Anunturi online!
08 iunie 2011

Hipoacuzia

Hipoacuzia reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 decibeli). Atunci cand acuitatea auditiva este diminuata foarte mult sau dispare complet, vorbim de surditate. Organul auzului este alcatuit dintr-un aparat de perceptie si dintr-un aparat de transmisie. In functie de partea afectata, exista doua tipuri de hipoacuzie: de perceptie si de transmisie. Hipoacuzia de perceptie se caracterizeaza printr-o diminuare a acuitatii auditive in care transmisia este buna, dar perceptia este defectuoasa. Hipoacuzia de transmisie reprezinta diminuarea acuitatii auditive datorata unei atingeri a urechii externe sau medii. Gradul pierderii auzului este stabilit cu ajutorul audiometriei tonale. In functie de acesta, hipoacuzia este clasificata in patru categorii: usoara, moderata, severa sau profunda, fiecare corespunzand unui grad diferit de pierdere tonala si avand repercursiuni diferite asupra invatarii limbajului la copil. Auzul este indispensabil copiilor pentru dezvoltarea armonioasa a limbajului. Prin urmare, hipoacuzia, in functie de gradul pierderii auditive, va perturba mai mult sau mai putin comunicarea si gradul de dezvoltare a limbajului, precum si integrarea sociala a copilului.
Diagnostic
Diagnosticul hipoacuziei se bazeaza pe un examen al urechii, completat de o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a evalua gradul pierderii auzului (examen acustic cantitativ). Alte teste indica localizarea, natura si tipul de hipoacuzie in cauza (de transmisie, de receptie nervoasa sau mixta). Primul pas in stabilirea diagnosticului il reprezinta examinarea urechii. Cu ajutorul unui otoscop (instrument pentru vizualizarea conductului auditiv si a timpanului), medicul cauta semne ale unei infectii a urechii. Urmatoarele teste sunt efectuate pentru a determina cauza hipoacuziei:
Audiometria - este un procedeu de investigare a functiei auditive, ce determina pragul minim auditiv pentru diferite frecvente, la ambele urechi. Rezultatele sunt apoi comparate cu ceea ce este considerat auz normal.
Testele de discriminare – sunt efectuate pentru a evalua capacitatea pacientului de a sesiza deosebirile dintre cuvintele similare. Pacientul trebuie sa distinga intre cuvinte similare monosilabice. In cazul unei hipoacuzii de transmisie, capacitatea de discriminare este normala, spre deosebire de hipoacuzia de perceptie.
Timpanometria – examen care permite punerea in evidenta a modului in care timpanul reactioneaza la modificarea presiunii in conductul auditiv. Timpanometria consta in introducerea unei sonde dotate cu microfon in urechea pacientului si in modificarea presiunii in canalul auditiv, in timp ce pacientul asculta diferite zgomote. Rezultatele anormale ale timpanometriei indica o hipoacuzie de transmisie.
Examenul nu necesita participarea activa a pacientului si este utilizat in mod obisnuit la copii.
Proba Rinne – este un test ce permite diferentierea dintre hipoacuzia de transmisie si de cea de perceptie. Testul compara auzul pe cale aeriana si cel pe cale osoasa la aceeasi ureche. Pentru a testa auzul pe cale aeriana, diapazonul pus in vibratie este plasat la cativa centimetri de urechea pacientului. Pentru a testa transmisia sunetelor pe cale osoasa, piciorul diapazonului pus in vibratie este amplasat pe osul mastoid. Daca durata de perceptie pe cale aeriana este redusa, in timp ce transmisia osoasa este normala, hipoacuzia este de transmisie. Daca atat transmisia aeriana cat si cea osoasa este redusa, hipoacuzia este de perceptie sau mixta.
Pacientii cu hipoacuzie de perceptie necesita investigatii suplimentare pentru a cauta alte afectiuni, precum boala lui Meniere sau tumori cerebrale. Potentialele evocate auditive de trunchi cerebral (PEA) – test ce masoara impulsurile nervoase din trunchiul cerebral. Rezultatele sunt anormale la pacientii cu hipoacuzie neurosenzoriala sau cu tumori cerebrale.
Protezele auditive
Rolul protezelor auditive este acela de a amplifica sunetele si nu de a restaura functia auditiva alterata. Eficacitatea lor depinde de doi factori importanti: natura si gradul pierderii auzului.
