Anunturi online!
20 iulie 2011

Sindromul Cotard sau Boala mortilor vii

Denumit dupa numele neurologului francez Jules Cotard - care a descris pentru prima oara afectiunea, sindromul presupune negarea propriei existente. Sindromul Cotard este un sindrom rar intalnit care implica depresie, tendinte sinucigase si credinta pacientului ca viata sa a luat sfarsit si ca este deja mort. In unele cazuri, pacientii au impresia ca trupul lor este deja in proces de putrefactie si ca organismul este lipsit de sange sau organe interne. In putine dintre cazuri, pacientii se considera zei, nemuritori. Se presupune ca afectiunea are origini neurologice sau psihice.
Simptome
- Depresie;
- Ganduri sinucigase;
- Gandire negativa;
- Negarea propriei existente;
- Negarea nevoii de hrana;
- Credinta ca trupul nu mai exista;
- Credinta ca viata s-a sfarsit;
- Autointitularea drept zeu, nemuritor;
- Impresia ca trupul este in stare de putrefactie;
- Considerarea trupului ca fiind vid - lipsit de sange sau organe interne;
Cauze si tratament
Sindromul Cotard este intalnit in afectiunile psihice severe - psihoze - cum ar fi schizofrenia sau tulburarile bipolare, dar poate aparea si in contextul afectiunilor neurologice, si este asociat in mod particular cu depresia si migrena. Tratamentul este dificil iar antidepresivele triciclice si serotoninergice au eficienta redusa. Terapia electroconvulsiva este - pana in prezent - singurul tratament promitator.
Studiu de caz
S. este o casnica de 28 de ani insarcinata in luna a 6-a, care s-a prezentat la camera de garda acuzand simptome precum tulburari de somn, scaderea apetitului alimentar si a interesului fata de activitatile desfasurate zilnic. Totodata, pacienta a mentionat ca ficatul ii este in stare de putrefactie, inima si stomacul ii lipsesc in totalitate iar atunci cand se deplaseaza nu isi simte corpul. Simptomele au aparut in momentul in care, alaturi de sotul sau, pacienta s-a mutat in chirie intr-un apartament foarte mic, din cauza deselor neintelegeri cu socrii. Intr-o prima faza, S. a fost cuprinsa de sentimentul de singuratate care i-a provocat lipsa interesului fata de orice activitate, tulburari de somn si palpitatii. Au aparut apoi sentimentele de vina si regretele parasirii vechii locuinte. Ingrijorat, sotul sau a convins-o sa mearga la un consult medical, care s-a finalizat cu diagnosticul de slabiciune si prescrierea unui tratament axat pe multivitamine; dupa sase saptamani de tratament, simptomele au persistat, astfel inca S. a decisa sa consulte un alt medic. La indrumarea acestuia, a urmat apoi timp de 2 saptamani un tratament menit sa-i amelioreze disconfortul abdominal (cauzat de lipsa stomacului si putrezirea ficatului). Lipsa rezultatelor, l-au determinat pe medic sa transfere cazul unui chirurg. Dupa investigatii multiple, incluzand ultrasonografii si endoscopii, neincrezator in simptomele prezentate de pacienta, chirurgul i-a prelungit tratamentul initial, la care a adaugat un antibiotic. Depasita de situatie, dupa noi consultatii si medici neincrezatori care i-au catalogat simptomele vagi, pacienta a incercat sa se sinucida, ajungand astfel in atentia unui psihiatru. Pe parcursul consultatiei, pacienta a uimit printr-un discurs coerent si relevant; a acuzat insomnie, letargie, dificultati de concentrare si deznadejde. Desi in stare avansata de depresie, pacienta a zambit ocazional, pe seama neincrederii medicilor in simptomele relatate; nu a aratat nici un fel de ingrijorare fata de sarcina, si a manifestat sentimente ambivalente - dragoste si ura - fata de copilul sau nenascut. Toate examenele si testele fizice au fost in paramentri normali, cu exceptia nivelului hemoglobinei - 8,5 mg/dl - anemie; Diagnosticul final: tulburari depresive majore si sindrom Cotard. Dupa opt saptamani de tratament, starea pacientei s-a imbunatatit.
Concluzii
Importanta acestui caz rezida din faptul ca deseori, simptomele afectiunilor psihice relatate de pacienti sunt tratate cu neincredere de catre medici si diagnisticate ca fiind vagi, lipsite de importanta (in special in cazul sindroamelor rar intalnite).
