Anunturi online!
29 iunie 2011

Monturile piciorului Hallux valgus

Hallux-valgus-ul face parte din tulburarile de statica ale antepiciorului. Hallux-valgus-ul ("mont") reprezinta proeminenta capului metatarsian (osul de la baza degetului mare), prin deplasarea sa mediala catre interiorul piciorului. In nici un caz nu poate fi vorba despre un os sau cartilaj nou aparut, asa cum inca se mai considera.
Cauze
Cauzele nu sunt cunoscute, putem insa vorbi despre factori favorizanti si factori de risc:
1. Factori favorizanti
- anumite morfotipuri ale piciorului (tipuri constitutionale), prin raporturile de marime particulare a oaselor, favorizeaza tulburarile de statica;
- preponderenta feminina a acestei deformatii (95%) se poate explica prin laxitatea ligamentara tipica, conditionata hormonal (deci exacerbata la pubertate si menopauza); ligamentele antepiciorului cedeaza, favorizand deplasarea si proeminenta primului metatarsian.
- bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoida destabilizeaza intreg piciorul si produc printre altele un hallux-valgus rapid evolutiv;
- traumatisme din antecedente, ce au au fragilizat structurile osteo-ligamentare ale piciorului si au modificat raporturile dintre ele;
- lipsa prin amputatie a degetului al doilea (traumatica si mai ales iatrogena) este un factor foarte cunoscut (motiv pentru care amputatia degetului al doilea trebuie evitata).
2. Factori de risc
- incaltamintea "eleganta" si incomoda, stramta si cu tocuri, indelung diabolizata, nu genereaza hallux-valgus-ul ci doar il agraveaza pe cel preexistent;
- istoricul familial isi spune cuvantul, fiicele "mostenind" piciorul mamei in peste 50% dintre cazuri;
- piciorul plat (pes planus) poate favoriza intr-o oarecare masura aparitia deformatiei, prin alungirea mecanica relativa a razei 1.
- obezitatea sau scaderea ponderala rapida, prin propriile mecanisme de actiune, pot favoriza aparitia deformatiei.
Mecanism fiziopatologic
Mecanismul fiziopatologic poate fi descris succint in cateva etape:
- Articulatia metatarso-sesamoido-falangiana se afla intr-un echilibru complex dar instabil, avand ca veriga slaba ligamentul metatarso-falangian medial, care cedeaza treptat la actiunea unor stimuli. Stimulul initial este cu atat mai greu de diferentiat, cu cat exista doua tipuri majore de hallux-valgus: cel congenital, care apare la varsta adolescentei si cel dobandit, ce apare la varsta maturitatii, peri-menopauzic.
- Se produce o miscare complexa locala:
1. Halucele ("degetul mare") se inclina spre celelalte degete, se roteste in jurul sau (orientandu-si unghia catre interiorul piciorului) si impinge celelalte degete, silindu-le sa se "incalece" prin lipsa spatiului necesar fiecaruia.
2. Metatarsianul se deplaseaza medial (in varus) se roteste si se ridica, capul sau proemina sub piele si constituie deformatia tipica.
- Tendoanele muschilor extrinseci se constituie intr-o "coarda" ce se opune revenirii halucelui la normal, ligamentele si muschii intrinseci se retracta iar deformatia se perenizeaza.
- Aceste modificari produc insuficienta functionala (de sprijin) a razei 1 si, ca urmare, suprasolicitarea articulatiilor metatarso-falangiene laterale, cu aparitia progresiva de:
1. metatarsalgii (cu hiperkeratoza plantara, "bataturi")
2. grife digitale (degete "in ciocan")
3. deformatie Taylor’s bunion ("montul croitorului"),care constituie tabloul final al deformatiei complexe denumita "picior triunghiular".
- Secundar pot apare "bataturi", unghii incarnate, bursite sau plagi ce se pot suprainfecta.
Motivele consultatiei/simptome
-deformarea progresiva a antepiciorului si a incaltamintei: proeminenta capului metatarsian si deplasarea halucelui in valgus, aspectul estetic "dizgratios" al piciorului;
- dureri importante in repaus sau la efort (mers); monturi
- deformatii asociate: grifa digitala, "montul croitorului" (Taylor’s Bunion), metatarsalgii. Deseori doar unul dintre aceste simptome poate fi motiv de ingrijorare si deci, de consultatie;
- hiperkeratoza ("batatura") reprezinta un simptom al tulburarilor de statica si un foarte fin indicator al hiperpresiunilor plantare;
- inflamatia pielii din vecinatatea "montului", mergand pana la bursite si chiar infectii grave, provocate de acelasi conflict mecanic cu incaltamintea.