Tipurile de proteze auditive:
Proteza auditiva retroauriculara (BTE) – asa cum indica numele sau, acest tip de proteza este amplasat in spatele pavilionului urechii. Contine un microfon, un amplificator si un receptor. Corpul protezei auditive este instalat in spatele urechii, fiind ancorat cu ajutorul unei piese numite oliva. Aceasta ghideaza sunetul si este realizata dupa mulajul urechii. Proteza auditiva intraauriculara – Conca (ITE) – acest tip de proteza se instaleaza direct in conca (depresiunea centrala a pavilionului urechii), prelungindu-se in conductul auditiv extern. Toate partile protezei sunt plasate intr-un tub adaptat dimensiunilor urechii. Proteza auditiva intraauriculara – Canal (ITC) – functioneaza in acelasi mod ca si tipul precedent de proteza, dar dimensiunile sale reduse o fac mai putin vizibila. Proteza auditiva intraauriculara – Complet in canal (CIC) – acest tip de proteza este utilizat pentru hipoacuzia usoara spre moderata. Datorita dimensiunilor sale, proteza este aproape invizibila. Functionarea sa este similara celorlalte tipuri de proteze auditive intraauriculare.
Componentele unei proteze auditive
Toate protezele auditive contin aceleasi componente de baza:
Microfonul – are rolul de a capta sunetele, transformandu-le apoi in energie electrica. In general, cu cat sunetul este mai apropiat de microfon, cu cat va fi mai bine captat.
Amplificatorul – creste intensitatea energiei electrice ce provine din microfon.
Receptorul – transforma energia electrica in energie acustica.
Bateria – furnizeaza energia necesara functionarii protezei auditive.
Oliva – serveste la ancorarea protezei in ureche, in cazul protezelor auditive retroauriculare. Are si rolul de a ghida sunetul din proteza auditiva spre conductul auditiv.
Prevenirea hipoacuziei
Pierderea auzului legata de inaintarea in varsta nu poate fi prevenita. Totusi, unele masuri pot fi luate pentru a preveni hipoacuzia cauzata de traumatismele sonore si constau indeosebi in evitarea expunerii la zgomotele puternice. Pentru expunerea profesionala la zgomote (santiere de constructii, utilizarea de materii explozive sau arme de foc) se recomanda utilizarea de casti fonoprotectoare. Vaccinarea copiilor este de asemenea importanta, deoarece reduce riscul de boli infectioase ce pot antrena pierderea permanenta a functiei auditive sau surditatea.
Anumite medicamente trebuie evitate pentru a preveni leziunile nervului auditiv (cele cu ototoxicitate ridicata – in special aminoglicozidele). Daca evitarea acestor medicamente nu este posibila, dozele de administrare a medicamentului trebuie strict supravegheate pe toata durata tratamentului. Riscul de ototoxicitate este mai mare in cazul administrarii de doze ridicate, sau in tratamentele prelungite.
Cauze
Hipoacuzia de perceptie:
- varsta - diminuarea acuitatii auditive datorita imbatranirii poarta denumirea de prezbiacuzie
- tumori cerebrale – un neurinom acustic (tumora benigna a nervului auditiv)
- intoxicatie medicamentoasa – unele antibiotice, aspirina, diureticele
- infectiile – parotidita epidemica (oreion), meningita
- infectii congenitale – toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirus (CMV), herpes, sifilis
- anomalii congenitale
- traumatismele sonore - zgomotele puternice (peste 90 decibeli)
- boala Meniere – afectiune a urechii interne ce se manifesta, printre alte, prin scaderea auzului, zgomote in urechi si vertije
- variatiile bruste de presiune – in timpul zborului, inotului, sau a exercitiilor intense
- infectii virale ale urechii interne - labirintita
- o leziune a cohleei – organul auzului situat in urechea interna
- o atingere a fibrelor nervoase ale nervului auditiv sau a cailor auditive centrale (care pleaca de la urechea interna si ajung la encefal)
Hipoacuzia de transmisie:
- colesteatom - tumora benigna situata in urechea medie cauzata de o infectie
- otita medie seroasa - infectie a urechii medii cu efuziune lichidiana
- obstructia conductului auditiv extern – din cauza unui dop de cerumen (ceara), unei tumori sau a unei colectii purulente antrenate de o infectie
- otospongioza – dezvoltarea unui os spongios  in urechea media, care antreneaza in timp o surditate progresiva
- perforarea timpanului
Tratament
Tratamentul hipoacuziei depinde de cauza sa. Hipoacuzia antrenata de o obstructie a conductului auditiv (de exemplu, datorita unui dop de cerumen) se trateaza cu ajutorul unor picaturi ce dizolva cerumenul. In cazul unei efuziuni lichidiene in urechea medie, este necesara o timpanostomie – inserarea unui tub in timpan pentru a drena secretiile. Unii copii necesita o adenoidectomie – extirparea vegetatiilor adenoide hipertrofiate – pentru a permite deschiderea trompei lui Eustachio. Hipoacuzia cauzata de boli autoimune se trateaza cu corticosteroizi (prednison). La pacientii cu otospongioza, functia auditiva poate fi restabilita cu ajutorul unei interventii chirurgicale – stapedectomia – si inlocuirea scaritei printr-o proteza. Tumorile craniene antreneaza o hipoacuzie, iar in unele cazuri, pot fi indepartate pentru restabilirea auzului. In cazurile in care cauza hipoacuziei nu poate fi eliminata, tratamentul consta in compensarea pierderii functiei auditive. Majoritatea pacientilor cu hipoacuzie moderata sau severa utilizeaza proteze auditive. La pacientii cu hipoacuzie profunda solutia este implantul cohlear.