Sindromul Cotard este rar intalnit, mai ales in randul tinerilor. Cazul mai sus prezentat, al femeii de 28 de ani, este primul caz raportat la o femeie insarcinata. Intarzierea diagnosticarii cauzate de nefamiliaritatea psihiatrilor cu simptomatologia bolii, are ca rezultat agravarea afectiunii si intarzierea inceperii unui tratament adecvat (mai ales tinand cont de faptul ca bolnavii de Cotard sunt tentati sa se sinucida).   SURSA 02 Denumit dupa numele neurologului francez Jules Cotard care a descris pentru prima oara afectiunea, sindromul presupune negarea propriei existente. Sindromul Cotard este un sindrom rar intalnit care implica depresie, tendinte sinucigase si convingerea pacientului ca viata sa a luat sfarsit si ca este deja mort.
Simptome:
- Depresie;
- Ganduri sinucigase;
- Gandire negativa;
- Negarea propriei existente;
- Negarea nevoii de hrana;
- Credinta ca trupul nu mai exista;
- Convingerea ca viata sa s-a sfarsit;
- Impresia ca trupul este in stare de putrefactie;
- Considerarea trupului ca fiind vid – lipsit de sange sau organe interne;
Sindromul Cotard este intalnit in afectiunile psihice severe – psihoze – cum ar fi schizofrenia sau tulburarile bipolare, dar poate aparea si in contextul afectiunilor neurologice, si este asociat in mod particular cu depresia si migrena. Tratamentul este dificil iar antidepresivele triciclice si serotoninergice au eficienta redusa. Terapia electroconvulsiva este – pana in prezent – singurul tratament promitator.   SURSA 03 Cogito ergo sum - cuget, deci exist. Acest enunt celebru al lui René Descartes sta la baza filosofiei europene, constituind un instrument cheie pentru recunoasterea propriei existente. Dictonul lui Descartes sustine ca, daca putem sa ne indoim de perceptiile pe care le avem gratie simturilor noastre, nu avem cum sa ne indoim de propria existenta. Daca majoritatea oamenilor accepta rationamentul cartezian, o afectiune rara, intitulata sindromul Cotard, ii face pe cei afectati sa se indoiasca de propria existenta sau chiar sa se creada morti!
Ce este sindromul Cotard?
Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir in care pacientul insista ca a murit sau ca o parte a corpului sau a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei intalnit la pacientii ce sufera de schizofrenie si de tulburari bipolare. Aceasta afectiune a fost observata pentru prima data in 1788, dar nu a fost descrisa in detaliu pana in iunie 1880, cand neurologul francez Jules Cotard a tinut o prelegere in cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique din Paris, una dintre cele mai vechi institutii medicale dedicate psihiatriei. Cotard a descris aceasta negare psihotica a propriei existente ca fiind o stare dementiala profunda, melancolica, de multe ori asociata cu o ipohondrie extrema. Acest sindrom afecteaza copiii, adolescentii si persoanele in varsta, fiind de obicei una din manifestarile schizofreniei sau ale tulburarii bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante. În lucrarea din 1880 prin care a adus acest sindrom in atentia lumii medicale, Cotard facea referire la rapoartele altor doctori francezi, acestia confruntandu-se cu pacienti care credeau ca si-au pierdut tot sangele sau ca nu au creier, cap, stomac sau inima. Cotard a stabilit un spectru de gravitate al acestui sindrom, cazul extrem fiind cel al pacientului care nu crede ca are corp! Ideile delirante constituie tulburari de gandire care determina o reflectare eronata a realitatii. Caracterul patologic al acestor tulburari nu este recunoscut de subiect, conducand la modificarea patologica a conceptiei despre lume. Sindromul Cotard este se manifesta ca o idee deliranta depresiva, mai exact ca o idee deliranta de negatie. Delirul Cotard se diferentiaza de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul ca este unicul a carui existenta poate fi confirmata chiar de catre pacient chiar daca el crede cu sinceritate in ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesita prezenta unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.
Care sunt cauzele sindromului Cotard?
Printre cauzele identificate pana acum de catre specialisti se numara depresia severa, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia si tulburarile bipolare. Sindromul Cotard poate aparea si ca urmare a lezionarii unei parti a creierului, in majoritatea cazurilor fiind intalnite dereglari structurale si functionale ale acestuia. Multi specialisti in neurologie considera ca sindromul Cotard este apropiat de sindromul Capgras. Pacientii ce sufera de acest sindrom cred ca rudele apropiate si prietenii au fost inlocuiti de impostori. În ambele cazuri, specialistii cred ca problema apare ca urmare a unei dereglari a zonei cerebrale ce asociaza fetele cu emotiile. Una dintre ipoteze sustine ca anumiti pacienti ce sufera de sindromul Cotard nu-si recunosc propriul chip in oglinda, de aceea crezand ca sunt morti.
