Anunturi online!

Sindromul Munchausen

Sindromul Munchausen este o boala psihica, care ii face pe cei afectati sa simuleze anumite boli doar pentru a primi ingrijiri medicale si atentia, grija care vin odata cu ele. Atunci cand nu mai pot simula simptomele, bolnavii de sindrom Munchausen merg pana la a-si produce aceste simptome injectandu-si tot felul de substante. Boala este rara si greu de diagnosticat. Mai grava este insa o variatie a ei, Sindromul Munchausen Indus (de proxitmitate, prin proxy, de mandat, denimirile sunt variate), una din cele mai periculoase forme de abuz asupra copiilor. In SMI, adultul care are grija de un copil – de obicei mama – ii induce prin diferite metode simptomele unei boli, in incercarea de a-i convinge pe ceilalti ca micutul e intr-adevar bolnav, sau pur si simplu se prezinta la spital spunand ca cel mic a facut o criza, cand, de fapt, el este sanatos tun. Adultul bolnav de SMI poate sa inventeze cu totul niste simptome, sa exagereze unele deja existente sau, mai grav, sa le induca, folosind injectii, medicamente, etc. Ca rezultat, medicii sunt nevoiti sa faca tot felul de analize, unele chiar destul de invazive si costisitoare, incearca diferite tratamente si pot chiar sa opereze copilul pentru a vedea ce este in neregula cu el. Iar in tot acest timp copilul este perfect sanatos. De obicei, adultul bolnav de SMI, isi doreste sa atraga atentia si simpatia doctorilor si a altor persoane cu care intra in contact el insusi sau copilul. Unii psihiatrii cred insa ca bolnavul de SMI isi doreste nu numai sa atraga atentia. El se simte satisfacut stiind ca reuseste sa pacaleasca persoane pe care le considera mai imporatnte si mai puternice decat el insusi, adica medicii. Pentru ca adultul bolnav de SMI pare sa fie foarte atent si grijului cu copilul sau, nimeni nu suspecteaza ca ar fi ceva in neregula. Ceea ce uimeste cel mai tare este abilitatea adultului de a pacali doctorii. Adesea, el are unele cunostinte medicale, se informeaza, citeste despre boala pe care vrea sa o simuleze si este foarte priceput in a pacali medicii. Chiar si medicii cei mai experimentati pot sa fie pacaliti, tocami pentru ca Sindromul Munchausen Indus este o boala atat de rara si putin cunoscuta si nici macar medicii care cunosc boala nu se gandesc la ea pentru ca este impotriva firii. Un parinte, o mama, nu ar face niciodata rau copilului sau. Sau cel putin asa gandesc marea majoritate a oamenilor. Copiii care cad victime sindromului Munchausen Indus sunt de obicei prescolari, desi au existat si adolescenti de 16 ani pusi in aceasta postura. Baieteii si fetitele cad victime la fel de des, insa adultii care le induc simptomele sunt femei in proportie de 98%. Dignosticul este foarte greu de pus, asa cum am mi spus, insa ar trebui sa dea de gandit urmatoarele :
* Copilul a avut de-a lungul vietii multe probleme medicale care nu au raspuns la tratament sau s-au succedat in mod persistent.
* Analize cu rezultate neobisnuite, ce nu corespund istoriei medicale a copilului sau sunt clinic imposibile.
* Simptome de scurta durata care inceteaza atunci cand adultul ce le induce nu mai este prezent langa copil
* Parintele sau cel care are grija de copil, inca mai crede ca cel mic este bolnav, chiar daca analizele arata altceva si nu pare sa se bucure de vestile bune.
* Parintele sau cel care are grija de copil are multe cunostinte medicale, este fascinat de detaliile medicale sau se simte bine in spital.
* Adultul este neobisnuit de calm cand afla ca cel mic este grav bolnav.
* Adultul il incurajeaza pe medic sa faca analize si operatii complicate sau se infurie cand afla ca cel mic e sanatos, cere alte analize, alte interventii, cere a doua parere sau transferul la un alt spital.