Implantul cohlear
Implantul cohlear este un dispozitiv medical electronic, utilizat pentru pacientii cu hipoacuzie severa sau profunda, in cazul carora protezele auditive nu sunt eficiente. Dispozitivul este constituit dintr-o parte externa, amplasata retroauricular si din electrozi plasati pe cale chirurgicala in interiorul cohleei (in urechea interna). Implantul cohlear transmite semnale electrice direct nervului auditiv, cu ajutorul electrozilor implantati in cohlee. Din acest punct de vedere, implantul este foarte diferit de protezele auditive, al caror scop este de a amplifica sunetele, astfel incat sa poata fi percepute de urechea afectata. Implanturile cohleare stimuleaza direct nervul auditiv. Sunetele generate sunt diferite de cele normale si necesita o perioda de timp de adaptare. Totusi, implanturile fac posibila perceperea sunetelor ambientale si a vorbirii. In plus, pacientii pot invata sa isi moduleze vocea astfel incat sa fie intelesi, pentru a facilita conversatiile. Utilizarea unui implant cohlear este mai eficienta la persoanele in cazul carora pierderea auzului este recenta.   SURSA 02 Auzul reprezinta unul dintre simturile fundamentale ale omului. Alterarea functiei auditive produce tulburari in orientarea pacientului in mediul inconjurator, dar mai ales dificultati de comunicare cu semenii. Scaderea auzului, denumita si surditate sau hipoacuzie, nu este de fapt o boala ci un simptom ce poate avea cauze multiple. Surditatea copilului constituie o preocupare aparte a medicinii deoarece, spre deosebire de adult, pierderea de auz suferita la o varsta frageda influenteaza profund si grav formarea intelectuala si psihologica a copilului.
Copilul surd traieste cu un sentiment de frica si de izolare
Surditatea copilului se manifesta in principal prin semne generale care trebuie cunoscute atat de familie, cat si de alte persoane, care se ocupa de ingrijirea si educarea copiilor. Acestea sunt reprezentate prin tulburari de limbaj, tulburari de dezvoltare intelectuala si tulburari psihoafective. Copilul care este surd nu poate acumula bagajul de cuvinte necesar vorbirii si nu-si formeaza automatismele nervoase necesare limbajului. Defectiunea de vorbire este cu atat mai severa cu cat surditatea copilului se instaleaza mai devreme. Surditatile congenitale si cele aparute dupa nastere, pana la varsta de 2 - 3 ani, care este varsta de insusire a limbajului, produc surdomutitate. In lipsa auditiei, care este suportul unei anumite forme de gandire, copiii surzi nu-si pot forma si dezvolta gandirea conceptuala, lipsindu-le reprezentarea acustica a cuvintelor vorbite. Copilul surd are un sentiment de izolare, evenimentele la care asista i se par incoerente, de neinteles pentru el, anturajul i se pare strain si ostil. Copiii cu hipoacuzie usoara pot fi descoperiti la scoala prin greselile pe care le fac la scrisul dupa dictare.
