Anunturi online!
18 aprilie 2011

Fracturile Craniului

Fracturile boltii craniene pot sa apara atat in urma traumatismelor deschise, penetrante sau nepenetrante, cat si in cazul traumatismelor inchise. Fracturile apar in urma aplicarii unor energii mari, care deformeaza osul dincolo de limita elastica a acestuia. Fracturile se produc numai daca toleranta elastica a osului este depasita. Fracturile craniene pot avea ca rezultat formarea de hematoame subdurale sau epidurale, producerea de leziuni ale nervilor cranieni. De asemenea, in urma leziunilor produse, creeaza porti de intrare pentru bacterii in lichidul cefalorahidian, rezultand meningite. Mai poate aparea pneumocefalia prin patrunderea aerului in spatiul subarahnoidian. Fracturile craniene orienteaza asupra mecanismului de producere si asupra intensitatii traumatismului.
Fracturile craniene se clasifica astfel:
- Fracturi de bolta craniana. Acestea pot fi la randul lor: fracturi liniare, fracturi cominutive si fracturi dehiscente. Fracturile liniare (unice, ramificate sau circulare) constituie aproximativ 80% din totalitatea fracturilor craniene, fiind asociate cu hematoame subdurale sau epidurale. Alte tipuri particulare de fracturi ce intra in aceasta categorie sunt: fracturi prin aschiere, fracturi prin disjunctie, fracturi prin explozii craniene.
- Fracturi de baza de craniu. Ele pot fi de etaj anterior, mijlociu sau de etaj posterior.
- Fracturi mixte. Acestea sunt fracturi de bolta craniana care iradiaza spre baza craniului.
Alta clasificare a fracturilor craniene le imparte pe acestea in fracturi deschise si fracturi inchise, dupa cum comunica sau nu cu exteriorul.
Fracturile de bolta craniana se produc de obicei in regiunea frontala si parietala si mai rar in regiunile temporale si occipitale. In cazul in care nu prezinta complicatii, sunt lipsite de orice simptom neurologic. Daca apar complicatii ca hemoragii sau contuzii cerebrale, atunci se dezvolta simptomatologia corespunzatoare formei de boala. Fracturile cominutive ale boltii craniene si care se insotesc de infundarea segmentelor osoase pot produce compresiuni sau dilacerari meningocerebrale. Simptomatologia care se dezvolta depinde de localizarea leziunii. De regula pot sa apara simptome de deficit sau de excitatie cerebrala, tulburari motorii, tulburari de sensibilitate, crize epileptice, afazii. Fracturile osului frontal sunt de obicei fracturi prin infundare, producand leziuni ale sinusurilor paranazale, frontale si ale orbitelor. Daca este interesat nervul olfactiv sau lama ciuruita, apare anosmia (imposibilitatea de a detecta mirosurile) . Fracturile de baza de craniu se asociaza des cu fracturile de bolta craniana, dar pot sa apara si in lipsa acestora ca urmare a energiilor care actioneaza asupra planseului fosei craniene mijlocii sau a occiputului. Ele se localizeaza deseori in fosa mijlocie, paralel cu osul pietros sau in lungul osului sfenoid, spre seaua turceasca, si mai rar in fosele anterioara si posterioara. Complicatiile la aceste nivele sunt redutabile, putandu-se intalni pneumocefalia, scurgeri ale lichidului cefalorahidian, fistule caverno-carotidiene.
Semnele si simptomele clinice depind de localizarea fracturilor.