Cum se manifesta sindromul Cotard?
Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de catre Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter. O pacienta in varsta de 59 de ani descria cum simte socuri electrice in ambele brate, iar din cand in cand experimenta episoade in care avea senzatia ca bucati de carne din corpul ei dispar. Femeia simtea cum carnea de pe abdomen si de pe membre cade, iar un lichid din interiorul sau se scurge. Aceasta se panica, avand senzatia ca un proces de descompunere are loc, urmand sa o reduca la nimic. Avand senzatia ca intregul corp ii dispare, femeia s-a uitat in timpul unui episod in oglinda, unde i s-a parut ca isi vede maxilarul alb, ca si cum toata carnea ar fi disparut. Pacienta a fost tratata cu metiprednisolon, insa iluziile de tip Cotard au continuat sa apara episodic, la cateva luni. Într-un alt caz, inregistrat in Iran, o pacienta sustinea ca este moarta, pentru ca s-a sinucis, fiind doar un suflet care rataceste prin deserturi si prin toaletele unde traiesc alte suflete. Desi femeia credea ca nu este in viata, aceasta si-a taiat partea din fata a nasului, declarand ca a facut-o ca sa fie mai frumoasa. Simptomul este tipic schizofreniei, afectiune de care pacienta suferea alaturi de sindromul Cotard. Aceasta a fost tratata cu socuri electrice, obtinandu-se doar o partiala ameliorare.
Se pot vindeca pacientii de sindromul Cotard?
Situatia depinde de la caz la caz, in functie de gradul de afectare a creierului, insa un caz recent petrecut in Marea Britanie arata ca exista si situatii cu final fericit. O secretara in varsta de 24 de ani, LU, a fost internata in 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticata cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex. La doua saptamani dupa internare, LU a fost supusa unor teste in vederea intocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat ca pacienta prezenta o capacitate redusa de atentie, concentrare si de judecata, fiindu-i de asemenea afectata si capacitatea de a recunoaste fete. În cadrul aceluiasi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: sustinea in mod repetat ca este moarta, afirmand ca a murit cu doua saptamani inainte. În tot acest timp pacienta plangea, intreband daca spitalul in care se afla este cumva Raiul. Întrebata de doctori cum crede ca a murit, LU a raspuns: "Nu stiu exact cum. Ştiu ca aveam o gripa si ca am venit aici. Poate ca am murit de gripa". De asemenea, pacienta afirma ca "ma simt ciudat fata de iubitul meu. Nu-l pot saruta, se simte ciudat - desi stiu ca ma iubeste". Pacienta prezenta si alte simptome, printre care ameteala, halucinatii auditive (auzea muzica disco), halucinatii tactile (avea sentimentul ca pe antebratul stang ii curge apa) si halucinatii vizuale (avand senzatia ca peretii se misca). Convingerea pacientei ca a murit s-a redus in zilele urmatoare, psihologii reusind sa obtina o restructurare cognitiva. Astfel, la doua zile dupa intocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus cateva intrebari pe tema mortii. Pacienta a fost intrebata daca a mai vazut vreodata o persoana moarta, si daca da, cum de si-a dat seama ca acea persoana este moarta. Ea a raspuns ca a vazut-o pe bunica sa dupa ce a murit, si a stiut ca nu mai este in viata pentru ca ochii ii erau inchisi si nu mai facea nicio miscare. Pacienta a recunoscut ca ea vorbeste si se misca, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morti. Dupa aceasta discutie, pacienta a fost intrebata cat de convinsa este de faptul ca este moarta. Daca inainte cu cateva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40% Psihologii au continuat de-a lungul urmatoarelor zile discutiile cu ea, iar intr-o saptamana de la diagnostic iluzia pacientei a disparut in intregime.
Dictonul "Cogito, ergo sum" trebuie modificat
Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent in The Telegraph dialogul purtat cu o pacienta ce suferea de sindromul Cotard. "M-a intrebat: «Sunt moarta?». Am asigurat-o ca este cat se poate de vie, ca se afla intr-o sectie de spital, unde bea un ceai si dialogheaza cu mine. Nu a fost convinsa. «Dar tu esti real?», m-a intrebat ea". Broks spune ca acest sindrom ar putea avea la baza o dereglare neurologica ce duce la o decuplare a emotiilor de ganduri. Nu este suficient sa ne gandim ca existam, ci si sa simtim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gandesc, deci exist" trebuie modificata in "simt ca gandesc, deci exist".
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!