Cauzele Sindromului Munchausen Indus nu sunt foarte clare. In cele mai multe cazuri, adultul care ii face rau propriului copil a fost, la randul lui, abuzat fizic, psihic sau sexual, in copilarie sau vine dintr-o familie in care a fi bolnav inseamna a primi atentie si dragoste. Adultul sau persoana care ingrijeste copilul pune propriile nevoi si dorinte inaintea binelui copilului. El nu vede copilul ca pe o persoana care are nevoi, drepturi si sentimente, pentru ca si el, in copilarie, a fost crescut ca si cum nu ar fi fost o persoana cu nevoi, drepturi si sentimente. Alte teorii spun ca Sindromul Munchausen Indus este un strigat de ajutorul al adultului care are probleme cu anxietatea, depresia sau nu se simte un parinte bun, nu se considera capabil sa aiba grija de un copil. El are nevoie ca medicii sa-i spuna ca este un parinte bun, ca isi poate ingriji copilul. Alti specialisti considera ca parintele cu sindrom Munchausen pur si simplu se simte bine stiind ca micutul lui – si in acelasi timp el insusi – primeste intreaga atentie a medicilor si a celor din jur.
Este posibil ca parintele sa aiba el insusi o istorie medicala lunga si complicata. Adesea el are o relatie foarte rece cu celalalt parinte al copilului, care de obicei, refuza sa-si viziteze copilul bolnav sau sa se intalneasca cu doctorii. In cele mai grave cazuri, parintii cu SM pot face lucruri de neimaginat pentru a-si imbolnavi copiii. In unele din spitalele americane exista camere de supravghere in rezervele copiilor si astfel s-a putut vedea cum maicile cu SM schimbau medicatia celor mici, le injectau urina pentru a provoca infectii, puneau picaturi de sange in probele de urina, umblau la o rana ca sa nu se mai vindece. Un parinte chiar a descoperit ca frecand pielea copilului cu un produs pentru curatat aragazul, micutul face o eruptie cutanata care trece cu greu. Astfel s-a ajuns ca o fetita de numai 8 anisori sa aiba “la activ" 200 de internari si peste 40 de interventii chirurgicale. Un baietel de 2 ani a fost internat de 20 de ori datorita complicatiilor provocate de astm, pneumoniilor grave, infectiilor misterioase si puseelor bruste de febra. Medicii erau uimiti si nu intelegeau de ce un copil nascut la termen, sanatos si putenic ar putea sa iba atatea probleme. Oricare ar fi simptomele copilului, fie induse fie simulate, ele nu se mai intampla atunci cand adultul cu SM nu este in preajma. Cand este intrebat, adultul spune ca nu are idee cum a aparut boala. Unele din bolile cele mai des imulate de parinti sunt alergiile, astmul, varsaturile, diareea, convulsiile si infectiile.
Evolutia pe termen lung a copilului depinde de cum anume i s-au indus simptomele si cat de mult a durat pana cand s-a diagnosticat Sindromul Munchausen Indus. In unele cazuri extreme copilul a ramas cu schimbari permanente ale oaselor, retardare mintala sau si-a pierdut pentru totdeauna vazul din cauza a ceea ce i-a facut parintele. Adesea, acesti copii au nevoie de mai multe operatii pentru a putea fi din nou sanatosi. Atunci cand copilul este suficient de mare pentru a intelege ce i s-a intamplat, el poate ramane marcat pentru totdeauna. Poate sa inteleaga ca nu va fi iubit si nu va primi atentie decat daca este bolnav si isi va ajuta parintele in incercarile lui de a pacali medicii. Practic, se va automutila pentru a nu fi abandonat, iar ca adult, isi va abuza in acelasi fel proprii copii. Daca un parinte este suspect de SMI, persoanalul medical este obligat de lege sa raporteze cazul autoritatilor, pentru ca SMI, desi nu este atat de cunoscut la noi in tara, este o forma de abuz grav, care poate duce la mortea copilului sa il poate marca pentru totdeauna.