Testarea auzului cu aparatura speciala din spitale permite stabilirea tipului de surditate
Surditatile copilului pot fi genetice si negenetice, se pot manifesta de la nastere, fiind vorba in acest caz de surditati congenitale, sau se pot manifesta tardiv, dupa un interval de timp variabil. Prezenta surditatii si la alti membri ai familiei constituie un element de mare valoare in stabilirea unei cauze genetice. Cele mai frecvente cauze negenetice, care pot produce surditatea la copil sunt: prematuritatea, traumatismul obstetrical, rubeola materna, sifilisul congenital, hipotiroidia, administrarea de medicamente ototoxice (Gentamicina, Neomicina, Kanamicina, Streptomicina), boli infectocontagioase (tusea convulsiva, rujeola, varicela, meningoencefalita). Un interogatoriu atent al mamei poate decela cauza surditatii copilului. Testarea auzului cu aparatura speciala din spitale permite stabilirea tipului de surditate, gravitatea acesteia si orientarea asupra tratamentului. Examenul auditiv la sugari si la copiii mici este foarte dificil din cauza posibilitatii reduse de cooperare, cat si din cauza starii de frica indusa de manevrele si aparatele de testare.
Tratamentul cel mai bun
Tratamentul este in primul rand profilactic, prin combaterea tuturor cauzelor posibile. O latura importanta a terapiei este reprezentata de reeducarea in centre speciale, mai ales in sensul castigarii sau mentinerii limbajului, rezultatele depinzand de o buna colaborare intre logoped si ortofonist. Unele cazuri pot beneficia de tratament medicamentos sau chirurgical, iar in alte situatii protezarea aditiva sau implantul cohlear pot compensa functia auditiva in raport cu indicatia otologului. Rezultate bune se obtin cand parintii se prezinta la medic cu copilul dupa primele semne care pot sugera o scadere a auzului. Cu cat vin mai tarziu, cu atat tratamentul este mai indelungat, mai costisitor si cu rezultate functionale mai slabe.   SURSA 03 Tulburarile de auz la copii constituie o problema frecventa si importanta. Hipoacuzia congenitala are o incidenta de 1-2 cazuri la 1000 de nasteri; hipoacuzia secundara este mai frecventa, avand in vedere ca otita medie supurata afecteaza 10% din copii sub 7 ani.
Etapele dezvoltarii auzului la copil:
- sub 3 luni – copilul este surprins de sunetele puternice
- 6 luni – copilul localizeaza sunetul
- 9 luni – copilul raspunde la nume si reproduce unele sunete din mediu
- 12 luni – primele cuvinte cu sens
- 18 luni – raspunde la comenzi si realizeaza sarcini simple, este capabil sa raspunda rapid la sunetele din orice directie
- 24 luni – vocabularul cuprinde 20 de cuvinte, la copii ce invata o singura limba.
Cauze
Hipoacuzia postneonatala
Chiar daca hipoacuzia diagnosticata in perioada postneonatala este adesea dobandita, nu trebuie omisa eventualitatea unui defect congenital.
Hipoacuzia neurosenzoriala poate fi secundara unor infectii postnatale, precum oreionul, pojarul, rubeola, encefalita si meningita, fistulelor periganglionare, traumatismelor craniene sau utilizarii unor medicamente ototoxice (aminoglicozidele, diureticele de ansa, retinoizii, antimalaricele si cisplatina). Otita medie supurata este cea mai frecventa cauza de hipoacuzie dar si cea mai frecventa afectiune a copilariei, cu exceptia infectiilor acute de cai respiratorii superioare – 50% dintre copii au avut cel putin 3 episoade de otita medie acuta pana la varsta de 3 ani , iar prevalenta in populatia generala este estimata la 10 %. Diagnosticul se stabileste in urma efectuarii otoscopiei pneumatice si a timpanometriei.
Disfunctiiile analizatorului auditiv central
Disfunctiiile analizatorului auditiv central sunt deseori semnalate de parinti si profesori, dar sunt putin intelese si recunoscute.
Aparatul auditiv periferic evaluat prin audiometria tonala pura pare normal dar receptarea vorbirii, care necesita prelucrare corticala este slaba. Nu exista nici o baterie de teste standardizata, iar psihologii si audiologii continua sa cerceteze acest domeniu.
Hipoacuzia congenitala
Hipoacuzia poate fi o componenta a unui sindrom, poate fi neurosenzoriala sau rareori de transmisie. Frecvent, exista malformatii craniofaciale asociate. Cele mai multe sindroame ereditare se transmit recesiv, dar exista si unele afectiuni notabile cu transmitere dominanta:
- sindromul Alport (cu insuficienta renala)
- sindromul Waardenburg (cu modifiari de pigmentare si de culoare a irisului, precum si alte anomalii ale globului ocular)
- sindromul Treacher-Collin (cu anomalii ale pavilionului urechii, ale conductului auditiv extern, ale globului ocular si ale oaselor zigomatice).
