Anunturi online!
04 mai 2011

Poliomielita, paralizia infantila

Poliomielita (paralizia infantila) este infectia cauzata de un virus, virusul poliomielitic, care se transmite pe cale fecal-orala sau respiratorie si invadeaza sistemul nervos central, putand determina paralizii flasce la nivelul membrelor uneori ireversibile, fiind o boala invalidanta. Cu toate ca in multe cazuri infectia este asimptomatica sau produce doar forme usoare, exista si cazuri foarte grave, in care prin afectarea centrilor bulbari sau cerebrali poate determina paralizia muschilor respiratori si deces. Este o boala epidemica si contagioasa, afectand mai ales copiii sub varsta de 5 ani, singura metoda de prevenire recomandata fiind vaccinarea antipoliomielitica.
Mod de transmitere
Transmiterea este fecal-orala, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (in care virusul e prezent timp indelungat), sau aeriana, prin picaturi (virusul fiind prezent in secretiile nazo-faringiene). Riscul transmiterii virusului este foarte mare pe durata celor 7-10 zile care preced si care urmeaza aparitiei primelor simptome de boala. Persoanele cu infectii inaparente si purtatorii sanatosi de virus pot de asemenea sa transmita boala. SimptomePersoana infectata nu prezinta intotdeauna simptome. In unele cazuri simptomele sunt pseudo-gripale: febra, angina (durere de gat), tulburari digestive, dureri de cap, dureri abdominale. Uneori pacientul acuza redoare de ceafa sau dureri la nivelul membrelor inferioare. Cea mai grava forma a bolii este paralizia poliomielitica. Durerile musculare sunt foarte intense, paralizia instalandu-se in decursul primei saptamani. Paralizia poate afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui. Vindecarea este mai mult sau mai putin completa, in functie de caz.
Tratament
proximativ 1% dintre copii sunt afectati de paralizie. Dintre acestia peste 1% sunt afectati pe viata post-poliomielita. Daca sunt afectati muschii respiratori, in absenta respiratiei artificiale, poate surveni decesul. Nu exista tratament, dar intr-o oarecare masura se pot ameliora simptomele. Bolnavul poate avea uneori nevoie de respiratie artificiala.
Profilaxie
Metoda de prevenire recomandata copiilor este vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic. Sunt disponibile doua feluri de vaccin contra poliomielitei:
- un vaccin cu germeni viu-atenuati, Sabin, care se administreaza pe cale orala
- un vaccin cu germeni omorati, Salk, cu administrare injectabila.
In Romania, vacinarea antipoliomielitica face parte din Programul National de vaccinari obligatorii.   SURSA 02 Printre infectiile intestinale se mai numara si poliomielita – o maladie virala, care in trecutul neindepartat ataca indeosebi copiii, terminandu-se cu invalidizarea lor sau deces. Aceasta patologie destul de frecvent se inregistra si in Romania, insa in legatura cu vaccinarea si revaccinarea la timp a copiilor, in ultimii ani cazuri de poliomielita se depisteaza rar. Ba mai mult ca atat, in anul 1988 Organizatia Mondiala a Sanatatii a luat initiativa eradicarii poliomielitei de pe planeta noastra pana in anul 2000. La acest program de eradicare a poliomielitei a aderat si Romania. În legatura cu cele mentionate ramane destul de important cunoasterea mai detaliata a diferitor particularitati ale acestei boli si a masurilor de protectie fata de ea nu numai de lucratorii medicali, dar si de masele largi ale populatiei. Poliomielita este o maladie infectioasa acuta din grupul bolilor intestinale, provocata de virusuri, care se transmit de la omul bolnav la cel sanatos, mai frecvent, prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizandu-se prin diferite forme clinice – de la cele mai usoare (atipice, purtatori de virus) pana la cele mai grave, cu lezarea sistemului nervos central, exprimata prin variante paralitice, spinale, encefalitice si cu tulburari respiratorii. Agentul patogen al poliomielitei este un virus, care se atarna la familia Picornavirideae, genul Enterovirus. El vietuieste in 3 serovariante (I, II, III), are dimensiuni mici (25-35 m), contine acid ribonucleinic. Se deosebesc tulpini de virus salbatice si vaccinale. Serotipurile sunt raspandite in mod variabil pe intregul glob. Ele nu dau imunitate incrucisata. Tipul I, predomina epidemic, era intalnit inainte de perioada vaccinarii antipoliomielitice, in 80-90% din poliomielita paralitica. Tipul II, de asemenea raspandit, determina mai frecvent formele subclinice de boala. Tipul III este mai rar raspandit printre