Medici recomandati pentru tratament
- Singurul medic cu adevarat recomandabil este chirurgul ortoped, de preferinta cel specializat in chirurgia ("labei") piciorului si cu o mare experienta specifica.
- Medicul reumatolog si cel balneo-fizio-terapeut pot aplica proceduri paleative, in scopul reducerii durerii si cresterii perimetrului de mers. Atentie, infiltratiile cortizonice sunt cu desavarsire interzise la nivelul antepiciorului!
- Medicul de familie poate prescrie un tratament simptomatic, antialgic si antiinflamator in asteptarea consultatiei medicului specializat.
Diagnostic
Diagnosticul este predominant clinic, bazat pe:
- Anamneza: istoricul aparitiei simptomelor, tipul de incaltaminte utilizat, factorii care agraveaza durerile, activitatea pacientului, tratamente anterioare etc.
- Examenul fizic amanuntit studiaza nu numai antepiciorul, dar si intregul aparat locomotor, in repaus, sarcina si mers, si nu in ultimul rand incaltamintea.
Investigatii
- Radiografia este utila:
1. pentru eliminarea altor diagnostice, care ar necesita tratament urgent;
2. preoperator, pentru alegerea procedeului chirurgical optim;
3. Atentie! Pentru a fi relevanta, radiografia necesita o tehnica de executie precisa si extrem de pretentioasa.
- Rareori poate fi recomandat un CT-scanner, in special pentru studierea extrem de precisa a structurilor oasoase si a raporturilor dintre ele.
Analizele biologice ale sangelui pot diagnostica artropatia microcristalina (guta), poliartrita reumatoida, infectii locale, toate putand simula suferinta din hallux-valgus;
Punctia locala de la nivelul unei colectii lichidiene poate diferentia o inflamatie de o infectie.
Diagnostic diferential
- Artropatia microcristalina (guta) poate simula "montul" datorita proeminentei, insa durerile sunt acute, de instalare brutala, iar deplasarea metatarsianului lipseste.
- Artroza (hallux rigidus) prezinta caracteristici clinico-radiologice specifice.
Evolutie
Este inevitabila catre agravare lenta si progresiva, insa ritmul difera in functie de cele doua mari forme:
1. tipul juvenil sau congenital, aparut la varsta adolescentei, evolueaza mai lent si devine simptomatic (dureros) spre varsta de 40 ani;
2. tipul static, ce apare in jurul varstei menopauzei, are in schimb o evolutie accelerata catre forme de deformatie complexa a intregului picior.
Poate fi oprita prin aplicarea tratamentului chirurgical curativ;
Poate fi incetinita prin respectarea masurilor terapeutice locale, asigurand un confort acceptabil vietii cotidiene si activitatilor profesionale;
Profilaxie
Nu exista o profilaxie specifica, hallux-valgus-ul ("monturi") neputand fi prevenit. Exercitiile fizice nu pot opri evolutia bolii, in schimb, aplicate irational, o pot agrava.
Tratament
Tratamentul trebuie sa redea pacientei increderea in sine, prin reconstruirea unui picior armonios estetic si functional, nedureros si capabil sa suporte activitatile cotidiene sau de loisir. Tratamentul "naturist" merita o atentie speciala datorita unei mitologii si a unei literaturi extrem de raspandite. Cei ce propaga astfel de tratamente pleaca de la premisa absolut falsa ca "montul" este un fel de neg sau excrescenta osteo-cartilaginoasa, pe care incearca s-o indeparteze prin fel de fel de aplicatii locale: iod concentrat, sare diluata in apa, tataneasa, rostopasca, lamaie, cartofi, peste crud, aspirina dizolvata, usturoi macerat etc. Aceste substante sunt nu numai absolut inutile, dar de cele mai multe ori extrem de periculoase, provocand arsuri locale si infectii extrem de grave, care pot mutila piciorul. Singura substanta permisa local este vaselina neutra, in scopul protejarii pielii de actiunea iritanta mecanica a incaltamintei.