Evaluarea auzului
Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea, limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.
Parametrii fiziologici
1. Potentialele evocate in trunchiul cerebral
Potentialele electrice inregistrate la nivelul scalpului, dupa aplicarea unui stimul auditiv intermitent, sunt un parametru fiabil de apreciere a functiei auditive periferice.
Rezultatele nu sunt influentate de somn, sedare sau atentie, dar inregistrarea corecta necesita imobilizarea copilului, fapt pentru care procedura se desfasoara de obicei sub sedare sau anestezie generala. Din pacate, aceasta metoda este consumatoare de timp si de resurse financiare.
2. Emisiile otoacustice
Emisiile otoacustice sunt sunete inaudibile, cu originea in celulele ciliate externe de la nivellul cohleei. Acestea pot fi inregistrate cu ajutorul unui microfon sensibl si sunt detectabile numai daca atat cohleea cat si urechea medie au o functie normala sau aproape normale.
Prin comparatie cu potentialele evocate, testul emisie otoacustica este rapid, ieftin si nu necesita sedare. Totusi, exista un numar mare de rezultate fals pozitive.
3. Timpanometria
Timpanometria inregistreaza complianta urechii medii in functie de variatiile presiunii in urechea externa. Traseele rezultate sunt clasificate de regula in tipul A (normal), B (inflamatia urechii medii) si C ( disfunctia trompei lui Eustachio). Testul este rapid usor de realizat si interpretat si este din ce in ce mai folosit pentru screeningul otitelor medii.
Metodele comportamentale
1. Audiometria cu componenta vizuala
Incepand de la varsta de 6 luni, un sugar normal dezvoltat se va orienta catre o sursa sonora intarita de un stimul vizual atractiv, de obicei o jucarie luminata si/sau colorata. Odata ce copilul percepe stimulul, intensitatea semnalului este micsorata, pana se ajunge la nivelul prag de raspuns. Semnalele sonore folosite includ triluri, zanganituri si vocea umana.
2. Audiometria conditionata prin joc
La varsta de 2 ani si jumatate metoda comportamentala de electie este audiometria conditionata prin joc. Copilul este invatat sa realizeze o activitae motorie ca raspuns la stimulul sonor – de exemplu aruncarea unui cub intr-o cutie de jucarii sau pozitionarea unei piese pe o tabla magnetica. Prin varierea intensitatii sunetului, se obtin valori prag exacte pentru mai multe frecvente.
3. Audiometria tonala pura
Majoritatea copiilor pot fi supusi unei audiometrii tonale pure de la varsta de 4 ani. Unii audiologi cu experienta pot sa efectueze o audiometrie limitata in 3 puncte la copii cu varste chiar mai mici.
4. Screeeningul auditiv neonatal
Prin screeningul factorilor de risc cu ajutorul unor liste de indicatori clinici asociati cu hipozacuzia, se identifica numai 50% dintre nou nascutii cu deficiente auditive. Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea, limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.
Factori de risc
Cei mai importanti dintre acestia sunt:
- antecedente familiale de hipoacuzie la copil
- greutate mica la nastere (<1500 g)
- malformatii craniofaciale congenitale
- infectii intrauterine
- hiperbilirubinemie necesitand transfuzii
- scorul APGAR < de 5 la un minut si < 7 la 5 minute
- ventilatie mecanica timp de 4 sau mai multe zile
- meningita bacteriana mai ales cu H. Influenzae.
Investigatii
Nu exista consens referitor la protocolul standard pentru evaluarea copiilor cu hipoacuzie. Prin investigatiile obisnuite de screening, efectuate pacientilor care nu prezinta alte acuze, de cele mai multe ori nu se poate preciza etiologia. Anamneza tintita si examenul fizic vor indica investigatiile paraclinice necesare. Deoarece hipoacuzia se poate asocia cu o disfunctie renala (sindromul Alport), sumarul de urina este recomandabil la toti sugarii suspectati de hipoacuzie. Infectiile congenitale includ sifilisul, toxoplasmoza, citomegaloviroza si rubeola, iar decizia de a investiga aceste posibilitati depinde de disponibilitatea unor terapii curative, de varsta copilului, de consecintele asupra produsilor de conceptie viitori si de marimea probabilitatii de a se identifica o infectie congenitala si nu o infectie postanatala oarecare drept cauza a hipoacuziei. Tomografia computerizata (CT) si Rezonanta magnetica (RMN) nucleara necesita sedarea copiilor foarte mici si rareori identifica patologia existenta. Totusi acestea sunt indicate tuturor pacientilor carora li se va efectua implant de cohlee in cazul antecedentelor de meningita, in caz de pierdere progresiva sau brusca a auzului, mai ales dupa un traumatism cranian, precum si in contextul planningului familial sau al sfatului genetic. Depistarea precoce si managementul hipoacuziei la copii mici sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a vorbirii, al limbajului, a cititului si a capacitatii cognitive. S-a demonstrat ca tratamentul precoce amelioreaza vorbirea, limbajul si performantele intelectuale ale copiilor, indiferent de gradul initial de hipoacuzie. Auzul poate fi evaluat prin metode obiective, masurand anumiti parametrii fiziologici sau prin metode subiective, comportamentale.