populatie. Virusul salbatic este rezistent la actiunea diferitor factori fizici si chimici ai mediului ambiant. El supravietuieste in materiile fecale, apele reziduale, lapte, pe legume si fructe pana la 3-4 luni; la t° de +37°C – 50-65 zile, la t° de +4°C – cateva luni. Totodata este sensibil la actiunea temperaturii inalte si a diferitor dezinfectanti. În legatura cu utilizarea pe larg a vaccinelor moarte sau vii, circulatia tulpinilor salbatice de virus semnificativ s-a redus. Conform datelor unor savanti in tarile in care se utilizeaza vaccinul antipoliomielitic de calitate, virusul de poliomielita vaccinala este in raport de 1:1 mln de persoane vaccinate. Poliomielita este o maladie din randurile antroponozelor. Sursa de infectie o prezinta omul bolnav, mai frecvent cu forme usoare, subclinice, abortive, fruste, atipice sau purtatorii acuti de virusul poliomielitei. Virusul poliomielitic se gaseste in orofaringe a omului bolnav si in tractul intestinal. Din orofaringe virusul polio se izoleaza in 40% din cazuri cu 5 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii, dar cu o frecventa, care scade esential cu fiecare zi de boala. Din fecale virusul polio se izoleaza in 100% din cazuri la inceputul bolii, in 50% – dupa 3-4 saptamani, ulterior scazand mai evident.  Persistenta indelungata a virusului in materiile fecale si prezenta unor conditii de igiena deficitare si impun ca importanta de raspandire a bolii mecanismul fecalo-oral, care se realizeaza, in primul rand, prin contact direct cu sursa de infectie, insa poate fi si indirect (prin obiectele contaminate). Este, de asemenea, posibila transmiterea si pe cale alimentara (lapte, produse lactate, fructe, legume infectate), desi foarte rar confirmata. Nici rolul mustelor atrase de fecalele umane nu poate fi neglijat. În ultimul timp se socoate, ca virusul polio pe cale orala sau prin intermediul “mainilor murdare" se transmite mai frecvent in tarile cu nivel slab de cultura sanitara. În tarile cu nivel inalt de cultura sanitara acest virus se transmite preponderent pe calea aero-picaturi, adica prin intermediul tusei, stranutului, graiului, sarutului etc. Morbiditatea prin poliomielita, in tarile nevaccinate antipoliomielitic, prezinta un maximum in lunile de vara si toamna (pentru zonele temperate). Totodata in tarile cu program intens de imunizare poliomielita nu mai are o preponderenta sezoniera. Repartitia cazurilor dupa varsta indica poliomielita ca o boala predominant a copiilor (inainte de vaccinare 88-90% din cazuri in Romania au aparut pana la varsta de 15 ani). În alte tari din Europa si in SUA s-a remarcat in ultimii 30-40 de ani o deplasare importanta a morbiditatii spre varsta adulta (1/3-1/2 din cazuri la adolescenti si adulti). Virusul polio, patrunzand in organismul uman prin orofaringe si tractul digestiv, unde se multiplica vadit. Ulterior el patrunde in ganglionii limfatici regionali, unde de asemenea se multiplica, si nimereste in sange. Prin torentul sangvin virusul polio afecteaza maduva spinala sau creierul, indeosebi neuronii motorii ai acestor organe. Toate celulele afectate sunt distruse ireversibil, iar muschii se paralizeaza si eventual se atrofiaza, caracterizand boala propriu-zisa. Patologia provocata de virusul polio vaccinal este asemanatoare cu cea cauzata de virusul salbatic.
Perioada de incubatie variaza intre 2 si 35 zile, mai frecvent 5-12 zile. Raspunsul clinic la infectia polio este extrem de variat. La peste 90% din indivizii infectati fac o forma inaparenta de boala, adica fara simptome clinice. La circa 4-8% din cazuri infectia decurge sub o forma minora sau abortiva si numai la 1% din cazuri apare o meningita aseptica. Forma paralitica de poliomielita se dezvolta si mai rar- la 1 din 1000 infectati.
  SURSA 03 Definitie: 
Poliomielita este o boala infectioasa foarte contagioasa cauzata de trei tipuri de poliovirusi. Poliovirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome, iar la ceilalti acestea sint foarte slabe.
Cauze:
Boala apare datorita infectiei cu virusul poliomielitei. Cum se raspindeste poliovirusul? Transmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, datorita neglijarii spalarii miinilor sau consumului de apa si mincare contaminata. Si secretiile respiratorice raspindesc poliovirusul. Scaunul persoanelor infectate poate sa contina excretii cu virusi timp de citeva saptamini. Cea mai periculoasa este intrarea in contact cu persoane care urmeaza sa manifesteze simptome si in perioada imediat urmatoare.
