deviaza in jos.
• Heterotropia - acesta este o forma de strabismul asimptomatica, ce este corectata de creier si nu necesita tratament.
• Heteroforia - reprezinta o forma de strabism intermitent, adica incrucisarea privirii apare doar in momentele de oboseala sau boala. Strabismul intermitent se poate diagnostica dupa varsta de 6 luni.
• Strabismul paralitic - unul sau mai multi dintre cei 6 muschi extrinseci care coordoneaza miscarile ochilor paralizeaza. Acest lucru poate fi cauzat de o afectiune a nervilor muschilor ochilor ce mareste presiunea intracraniana si preseaza nervii. Aceasta boala la copii afecteaza ochii numai la o anumita miscare si nu in toate directiile. Poate aparea ambliopia sau diplopia. Strabismul paralitic se poate corecta de la sine, insa poate necesita si tratament - ochelari corectori, acoperirea ochiului afectat sau interventie chirurgicala.
• Esotropia infantila - apare la sugarii pana in 6 luni, este o boala ereditara si de obicei este grava. Privirea incepe sa se indrepte spre interior / nas in jurul varstei de 3 - 4 luni, cu un unghi mare si foarte usor de observat. Tratamentul implica de obicei interventia chirurgicala, insa corectia totala nu este asigurata.
• Pseudostrabism in epicantus - Cateodata un copil poate avea infatisarea unui copil cu strabism - strabism fals: datorita faptului ca puntea nasului unui copil mic este plata si inca nedezvoltata, surplusul de piele de pe nas acopera portiunea interioara albicioasa a ochiului, creand falsa impresie de privire incrucisata. Pe masura ce copilul creste nasul se ingusteaza si ochii isi recapata aspectul normal.
Cauzele strabismului la copii
Din pacate nu se poate afla intotdeauna cauza acestei afectiuni, in special la copii, insa printre cele mai intalnite cauze ale strabismului la copii sunt hipermetropia - dificultati in a vedea corect lucrurile aflate aproape - necorectata la timp si strabismul congenital. In cel de-al doilea caz, afectiunea este prezenta la nastere sau apare in primele 6 luni de viata. In majoritatea cazurilor de strabism genetic ochiul priveste spre interior - esotropia congenitala / strabism convergent - sau, mai rar, spre exterior - exotropia congenitala / strabism divergent. Uneori strabismul poate fi cauzat de erori de refractie, produse de incapacitatea ochiului de a focaliza lumina care trece prin cristalin. Erorile de refractie pot produce si miopie, hipermetropie si astigmatism. La un copil ce prezinta erori de refractie ochiul se indreapta spre interior / nas in timp ce incearca sa focalizeze. Strabismul produs de aceste erori apare de obicei la varsta de 2 ani si dupa aceasta varsta, fiind mai intalnita la copiii cu hipermetropie. In afara de erorile de refractie si factorul ereditar, alte cauze ale strabismului la copii sunt bolile copilariei, precum infectiile virale (pojar), unele afectiuni genetice (sindromul Noonan), o afectiune la creier (hidrocefalie), o distanta intre cei doi ochi mai mare decat in mod normal sau pur si simplu efortul crescut al copilului de a focaliza, pentru a vedea lucrurile mai clar.
Simptomele strabismului la copii
Cel mai evident simptom al strabismului este neparalelismul privirii - in timp ce un ochi priveste inainte, celalalt priveste la stanga, la dreapta, in sus sau in jos. La copiii nou-nascuti si sugari, ocazional, privirile se incruciseaza, in special daca bebelusul este obosit. Abia dupa varsta de 3 luni insa, acest fenomen poate fi un motiv de ingrijorare. Daca copilul clipeste foarte des, se impiedica de obiectele din cale, se plange ca ii obosesc ochii repede, prezinta sensibilitate la lumina puternica, are privirea incetosata, priveste cu un ochi inchis sau cu capul pe o parte, poate fi un indiciu al privirii duble si al strabismului. Un strabism netratat evolueaza in ambliopie.
Tratamentul strabismului la copii
Majoritatea copiilor afectati de strabism necesita doar observatie atenta si ochelari de vedere, insa sunt si cazuri mai grave, care necesita interventii chirurgicale - atunci cand unghiul de deviere al privirii este foarte mare, sau cand vederea unui ochi este deficitara. Un motiv pentru care trebuie sa mergeti la medicul oftalmolog cu copilul pana in varsta de 5 ani, chiar daca nu  prezinta o privire incrucisata, este faptul ca strabismul poate aparea in cadrul unor afectiuni oculare mai grave. Dupa varsta de 6 ani strabismul este mult mai greu de tratat. Netratat, strabismul poate produce pierderea permanenta a vederii la ochiul afectat. Tipurile de tratament disponibile in cazul strabismului la copii sunt:
• Ochelarii pentru corectarea vederii pot fi utilizati pentru copii incepand cu varsta de 8 luni si trebuie sa fie purtati tot timpul, de la trezire pana seara la culcare. Ochelarii sunt indicati pentru erorile de refractie ce produc strabism.
• Acoperirea ochiului sanatos se practica in cazul ambliopiei. Astfel se stimuleaza functionarea corecta a ochiului afectat de strabism. Dupa varsta de 7 - 10 ani ambliopia nu mai poate fi tratata complet. Acest tratament este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme.
• Injectii cu toxina botulinica - acestea se aplica muschilor ochilor. Acest tratament se aplica atunci cand strabismul apare brusc, fara o cauza aparenta si cu preponderenta in cazurile in care provirea se indreapta spre interior / nas. Injectiile se pot face sub anestezie. In timp ce un muschi este temporar paralizat, perechea acestuia se va intari si va "invata" sa functioneze corect.