Fracturile bazei craniului se insotesc deseori de hemoragii in tesuturile moi ale capului care se traduc prin echimoza si edem palpebral (semnul ratonului), hematom subtemporal, echimoze in regiunea mastoidiana (semnul Battle), semne de hemotimpan (sange localizat in urechea medie) . Lezarea nervilor cranieni se poate produce prin compresie osoasa de catre eschile sau prin compresia produsa de un hematom. Cel mai frecvent nerv afectat este nervul optic, dupa care urmeaza nervul olfactiv si nervul vestibular. Mai pot fi afectati nervii facial, oculomotor comun si abducens. Fracturile osului pietros determina, de obicei, paralizii de nerv facial si dislocarea oscioarelor urechii. Fracturile osului sfenoid lezeaza sau sectioneaza transversal nervul optic, rezultand cecitate unilaterala partiala sau completa. Reflexul pupilar al ochiului afectat este abolit. In leziunile partiale ale nervilor optici se intalneste mai des incetosarea vederii, aparitia de scotoame centrale sau paracentrale si defecte sectoriale in campul vizual. In cazul unui traumatism orbital direct se produce o iridoplegie care este reversibila, obiectele apropiate fiind percepute neclar. Lezarea nervului trohlear prin fracturarea aripii mici a sfenoidului se traduce clinic prin diplopie numai la privirea in jos. Nervul facial este atins in o treime din cazuri in fracturile bazei craniului, mai ales in cadrul fracturilor osului pietros, manifestarile clinice putand apare imediat dupa traumatism sau mai tarziu, dupa cateva zile. Paralizia faciala tardiva are de regula un prognostic mai bun decat paraliziile care apar imediat. Fracura osului pietros mai poate produce si lezarea nervului cranian VIII, rezultand pierderea auzului, vertij si nistagmus imediat dupa producerea traumatismului. In cazul aparitiei surditatii dupa o leziune craniana, trebuie avut in vedere efectuarea diagnosticului diferential cu surditatea aparuta prin perforarea timpanului, prin acumularea de sange in urechea medie sau prin dislocarea oscioarelor din urechea medie. Fracturile transversale ale osului pietros lezeaza cohleea si labirintul. Lichidul cefalorahidian se exteriorizeaza in anumite cazuri sub forma de otoree (scurgerea lichidului prin urechi) sau rinoree (scurgerea lichidului prin nas dupa ce strabate lama ciuruita a etmoidului) . Persistenta rinoreei sau a meningitelor recurente indica o perforare a durei mater si trebuie interveit chirurgical de urgenta. In urma leziunii meningelui si a sinusului frontal se intalnesc in unele cazuri scurgeri de substanta cerebrala prin nas. Ca urmare a hemoragiei subarahnoidiene se intalnesc des semne de iritatie meningiana. In urma fracturii bazei craniului cu localizare in fosa mijlocie se poate dezvolta exoftalmia pulsatila cauzata de o fistula carotido-cavernoasa.
Fracturile craniene prin infundare de multe ori disipa energia de impact prin preluarea acesteia de catre fragmentele osoase. Se insotesc rar de fenomene neurologice, dar pot produce contuzii cerebrale si semne neurologice de focar prin lezarea ariei corticale adiacente daca forta de impact este foarte mare.
Pe scurt, complicatiile fracturilor craniene sunt:
- complicatii septice: osteomielita, meningoencefalita, MPM-ul subdural sau epidural, abcesul cerebral.
- complicatii neurologice: contuzia cerebrala circumscrisa, hematoame intracraniene, dilacerarea duro-cerebrala, leziuni ale nervilor cranieni, epilepsia.
- complicatii lichidiene: fistule de lichid cefalorahidian – fistula otica, nazala sau orala.