Tratamentul conservator presupune:
Adaptarea activitatii fizice, profesionala sau sportiva, in vederea reducerii suferintei locale. Se va evita ortostatismul prelungit (statul in picioare), iar sporturile agresive (jogging, foot-ball) vor fi inlocuite cu altele mai blande (inot, ciclism). Adaptarea incaltamintei este capitala iar cerinta majora este confortul. Nu exista o reteta-minune in acest sens, cert este ca trebuie coborata stacheta "elegantei" catre o marime si un model corespunzator, avand drept exigente evitarea conflictului si asigurarea unui mers confortabil, nedureros. Ortezele (sustinatoarele) plantare de corectie a staticii piciorului pot fi utile, cu conditia de a fi bine executate. Prin armonizarea presiunilor plantare, amelioreaza metatarsalgiile asociate hallux-valgusului dar nu modifica evolutia deformatiei. Masurile de tip cosmetic-paleativ: pansamentele speciale de protectie si separatoarele digitale pot permite incaltarea piciorului prin evitarea conflictului local. Trebuie evitate cu desavarsire "ortezele de hallux-valgus". Actionand simptomatic si nu cauzal, ca si majoritatea interventiilor chirurgicale practicate in Romania, au un efect devastator asupra articulatiei, respectiv degenerarea artrozica rapida. Antialgicele si antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce durerea si inflamatia, insa trebuie consumate cu discernamant si pe termen scurt, avand in vedere agresivitatea gastrica, posibilele complicatii sau interferente medicamentoase. Infiltratiile locale cortizonice trebuie interzise cu desavarsire la nivelul intregului picior (popular, "laba piciorului"). Consecintele utilizarii lor abuzive pot fi devastatoare: rupturi tendinoase sau ligamentare, urmate de distrugerea arhitecturii piciorului si infectii grave. Tratarea inflamatiilor (bursitelor) locale presupune mult discernamant, data fiind frecventa lor deosebita, si mai ales pentru a evita suprainfectarea lor.
Tratamentul chirurgical
Generalitati
Este singurul capabil sa inlature deformatia, sa calmeze durerea si sa permita incaltarea cvasinormala, exercitarea normala a profesiei si a activitatilor sportive sau de loisir. Momentul operator va fi ales de catre pacient in colaborare cu chirurgul, dupa o informare exhaustiva asupra tehnicilor si a complicatiilor posibile. Presupune un orizont de asteptare rezonabil: chirurgia piciorului nu reda un picior "nou" ci incearca sa restabileasca o armonie arhitecturala pierduta odata cu trecerea anilor. Fara a fi urgent, tratamentul trebuie aplicat la timp, pentru a evita aparitia unor deformatii greu tratabile si care presupun operatii ireversibile precum blocarea unor articulatii. Desi interventiile au un rezultat estetic spectaculos, aceasta chirurgie nu trebuie sa devina una estetica, ci sa ramana una pur functionala, determinata de durere si dificultatea de mers. Dorinta pacientei de avea un corp armonios, cu valente estetice, nu trebuie sa prevaleze asupra criteriului functional. Prezenta unui chirurg bine specializat, eventual dedicat ("labei") piciorului este capitala: cel care efectueaza aceste operatii in mod curent si cu succes poate minimiza rata complicatiilor.
Principii
Vizeaza sa recreeze un organ de sprijin si mers cvasi-normal, cu o arhitectura armonioasa, lipsit de dureri si capabil sa raspunda solicitarilor cotidiene sau ocazionale. Asteptarea pacientei trebuie sa fie rezonabila: gradul deformatiei conditioneaza in mare masura rezultatul postoperator, iar uneori sunt necesare anumite sacrificii functionale. Nici un picior nu seamana cu celalalt iar chirurgul nu poate realiza intotdeauna un picior "de fotomodel". Exista doua interese aparent contrare, de fapt complementare, ce trebuie armonizate: pacienta doreste sa incalte din nou un pantof elegant, iar chirurgul doreste de fapt restabilirea biomecanicii normale, care sa duca la un mers normal si la rezultate durabile in timp.
Scopuri
Indepartarea deformatiei ("monturi") nu inseamna taierea simpla a osului protuberant: acest procedeu nefast si blamabil este din pacate extrem de raspandit in Romania si determina gradul imens de insatisfactie al pacientelor si reputatia negativa a operatiei de "monturi". Aceasta tehnica are un grad inadmisibil de recidive si este absolut ilogica din toate punctele de vedere. Dezideratul major al oricarei interventii este mersul precoce, care evita toata gama de complicatii majore determinate de imobilizare. Trebuie evitate orice propuneri de operatii ce presupun imobilizare gipsata indelungata, mersul cu carje sau pur si simplu imobilizarea la pat. Imobilizarea este strict interzisa! Exista acum destule tehnici operatorii fiabile care permit mersul inca din prima zi post-operator, reluarea rapida a activitatilor profesional-sportive si a portului incaltamintei "elegante".