Incubatie:
Perioada de incubatie este de 7 -14 zile.
Simptome:
Care sint simptomele poliomielitei? Majoritatea persoanelor (90-95%) nu au deloc simptome. Aceste cazuri sint cunoscute sub numele de infectie inaparenta. Simptomele poliomielitei se manifesta totusi diferit de la o persoana la alta.
Poliomielita abortiva:
Acesta este o evolutie usoara si scurta a bolii si are urmatoarele simptome: -febra (peste 39,5C) -lipsa poftei de mincare -greata si varsaturi -dureri in git -o stare generala proasta -constipatie -dureri abdominale.
Poloimielita nonparalitica: Simptomele ei sint acelesi cu ale poliomielitei abortiva, dar durerile de cap, greata si varsaturile pot fi mai accentuate. De asemenea, copilul se poate simti rau citeva zile, dupa care starea lui pare ca se imbunatateste, pentru ca apoi sa se simta rau iarasi si sa aiba urmatoarele simptome: -dureri ale muschilor gitului, ai coloanei, ai bratelor si ai picioarelor - intepeneala in ceafa si de-a lungul coloanei vertebrale.
Poliomielita paralitica:
Simtomele sale sint aceleasi cu cele ale poliomielitei nonparalitice si abortive, cu diferenta ca mai pot interveni urmatoarele: -slabirea tuturor muschilor -constipatie severa -epuizarea muschilor -respiratie ingreunata -dificultati la inghitire -tuse slaba -piele inrosita sau patata -voce ragusita -paralizia vezicii urinare -paralizia muschilor.
Diagnostic:
Alaturi de un examen clinic complet si de o examinare a starii de sanatate din trecut, se pot face urmatoarele analize: -analiza secretiilor din git, a urinei si a vezicii urinare -examinarea coloanei vertebrale, punctie lombara. Este importanta pentru diagnostic, cunoasterea faptului ca nu s-a facut vaccinarea sau vaccinarea copilului cu poliovaccin a fost facuta necorespunzator(schema incompleta) Trebuie sa se stie daca un copil a fost vaccinat sau nu.
Tratament:
Un tratament adecvat nu poate fi recomandat decit de medicul dvs. pe baza: -virstei dvs -stadiului bolii -tolerantei dvs. vis-a-vis de anumite medicamente, proceduri sau terapii posibilei evolutii a bolii -opiniei si preferintelor dvs. Poliomielita se poate preveni, dar nu exista vindecare pentru persoanele infectate. Prin tratament simptomele pot fi ameliorate, iar starea imbunatatita. Se recomanda: -odihna la pat pina cind scade febra -dieta adecvata -exercitiu fizic minim -aplicarea de surse de caldura pentru durerile musculare Se poate recurge la spitalizare in cazul indivizilor care sufera de poliomielita paralitica. In cazul poliomielitei paralitice complicatiile constau in paralizia permanenta a anumitor grupe de muschi, incluzindu-i pe cei folositi in respiratie si muschii picioarelor.
Preventie: 
-igiena (spalarea miinilor)
-imunizare impotriva virusului, prin vaccinare. Exista 2 versiuni ale vacciunului poliomielitic care poate fi administrat. Poliovaccinul Inactivat (IPV) se administreaza prin injectii. Administrarea acestuia nu cauzeaza poliomielita si poate fi folosit de indivizii care au sistemul imun slabit. Poliovaccinul Oral (OPV) se administreaza pe gura. Se recomanda ca poliovacinul oral sa nu se efectueze de rutina, ci doar cel inactivat.
Statistici:
Dintre cei infectati cu virusul poliomielitei, 2% sau mai putini pot sa paralizeze. Din 1950, cind a inceput vaccinarea impotriva poliomielitei, boala aproape ca a fost eradicata.
Recomandari:
Poliovaccinul Oral nu trebuie efectuat copiilor care: -au sistemul imun slabit -au cancer -au SIDA sau infectie HIV -au alergie la neomicina, streptomicina, polimixina B -este sub un tratament steroidian de lunga durata
Diverse: In tarile slab dezvoltate si sarace, care nu au acces la vaccin, poliomielita este inca o mare problema, in special pentru copii si sugari. Organizatia Mondiala a Sanatatii continua eforturile de eradicare a virusului in intreaga lume. Infectiile de poliomielita sint mai frecvente vara si toamna. Riscul de a ajunge la paralizie creste o data cu virsta.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!