Diagnosticul fracturilor craniene se suspicioneaza pe baza semnelor clinice si se confirma prin explorari imagistice. Diagnosticul radiologic poate fi dificil din cauza complexitatii elementelor osoase mai ales la baza craniului. Daca se observa o pierdere a lichidului cefalorahidian prin otoree, rinoree sau prin plaga, trebuie detectat de urgenta sediul rupturii meningelui pentru a se putea interveni chirurgical. Sediul scurgerii lichidului cefalorahidian (LCR) se detecteaza prin instilarea de contrast hidrosolubil in LCR urmata de scanarea CT. Alte metode de depistare a sediului rupturii meningeene sunt injectarea de radioizotopi sau fluoresceina in lichidul cefalorahidian, urmate de recoltarea lichidului prin tamponare nazala. Daca ruptura este minora si LCR se scurge in cantitati mici si intermitent, de obicei ruptura meningeeana se vindeca spontan. Fracturile seii turcesti sunt de regula dificil de diagnosticat radiologic. Ele se asociaza cu paralizii ale nervilor optici, ale nervilor VI si VII si disfunctii hipofizare. Fractura planseului seii turcesti se poate suspiciona prin detectarea pe imaginea de radiografie a unui nivel aer-lichid la nivelul sinusului sfenoidal. In fracturile bazei craniului se observa pe imaginea radiografica o colectie intracraniana de aer, colectie care poate fi subdurala, subarahnoidiana, intracerebrala, intraventriculara. Imaginea poarta numele de pneumoencefalon. Ea apare ca o consecinta a hipotensiunii lichidiene ce apare in urma scurgerii lichidului cefalorahidian.   SURSA 02 Soc accidental pe craniu, complicat sau nu cu leziuni ale encefalului. Traumatismele craniene sunt frecvente. Principala lor cauza este reprezentata de accidentele rutiere, responsabile de jumatate din traumatismele craniene severe, in particular la tineri, la care constituie prima cauza de mortalitate. Alte origini sunt caderile, indeosebi inainte de 15 ani si dupa 65 ani, apoi accidentele de munca si sportive, accidentele casnice si agresiunile. In afara cazurilor celor mai benigne, caracterizate printr-o durere, un hematom sau o plaga a pielii capului, traumatismele craniene pot fi sursa leziunilor primare (care apar imediat) sau secundare (care se produc la cateva ore pana la cateva luni dupa traumatism).
Leziunile primare - Leziunile primare sunt osoase sau encefalice.
- Leziunile osoase sunt fracturile boltei craniene (prin soc direct) si cele ale bazei craniului (prin propagarea socului). Exista doua varietati deosebite de fractura: fractura cu deplasare, un fragment osos fiind deplasat si infundat, si fractura deschisa, cu plaga a pielii capului. O fractura nu antreneaza in mod obligatoriu consecinte grave, dar poate provoca, mai ales in caz de deplasare, leziuni ale encefalului, primare sau secundare.
- Leziunile encefalului cuprind comotia cerebrala, contuzia cerebrala si hematomul subdural acut. Comotia cerebrala se traduce prin leziuni difuze ale substantei albe provocate de deplasarea si intinderea structurii nervoase in momentul impactului. Ea este responsabila de o pierdere imediata a starii de constienta, durata ei fiind proportionala cu intensitatea leziunilor. Contuzia cerebrala comporta o distrugere a celulelor nervoase si mici focare de sangerare. Leziunile contuziei pot fi localizate la punctul de impact al traumatismului sau de partea opusa atunci cand rezulta dintr-un mecanism de contralovitura. Ele antreneaza, in functie de localizarea lor, tulburari de comportament sau un usor deficit motor, in general fara gravitate si reversibil. hematomul subdural acut este o punga de sange colectat in grosimea meningelor. El genereaza rapid o paralizie si tulburari ale constientei (somnolenta care poate merge pana la coma). Leziunile secundare - Leziunile secundare se produc intr-un interval care poate merge de la cateva ore pana la cateva luni dupa traumatism, si pot aparea chiar atunci cand nu exista o fractura. Hematoamele intracraniene sunt responsabile de o treime din decesele tardive prin traumatisme craniene. Este vorba de hematoame extradurale, situate intre duramater si cutia craniana, si de hematoame subdurale cronice, situate intre encefal si duramater. Primele se manifesta prin dureri de cap si tulburari ale constientei (somnolenta, coma). Celelalte se traduc, in interval de cateva zile pana la cateva luni dupa traumatism prin dureri de cap, o