Tehnici
Tehnicile sunt multiple iar dezvoltarea lor exponentiala in ultimii 15 ani. Fiecare prezinta avantaje si riscuri, ramanand chirurgului sarcina de a le aplica in functie de situatia locala si mai ales de experienta sa.  Principiul oricarei interventii este refacerea axului normal al razei 1, deformat prin deplasarea halucelui ("degetul mare") si a metatarsianului corespunzator. In acest scop metatarsianul trebuie taiat si deplasat la locul lui, normalizand aparatul metatarso-sesamoido-falangian in vederea unei biomecanici cvasinormale.
Cerinte majore ale tehnicilor:
1. sa pastreze cat mai mult din capitalul osos,
2. sa fie fie simple, fiabile si reproductibile,
3. fixare performanta, realizata de cele mai multe ori cu ajutorul unor suruburi speciale din titan.
4. sa permita o reluare facila in caz de recidiva sau corectie insuficienta.
- Manevrele operatorii sunt multiple, in functie de natura si gravitatea deformatiei, si se bazeaza pe:
1. sectionarea selectiva a unor muschi sau ligamente, in scopul decomprimarii articulare si mentinerii reaxarii;
2. osteotomii metatarsiene: distale, metafizare, bazale sau combinate, impreuna cu osteotomia falangei proximale;
3. chirurgie globala a antepiciorului, in cazul deformarilor complexe.
Controlul durerii
Indepartarea totala a durerii este esentiala si dezirabila. Controlul durerii este fundamental, dovada fiind - larg raspandita reputatie nefasta a chirurgiei antepiciorului. Aceasta chirurgie obliga la aplicarea unor proceduri anestezice moderne, eficiente pe o perioada de 36-48 ore (perioada critica). Este de altfel singurul motiv pentru care aceasta chirurgie nu poate avea caracter "ambulator", de tip "one-day-surgery". Singura anestezie eficace este cea loco-regionala, de tip bloc nervos senzitiv perineural, care permite combaterea durerii pe termen lung si mai ales permite reluarea precoce a mersului. Anesteziile de tip spinal (rahianestezia, peri- sau epidurala) sunt proscrise, neputand permite mobilizarea si mersul precoce si advand reputatia unor complicatii frecvente post-operatorii.  Analgezicele de tip morfinic sunt pe deplin justificate ca indicatie si utilizare. Combaterea durerii este justificata si de necesitatea evitarii sindromului algodistrofic, complicatie redutabila deseori imputabila durerii. Dupa primele 48-72 ore sunt suficiente analgezice din clasa paracetamol-ului in marea majoritate a cazurilor.
Contraindicatii
Piciorul diabetic este o contraindicatie majora dar nu absoluta. Arteriopatia obliteranta ("arterita"). Insuficienta venoasa periferica ("varicele") trebuie minutios evaluate de catre chirugul vascular. Pacientul trebuie sa inteleaga ca aceasta interventie chirurgicala nu este o urgenta absolut necesara, ea poate fi si trebuie evitata in conditii particulare, ce pot pune in pericol chiar viata sa. Exista intotdeauna solutia conservatoare, cu adaptarea incaltamintei sau confectionarea uneia ortopedice, speciale.
Complicatii
Orice procedura chirurgicala poate fi urmata de complicatii sau esecuri; cele mai multe pot fi prevenite printr-o atenta selectionare a pacientului, a indicatiei operatorii, aplicarii procedurii corespunzatoare si urmaririi atente a evolutiei. Exista protocoale de tratament bine specficate pentru fiecare dintre aceste complicatii:
- corectia insuficienta reprezinta mentinerea deformatiei dupa operatie; imputabila chirurgului, in general este bine tolerata si poate fi corectata;
- hiper-corectia (corectia exagerata), denumita hallux-varus, este o complicatie redutabila si greu tolerata, beneficiind insa de tehnici de corectie;
- recidiva reprezinta reproducerea deformatiei initiale, eventual de gravitate marita; contrar miturilor vehiculate, recidiva nu este determinata de portul incaltamintei "elegante ci este urmarea unor procedee chirurgicale invechite, mutilante pentru articulatie si, din pacate, extrem de raspandite in Romania; problema majora este cea psihologica, pacienta deceptionata de chirurgie refuzand o noua operatie."