• Picaturi si exercitii pentru globii oculari. Picaturile incetoseaza temporar privirea, avand acelasi rol ca si acoperirea ochiului sanatos, insa exercitiile in sine nu sunt suficiente pentru remedierea strabismului.
• Interventia chirurgicala de corectie este indicata doar in ultima instanta, atunci cand celelalte tratamente nu functioneaza. Retineti insa ca operatia pentru strabism nu vindeca ambliopia. Operatia presupune repozitionarea muschilor afectati si poate fi indicata pentru ambii ochi. Riscurile sunt inevitabile in cazul oricarei interventii chirurgicale, iar privinta operatiei pentru corectare a strabismului riscurile sunt:
- necesitatea unei alte operatii, in special daca strabismul este avansat;
- ochiul poate ramane rosu pentru o perioada indelungata dupa interventie;
- strabismul poate reaparea;
- copilul poate avea privire dubla dupa operatie, fapt ce se remediaza in cateva saptamani;
- in cazuri foarte rare, interiorul ochiului poate fi lezat;
- aparitia infectiei dupa operatie;
- dupa interventie, un muschi poate aluneca, ceea ce duce la devierea privirii spre interior sau exterior.
Recuperarea dupa operatia pentru strabism este rapida, iar eventualele dureri ulterioare se pot evita cu tratament medicamentos. Indicatii postoperatorii:
- este posibil ca cel mic sa nu aiba pofta de mancare, insa este important sa consume lichide dupa operatie;
- suturile se resorb in aproximativ 6 saptamani, timp in care copilul poate avea o senzatie de "nisip in ochi"; nu il lasati sa isi frece ochisorii;
- evitati contactul ochilor cu sapun sau sampon, timp de 2 saptamani dupa interventie;
- copilul trebuie sa evite inotul si sporturile de apa aproximativ 2 luni dupa operatie.   SURSA 03 Strabismul la copii nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti atat timp cat se corecteaza dupa primele luni de viata. Atunci cand copilul este foarte mic, ochii lui au in general tendinta de a devia, din cauza lipsei de maturitate a muschilor oculari. Daca insa si dupa varsta de 4 luni copilul tau se uita incrucisat, iar ochii lui par ca tremura, ar putea fi vorba de un dezechilibru congenital al muschilor oculari.
Cauzele aparitiei strabismului la bebelusi si copii
Intre 3 si 6 luni, bebelusul invata sa-si coordoneze miscarile ochilor, reusind sa focalizeze concomitent ambii ochi asupra aceluiasi obiect. In cazul in care observi ca bebelusului tau in varsta de 6 luni ii fuge un ochi spre nas, este bine sa nu lasi timpul sa treaca si sa te prezinti cu cel mic la medic. S-ar putea sa sufere de strabism convergent, care mai tarziu e mai greu de corectat. Cei mai predispusi la acest tip de strabism sunt copiii prematuri, cu greutate mica la nastere sau cei care au suferit de hipoxie la nastere (lipsa oxigenarii creierului). Factori de risc sunt si fumatul sau  consumul de alcool in sarcina. Daca ai antecedente de tulburari de vedere grave in familie, te poti astepta ca acest defect sa apara si la copilul tau. Atunci cand copilul priveste numai cu un ochi, celalalt fiind in permanenta deviat, este vorba de ambliopie. Aceasta poate fi provocata de o afectare a cristalinului sau a corneei, de o afectiune care impiedica luminca sa patrunda in globul ocular, de aparitia miopiei sau hipermetropiei la un singur ochi. In lipsa vederii binoculare, copilul ambliop nu are perceptia tridimensionala. Acest lucru trebuie investigat si tratat imediat, altfel, in timp, se poate pierde vederea la ochiul strabic, nefolosit. In cazul in care te ingrijoreaza ceva la privirea bebelusului tau, cel mai bine este sa ceri imediat sfatul pediatrului, care te va trimite la oftalmolog in cazul in care observa anomalii.
Tratarea strabismului la copii
Vestea buna este ca strabismul se poate vindeca. Strabismul congenital este operabil pana la varsta de 2 ani. Atunci cand sunt afectati mai multi muschi, poate fi nevoie de mai multe operatii pentru obtinerea pozitiei corecte a ochilor. Chiar si dupa operatie, copilul trebuie dus la controale periodice; pentru a obtine rezultate optime, este nevoie de multa rabdare si multa ingrijire din partea parintilor. Ambliopia este o afectiune greu de tratat. Obtinerea vederii binoculare la copil necesita timp si un tratament riguros. De multe ori, ambliopia nu este observata decat tarziu, la copiii de 6-10 ani. Copilul nu realizeaza ca nu vede decat cu un ochi, creierul ignorand imaginile de la nivelul ochiului afectat. Dar daca vezi ca cel mic plange cand i se acopera un ochi, nu fixeaza acelasi punct cu ambii ochi sau duce capul in lateral pentru a privi ceva, poti sa te gandesti la strabism. Fara sa te panichezi, apeleaza la sfatul unui specialist, pentru a fi sigura ca-i oferi copilului cea mai buna ingrijire. Daca este vorba de un copil mare, medicul ii va cere sa identifice diferite imagini sau litere aflate pe un perete. Alte teste, bazate pe dilatarea pupilei, pot determina functionarea corecta a globului ocular. Cu cat ambliopia este diagnosticata mai repede, cu atat mai bune sunt sansele ca cel mic sa-si recapete vederea binoculara.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2017 Interactiuni.RO
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!