hemiplegie, o afazie, o stare de pseudodementa sau doar de confuzie la subiectul varstnic, tulburari ale comportamentului (inchidere in sine). Pericolul acestor doua tipuri de hematom rezida in compresia pe care o provoaca asupra creierului. Modul de instalare a simptomelor pe care le produc este cu atat mai putin rapid cu cat hematomul apare mai tarziu. Intr-un mare numar de cazuri, aceste hematoame pot fi depistate prin scanerul cerebral si pot fi tratate, la nevoie, printr-o interventie chirurgicala de urgenta. Diagnostic si tratament - Interogatoriul ranitului sau al anturajului sau da posibilitatea sa se evalueze violenta accidentului si sa se stie daca a avut loc pierderea starii de constienta, ceea ce sugereaza formarea unui hematom. Examenul imediat, care va fi repetat in cursul supravegherii, se leaga de punctele urmatoare: starea de constienta, semnele neurologice corespunzand unei leziuni localizate ca un hematom (paralizie a unui membru, abolirea unui reflex), plaga a pielii capului. Radiografiile craniului, in cautarea unei fracturi sunt sistematice. Atunci cand nu exista nici fractura, nici semn neurologic, riscul de complicatie este infim si spitalizarea nu este intotdeauna necesara. Atunci cand a avut loc o pierdere a starii de constienta - chiar daca ranitului pare sa-i mearga foarte bine - o supraveghere de 24 - 48 ore in spital este recomandabila. In caz de coma sau de semn neurologic, se impune spitalizarea intr-un serviciu de neurochirurgie: scanerul cerebral permite sa se instituie un tratament adecvat in fiecare caz. In caz de hematom subdural acut, este practicata o reanimare, concomitent cu un tratament antiedematos. Hematoamele extradurale sunt drenate pe cale chirurgicala in regim de urgenta, in timp ce hematoamele subdurale cronice pot face obiectul unui drenaj chirurgical sau al unei corticoterapii.   SURSA03 Reprezinta cauza principala de deces la populatia in varsta de sub 40 de ani. Cauza principala o reprezinta caderile, accidentele rutiere si agresiunile. Principalele tipuri de leziuni cerebrale traumatice sunt: fracturile craniene, contuziile cerebrale, dilacerarile cerebrale, injuria axonala difuza, hematoamele extradurale, subdurale si intracerebrale. Fracturile craniene sunt rezultatul unui impact cranian sever si pot fi insotite de oricare dintre leziunile enumerate mai sus. Contuzia cerebrala se refera la un traumatism aparent minor, insotit de pierdere scurta a constientei.Dilacerarile cerebrale sunt leziuni ale creierului produse prin mecanisme de acceleratie-deceleratie. Sunt  insotite de leziuni ale parenchimului cerebral si revarsate sanguine regionale. Unele traumatisme produc leziuni microscopice raspandite la nivelul tesutului cerebral, afectand in special axonii neuronilor, (fibre prin care neuronii comunica unii cu altii). Aceasta categorie poarta denumirea de injurie axonala difuza. In forma ei grava, afecteaza abilitatea celulelor nervoase de a se integra, iar starea pacientului este sever si ireversibil afectata. Hematoamele intracerebrale post-traumatice pot fi leziuni unice sau asociate cu dilacerarile si fracturile, sau cu plagile craniocerebrale. Hematoamele subdurale acute sunt leziuni foarte grave, in care contuzia emisferului cerebral se asociaza cu colectii sanguine situate in spatial subdural. Hematoamele subdurale subacute reprezinta o alta categorie a hematomului subdural, diagnosticat prin computer tomograf (CT cerebral) in interval de 4 zile si 3 saptamini de la traumatism. Hematomul subdural cronic se constituie lent, pe o durata de mai multe saptamini, uneori luni, ca urmare a unui traumatism minor ce poate trece neobservat. Hematoamele extradurale apar de obicei secundar fracturilor si reprezinta colectii sanguine situate intre craniu si foita externa care acopera creierul (duramater). Traumatismele craniene se asociaza intr-o proportie ridicata cu traumatisme ale altor organe si ale membrelor, de aceea, pacientul politraumatizat trebuie sa beneficieze de ingrijire si tratament intr-un centru specializat, capabil sa ofere terapie intensiva pentru pacienti in stare critica, precum si tratament adecvat chirurgical, ortopedic, chirurgie toracica, chirurgie plastica si reparatorie, etc. In cazul pierderii constientei, pacientul trebuie mai intai stabilizat din punct de vedere al respiratiei (libertatea cailor aeriene), al