  SURSA 02  Sindromul Munchausen este un termen pentru tulburarile psihiatrice in care cei afectati simuleaza boli, traume psihologice pentru a atrage atentia sau simpatia societatii. Este cunoscut si drept sindromul dependentei de spital sau sindromul sperantei. Asistentele il denumesc zboruri frecvente deoarece pacientii revin la spital cum revin avioanele la aeroport. Totusi, exista discutii pentru a reclasifica aceste tulburari drept somatiforme, fiind neclar daca persoanele afectate sunt sau nu constienti de faptul ca atrag atentia asupra lor. Denumirea de Munchausen deriva de la baronul von Munchausen militar prusiac care isi exagera fantastic povestirile militare si care a fost criticat ironic de catre un scriitor in cartea Aventurile baronului de Munchausen. Sindromul Munchausen este legat de sindromul Munchausen prin proximitate adica abuzul fata de alta fiinta, de obicei un copil pentru a cauta atentie sau simpatie fata de atacator. In acest sindrom persoana afectata exagereaza sau ceeaza simptome de boala pentru a determina inceperea unei investigatii medicale, tratament, atentie, simpatie ai comfort de la personalul medical. In unele cazuri extreme persoanele suferind de sindromul Munchausen cunosc medicina foarte bine si pot reproduce simptome care sa determine analize si tratamente scump, prelungirea spitalizarii si operatii fara a fi necesare. Rolul pacientului este unul familiar si plin de comfort indeplinind o necesitate psihologica la aceste persoane. Este diferit de hipocondrii deoarece pacientii cu sindrom Munchausen sunt constienti de exagerarile lor, in timp ce pacientii care sufera de hipocondrie chiar cred ca au o boala. Factorii de risc pentru a dezvolta acest sindrom cuprind traumele in copilarie si cresterea alaturi de bone si nu parinti. Sindromul Munchausen aritmogen descrie indivizii care stimuleaza sau simuleaza aritmia cardiaca pentru a cistiga atentia medicala. Medicii care suspecteaza acest sindrom la un pacient trebuie sa excluda mai intii posibilitatea ca pacientul sa fie intradevar bolnav intr-un stadiu initial care nu este inca detectabil clinic. Este importanta identificarea in istoricul pacientului deprivarea de dragostea parinteasca, cresterea alaturi de bone pentru o perioada lunga de timp, abuzul mental si fiic inclusiv cel sexual. Daca pacientul este la risc de a-si face rau siesi sau altor persoane acesta trebuie internat intr-un spital de psihiatrie. Terapia medicala trebuie sa focalizeze tulburarile de panica, tulburarile de comportament si tulburarile de granita ale personalitatii. Prognosticul pacientului depinde de categoria in care cade tulburarea sa; depresia si anxietatea de exemplu raspund in general bine la medicatie si terapia cognitiva comportamentala in timp ce tulburarile de granita ale personalitatii cum sunt tulburarile de personalitate este presupusa a fi pervaziva si mai stabila in timp, oferind astfel un prognostic negativ.
Patogenie si cauze:
Literatura medicala aduce in atentie o documentatie suficienta de pacienti care au exagerat intentionat, simulat, agravat sau auto-indus o boala sau leziuni pentru scopul principal de a-si asuma rolul de bolnav cunoscut drept sindrom Munchausen.
Criteriile incadrarii la acest sidnromu sunt urmatoarele:
-pacientul produce intentionat sau simuleaza semne sau simptome fizice sau psihologice
-motivatia pentru acest comportament este de a-si asuma rolul de pacient
-cauzele externe pentru acest comportament sunt absente.