- metatarsalgia de transfer apare in urma tratamentului necorespunzator si presupune, pentru reluare, o chirurgie de tip "global";
- infectia este o complicatie inerenta oricarei proceduri chirurgicale. Aplicarea stricta a normelor interne de sterilitate, precum si utilizarea procedurilor minim-invazive poate reduce substantial rata infectiilor;
- algodistrofia, redoarea articulara si tromboza venoasa sunt complicatii datorate imobilizarii si analgeziei insuficiente, uneori terenului vascular particular (varice);
- scurtarea majora a halucelui, deformatia cook-up si retractia sesamoidelor, necroza capului metatarsian si artroza rapid progresiva, neconsolidarea si deplasarea secundara sunt urmarea unui procedeu necorespunzator sau "bricolajului" cu mijloace tehnice insufuciente.
Rezultate
In mana unui specialist al domeniului, procedurile moderne aduc rezultate spectaculoase, atat estetic cat si functional: piciorul isi recapata forma si functionalitatea, putand fi receptionat de catre o incaltaminte "eleganta". Rezultatele in timp sunt stabile: tehnicile moderne au o rata de recidiva de circa 2-5%, fata de cele "clasice", reputate pentru recidiva lor de peste 50-60%. Satisfactia pacientelor este cu totul exceptionala, dovada fiind solicitarea lor pentru operarea celuilalt picior sau a unor rude si prieteni apropiati. Recidiva poate fi legata de decompensarea unei poliartrite reumatoide, cresterea ponderala brusca, existenta unor deformatii extrem de complexe, piciorul-plat etc. Aceasta chirurgie este in plina dezvoltare, mereu aparand proceduri inedite, abandonarea celor existente, abordari multidisciplinare.   SURSA 02 Montul piciorului este o deformare structurala a oaselor si a articulatiei dintre planta si degetul mare al piciorului. Aceasta poate fi dureroasa. Reprezinta largirea osului sau tesutului din jurul articulatiei la baza halucelui-articulatia metatarsofalangiana. Halucele poate suferi o angulatie inspre urmatoarul deget iar tesutul din jurul articulatiei poate fi inflamat si sensibil. Astazi termenul este folosit pentru a se referi la proeminenta patologica pe lateral a articulatiei halucelui. Montura este de fapt un sac bursal inflamat si o deformare osoasa care s-a dezvoltat pe articulatia metatarsofalangiana I. Termenii hallux valgus sau hallux abducto valgus sunt cei mai folositi in medicina pentru o montura, in care hallux se refera la degetul mare iar valgus se refera la angularea anormala a acestuia. Simptomele asociate monturilor cuprind piele iritata in jurul monturii, durere la ambulatie, eritem articular si durere, alaturi de posibila rasucire a degetului spre celelalte degete. Sunt determinate de o anomalie biomecanica in care anumite tendoane, ligamente si structuri de sustinere ale primului metatarsian nu mai functioneaza corect. Aceasta anomalie poate fi cauzata de o varietate de conditii intrinseci ale structurii plantei, cum sunt piciorul plat, flexibilitatea ligamentara excesiva, structura osoasa anormala si unele conditii neurologice. Acesti factori sunt frecvent considerati genetici. Desi multi medici considera ca incaltamintea neincapatoare este cauza principala a formarii monturilor, alte surse sustin ca aceasta doar exacerbeaza problema determinata de deformarea genetica initiala. Monturile pot fi tratate conservativ prin modificarea pantofilor, diferite ortoze, repaus, gheata si medicatie. Aceste tratamente se adreseaza simptomelor decit corectarii deformarii. Chirurgia poate fi necesara daca discomfortul este indeajuns de sever sau daca se doreste corectarea deformarii.
Patogenie
Monturile piciorului sunt asociate cu o pozitie deviata a halucelui spre cel de-al doilea deget si devierea in unghiul dintre primul si cel de-al doilea os metatarsian al plantei. Oasele sesamoide din spatele primului metacarpian, care ajuta tendonul flexor sa miste halucele pot deveni deviate pe masura ce primul metatarsian deviaza de la pozitia sa normala. Artrita articulatiei halucelui, limitarea miscarii si discomfortul cu presiunea aplicata asupra monturii sau cu miscarea articulatiei pot acompania dezvoltarea monturii.
Cauze si factori de risc
Instabilitatea biomecanica:
Cea mai frecventa si dificil de inteles etiologie este instabilitatea mecanica. Factorii care contribuie, daca sunt prezenti cuprind: gastrocnemius, gastrocnosoleus equinus, pes planus flexibil sau rigid, hipermobilitatea sau metatarsiene scurte.