circulatiei sanguine (oprirea hemoragiilor), apoi trebuie stabilizat gatul (guler pentru imobilizare) si capul. Aceste manevre se fac de obicei la locul accidentului, de catre personalul specializat al salvarii, inainte ca pacientul sa ajunga la spital. Pacientii in stare grava trebuie transportati de urgenta intr-un centru specializat in traumatologie unde este evaluat complet pentru a stabili bilantul leziunilor. In evaluarea traumatismelor craniene, neurochirurgii folosesc o scala de gravitate, numita scala Glasgow. Ea ajuta la incadrarea traumatismului intr-o forma de gravitate: usoara, medie si grava. Pacientii care au la sosire un scor Glasgow mai mare ca 8 au prognostic bun pe termen lung, cei cu scor sub 8, au prognostic grav. Scorul se calculeaza adunand cel mai bun raspuns de pe fiecare coloana. Scorul cel mai bun este 15, iar cel mai rau 3. Pacientii cu traumatism cranian usor si  mediu vor beneficia de examen computer tomografic cerebral pentru evaluarea gravitatii sangerarilor. In functie de rezultatul acestei examinari si de starea clinica, pacientul va ramane internat pentru supraveghere si tratament sau va fi externat, cu instructiuni adecvate pentru persoanele care il supravegheaza. Pacientii cu traumatism cranian grav sunt internati in sectia de terapie intensiva pentru tratament si monitorizare adecvata. Leziunile intracerebrale cu efect de masa beneficiaza de interventii chirurgicale de urgenta, pentru scaderea presiunii intracraniene. Fracturile deschise ale craniului si plagile craniocerebrale se opereaza de urgenta pentru a fi curatate si a se preveni infectia. Hematoamele extradurale: reprezinta urgente majore neurochirugicale. Pacientii pot avea initial o stare neurological buna timp de cateva ore, dupa care intra brusc in coma. Se practica o craniotomie pentru evacuarea cheagurilor. Hematoamele subdurale acute se opereaza de asemenea de urgenta. Cele cronice, care apar mai frecvent la batrani, sunt apanajul unui traumatism minor, in antecedente, au evolutie foarte lenta, pacientul acuzand cefalee si deficit neurologic unilateral. Drenarea acestui  tip de hematom se poate face prin doua gauri de trepan. Hematoamele intracerebrale si dilacerarile pot apare imediat dupa traumatism sau se pot dezvolta dupa cateva zile. Cele care afecteaza starea de constienta prin marime si efectul de masa trebuie operate cu scopul de a scadea presiunea intracraniana si de preveni decesul. Pacientii cu injurie axonala difuza reprezinta o problema unica prin faptul ca afectarea traumatica este microscopica si nu este vizibila la examenul computer tomografic. Pacientii cu leziuni axonale difuze intinse au afectare neurologica severa. Scopul tratamentului in aceste cazuri este de a preveni alte leziuni intracraniene secundare cresterii presiunii intracraniene, si scaderii edemului cerebral. Monitorizarea presiunii intracraniene se practica la pacienti cu injurie axonala difuza si scorul Glasgow sub 8. Se plaseaza intracranian printr-o gaura de trepan un cateter din fibra optica, prin care se masoara presiunea. Masurarea presiunii ajuta la ajustarea corecta a tratamentului edemului cerebral. Existenta post traumatica a unei presiuni intracraniene crescute este un semn progrostic grav. Asemenea pacienti beneficiaza uneori de tratamentul cu manitol, sedare profunda, hiperventilatie sau drenajul lichidului cerebrospinal prin ventriculostomie.
Prognostic
Prognosticul pacientului cu traumatism cranian se coreleaza direct cu scorul Glasgow la sosirea in spital. Pacientii cu scor mare (13-15) evolueaza ulterior foarte bine. Uneori, chiar dupa un traumatism minor pot sa persiste simptome ca ameteli si cefalee, sau probleme cognitive, chiar timp de un an dupa accident. Traumatismele craniene grave produc tulburari mentale permanente si deficite neurologice. Crizele epileptice sunt frecvent intalnite dupa fracturi craniene severe sau plagi craniocerebrale. Recuperarea dupa traumatismele grave este foarte lenta si incompleta, uneori putand dura mai multi ani. Factorii de risc asociati cu tulburarile permanente de memorie sunt aparitia crizelor epileptice, varsta inaintata, durata si profunzimea starii de coma posttraumatica, prezenta amneziei retrograde, prezenta leziunilor focale intracerebrale, ca si scorul Glasgow la internare.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!