Nu s-a stabilit un defect al creierului sau disfunctie pentru a cauza comportamentele care caracterizeaza acest sindrom. Un studiu pe 5 cazuri de sindrom Munchausen sugereaza deficite neurocognitive. Un alt studiu de caz raporteaza rezultatele evaluarii CT detectind hiperperfuzia hemitalamusului drept la un astfel de pacient. Ramine de vazut daca aceste rezultate sunt aplicabile pe grupuri mari de bolnavi si cum sunt legate acest disfunctii de sindrom.
Tratament
Ingrijirea medicala in esenta a acestor persoane trebuie sa urmareasca aceiasi maniera ca si cea pentru orice alt pacient in ciuda naturii dramatice a pacientului sau cererea sa de interventii invazive sau noninvazive exagerata. Acesti pacienti tind sa pacaleasca medicul pentru a face mai multe teste si a incerca cit mai multe tratamente decit necesar. Nici o terapie medicamentoasa nu este indicata inca pentru acest sindrom. Desi pacientii sunt un risc real pentru ei insesi rar reprezinta subiectul periculozitatii sociale. Pentru un astfel de pacient a accepta internarea intr-un spital de psihiatri voluntar este probabil foarte rar doar daca pacientul nu mimeaza simptome psihologice.
Preventie:
Nu se pot face multe pentru a preveni dezvoltarea acestui sindrom. cea mai buna ipoteza sustine ca boala se dezvolta dintr-o combinatie de factori legati de dezvoltarea personalitatii si experientele initiale cu bolile si personalul medical. Nu s-a demonstrat o diateza biologica desi studiile RMN si testele neuropsihologice au iesit nespecific anormale.
Prognostic:
Prognosticul pentru sindromul Munchausen sever este prost chiar si la pacienti selectati care s-au recuperat. Un semn de prognostic pozitiv este prezenta unei tulburari mentale tratabile cum este depresia majora. Unii medici cred ca ambele tulburari atenueaza o data cu virsta si maturitatea. Totusi acesti pacienti nu vor sa accepte ca au o boala psihologica si nu doresc sa urmeze tratament psihiatric. Chiar daca accepta, nu exista inca bae ale modelelor factorilor etiologici responsabili pentru dezvoltarea si mentinerea acestui sindrom si nici tratamente testate stiintific.
Semne, simptome, diagnostic
Patru caracteristici ale sidnromului Munchausen sunt in mod particular proeminente si cresc semnificativ riscul de morbiditate si mortalitate.
Primul este manipularea periculoasa a corpului propriu pacientului incluzind ingestia de chimicale, autoinfectia, agravarea plagilor. Desi acesti pacienti sunt in general sofisticati medical cunoscind multiple date despre patologi manipularile lor determina uneori leziuni severe, dizabilitate permanenta si deces.
Cel de-al doilea, pacientul se plaseaza la risc de boli iatrogene si leziuni prin provocarea personalului medical sa efectueze proceduri si terapii medicale nenecesare. In unele cazuri rezultatul negativ este parte din planul pacientului. Al treilea, pacientii dau adesea informati incomplete sau false asupra istoricului lor medical care determina intentional sau accidental cresterea riscului de morbiditate si mortalitate. In final desi acesti pacienti se prefac mai frecvent a fi bolnavi nu trebuie exclusa posibilitatea imbolnavirii lor. Putini pacienti accepta examenul psihiatric sau psihologic. Printre cei care accepta multi raporteaza abuz sexual, fizic sau psihic, neglijenta parntilor emotionala. Descriu a fi separati de familia lor pentru perioade lungi. Pacientii care au acest sindrom cu adevarat mint mereu. Abuzul in copilarie pe care-l acuza poate fi plind e detalii si elaborat. Fata de pacientii cu tulburari de convesie acestia fabrica constient, exagereaza sau induc semne si simptome. Dar ca si pacientii cu tulburare de conversie cei cu sidnrom Munchausen nu sunt constienti de motivatiile din spatele rolului lor de bolnavi.
Diagnostic :
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: tulburarile de conversie, hipocondriile, tulburarile somatoforme.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2017 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!