Diagnostic
valuarea medicala initiala incepe cu anamneza tintita, ce include documenatrea etapelor dezvoltarii, antecedentele heredocolaterale, istoricul pre si postnatal. Examinarea clinica a regiunii craniocervicale poate releva trasaturi dismorfice sau malformatii craniofaciale.
La inspectia ochilor se noteaza un eventual hipertelorism, coloboma sau alte morfologii anormale, iar pavilionul urechii si conductul auditiv extern se examineaza pentru depistarea unei eventuale atrezii si a anomaliilor de dezvoltare. La inspectia palatului se cauta un eventual (palatoschizis) submucos care predispune la otita recurenta si disfunctie ale trompei lui Eustachio. Examenul cordului si electrocardiograma sunt necesare pentru excluderea sindromului Jervell-Lange-Neilsen.
Tratament - Generalitati
Consiliere
Parintii vor trece prin starile de negare, manie, insatisfactie, confuzie, vinovatie, vulnerabilitate si acceptare si, chiar daca sprijinul psihologic al medicului de familie sau a audiologului poate fi, teoretic, suficient, unii vor avea nevoie de un consilier specializat.
Protezele auditive
Screeningul neonatal fiind din ce in ce mai raspandit, se parctica deja proteze auditive pentru sugarii in varsta de 3 luni; in trecut, exista proteze numai pentru copiii cu varsta peste 15 luni. Sunt disponibile modele externe, intraauriculare sau cu prindere osoasa, dar cele retroauriculare sunt inca de electie. De obicei se prescriu proteze bilaterale, dar pe masura ce copilul creste el poate opta pentru o singura proteza. Alte accesorii sunt microfoanele directionale care reduc zgomotul provenit din spate si din lateral, si sistemele FM constand intr-un emitator care selecteaza vocea vorbitorului si o transmite prin unde radio catre un receptor FM foarte mic conectat la aparatul auditiv al purtatorului, deosebit de utile in incaperile zgomotoase. Aparatele digitale realizeaza in prezent amplifcarea optima a anumitor frecvente. Castile pentru copii sunt dificil de realizat deoarece canalul auditiv este ingust iar pavilionul mic face ca microfonul sa fie aproape de semnalul emis generand sunetul specific feedbackului acustic (microfonia). In timpul perioadei de crestere, copilul va avea nevoie de schimbarea castilor la intervale regulate pe masura dezvolatrii canalului auditiv extern.
Metodele alternative de comunicare
Acestea includ:
- cititul pe buze si exprimarea corespunzatoare a acestuia
- dactilemele
- limbajul mimo-gestual
- limbajul semnelor
- orice combinatie a acestora.
Implanturile cohleare
Atunci cand in ciuda folosirii celor mai bune aparate auditive copilul nu poate percepe vorbirea se recurge la solutia implantului cohlear. Perceptia sunetelor cu intensitati si frecvente diferite va fi cu atat mai buna cu cat implantul este efectuat mai precoce.
Mai intai sunt necesare investigatii neuroimagistice (CT si RMN) pentru a dovedi integritatea cohleei si a nervului auditiv. Totusi dintre copii inscrisi intr-un program de implant cohlear numai jumatate vor beneficia de interventie. Unii nu au de fapt indicatie pentru ca auzul rezidual este adecvat, dar evolutia a fost nesatisfacatoare din cauza managementului clinic defectuos. Interventia este scumpa si necesita un consum crescut de resurse (timp, personal specializat, efortul parintilor) pre si postoperatoriu. Medicul de familie va trebui sa ii administreze pacientului vaccin antipneumococic inaintea implantului.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!