Conditi artritice si metabolice:
-guta, artrita reumatoida, artrita psoriazica
-sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Marfan, sindrom Down
-laxitatea ligamentara.
Conditii neuromusculare:
-scleroza multipla, boala Charcot-Marie
-paralizia cerebrala.
Conditii traumatice:
-fuziuni anormale, distructie intra-articulara
-intinderi ale tesuturilor moi, dislocari.
Deformari structurale:
-lungime anormala metatarsiana
-metatarsus primus elevatus
-genu varum sau valgum
-torsiunea tibiala externa
-retrotorsiunea femurala.
Semne si simptome
Pacientii se pot prezenta cu debut nonacut cu durere ascutita sau profunda in primul metatarsian in timpul ambulatiei, cu exacerbare in timpul activitatilor specifice. Debutul indica degenerarea cartilajului intra-articular. Pacientul poate de asemeni descrie durere sub forma de crampe in capul metatarsian secundara iritarii prin purtarea pantofilor care este ameliorata daca acestia sunt descaltati. Aceasta prezentare este sugestiva pentru durerea superficiala a monturii. Frecvent ambele forme de durere sunt progresive si persista pentru mai multi ani. Frecventa sau durata durerii poate creste recent, iar activitatea agraveaza durerea. Pacientul raporteaza o crestere in dimensiuni a monturii. O alta prezentare clinica posibila este durerea arzatoare pe fata dorsala a monturii care indica nevrita de incarcerare a nervului median dorsal cutanat. Pacientul poate descrie simptome cauzate de deformare, cum este durere asupra degetului al doilea, keratoza interdigitala sau ulceratie pe capul metatarsian medial.
Diagnosticul de hallux valgus
Studii de laborator:
In general nu sunt necesare studiile de laborator. Daca se suspecteaza leziuni gutoase se recomanda evaluarea acidului uric pentru a exclude guta. Daca se observa colabarea simetrica a metatarsienelor se indica evaluarea factorului reumatoid pentru a exclude artrita reumatoida. Daca exista suspiciune de infectie se recomanda evaluarea ratei de sedimentare a eritrocitelor pentru a exclude infectia.
Studii imagistice:
Se recomanda o radiografie de planta anterio-posterioara si laterala pentru a determina tipul de interventie necesara pentru corectarea monturii.
Tratamentul monturilor la picior:
Un examen fizic adecvat este necesar pentru a determina etiologia si deformarea specifica pentru a planifica tratamentul. Terapia medicala poate fi folosita indiferent de etiologie dar nu poate modifica adaptarile cartilaginoase, osoase si ale tesuturilor moi la deformare.
Incaltamintea adaptativa:
Pantofii comozi, largi, fara toc inalt si cu virf bont sunt indicati terapeutic.
Terapia farmacologica si fizica:
Antiinflamatoriile nesteroidiene si terapia fizica pot oferi ameliorarea procesului inflamator acut, episodic. Injectiile cu corticosteroizi pot fi de asemeni utile pentru conditiile inflamatorii acute ale primei articulatii metatarsiene.
Terapia ortotica functionala:
Ortozele sunt dispozitive de corectare a pozitiei si ambulatiei unui segment anatomic. Terapia ortotica functionala poate fi implementata pentru a controla biomecanica piciorului. Acest abord poate ameliora monturile simptomatice, in timp ce piciorul trebuie sa-si pastreze un grad de mobilitate.
Terapia chirurgicala:
Procedurile sunt alese pentru a corecta o varietate de patologii asociate cu monturile:
-inlaturarea proeminentei anormale osoase a primului metatarsian
-realinierea osului metatarsian fata de restul metatarsienelor
-intarirea halucelui fata de primul metatarsian si degetele adiacente
-realinierea suprafetelor cartilaginoase ale articulatiei halucelui
-terapia modificarilor artritice ale halucelui
-repozitionarea oaselor sesamoide de sub suprafata metatarsiana
-scurtarea, alungirea, ridicarea sau diminuarea primului os metatarsian
-corectarea proeminentelor anormale si a aliniamentelor anormale ale halucelui.
Virsta, stilul de viata si nivelul de activitate al pacientului pot juca un rol in alegerea procedurii. Interventia se poate efectua sub anestezie locala, spinala sau generala. Sunt necesare 6-8 saptamini de recuperare pentru recuperarea mobilitatii.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!