Anunturi online!
25 martie 2011

Difteria

Difteria reprezinta o infectie acuta, produsa de bacilul difteric (Corynebacterium diphtheriae), cu afectarea locala a membranelor sau mucoaselor. Caracteristica este producerea unei pseudomembrane la locul cantonarii bacilului. Pseudomembrana = o falsa membrana, un exudat fibrinos ce se detaseaza sub forma de lambouri, care nu se dizolva in apa. Anumite tulpini bacteriene din aceasta specie, pot produce toxine foarte puternice (toxina difterica), ce vor afecta miocardului. Toxina difterica blocheaza sinteza unor proteine cu aparitia leziunilor degenerative. Tulpinile cu tropism respirator sunt frecvent producatoare de toxina difterica. Difteria este contagioasa; atunci cand afecteaza copilul, se poate manifesta sub forma unei angine (amigdalite) sau laringite, cu aparitia de manifestari toxice, afectarea miocardului, a rinichiului si a sistemului nervos periferic. Azi, datorita vaccinului antidifteric, boala este foarte rara, statistic se aprecia ca la nivelul anului 2002 un numar de 5000 indivizi sufereau de pe urma acestei infectii. Trivaccinul DTP (vaccin anti-difterie, anti-tetanos, anti-tuse convulsiva) a fost introdus in practica medicala in anul 1957, fiind inclus in schema de imnunizari obligatorii. Asadar, difteria poate fi prevenita prin imunizarea cu anatoxina (forma non-toxica a toxinei difterice), rezultand anticorpi (antitoxina) ce vor neutraliza toxina difterica. Antitoxina nu va conduce la eradicarea starii de purtator de C.diphtheriae. Boala poate si contractata atunci cand persoanele neimunizate calatoresc in regiunile endemice de pe glob (Asia). Omul bolnav sau purtator reprezinta sursa de infectie. Bacteria se transmite prin contact apropiat, de la individul purator la cel susceptibil. Pacientii simptomatici au un risc mai mare de a transmite  infectia, fata de indivizii asimptomatici. Bacilul poate supravietui timp indelungat in mediul extern insa transmiterea indirecta, prin obiecte contaminate este rara. Bacteria afecteaza in mod uzual tractul respirator. Difteria respiratorie se manifesta la 2-3 zile de la incubatie. Infectia  respiratorie apare pe toata durata anului, dar mai ales in lunile reci. In zona tropicala predomina infectia cutanata, aparuta secundar altor dermatoze.
Manifestari clinice
Incubatia bolii dureaza maxim o saptamana. Exista indivizi purtatori de bacili difterici la nivelul tractului respirator dar care sunt asimptomatici. Boala are un debut gradat, cu un tablou clinic ce variaza functie de localizarea infectie. Pacientul prezinta frecvent ,,durere in gat’’, greata si varsaturi.
Alte simptome:
-febra: 37,8-38,9 grade Celsius.
-disfagie (dificultate la inghitirea alimentelor, care se face cu durere).
-tuse si raguseala (datorita afectarii corzilor vocale prin diseminarea regionala a infectiei)
-frison.
-rinoree (secretii seroase/mucoase de la nivelul mucoasei nazale).
Toxina difterica este raspunzatoare de manifestarile sistemice. Pacientii la care toxina a patruns in sange, vor avea o stare generala alterata, cu apatie, paloare si tahicardie; daca nu se intervine prompt, se poate ajunge la colaps circulator. Infectia tractului respirator superior se manifesta cel mai adesea sub forma de angina difterica; de la acest nivel , boala se va extinde catre cavitatea nazala, laringe si trahee, cu formarea  pseudomembranelor de culoare gri-inchis. Pseudomembranele se vor extinde progresiv si vor cuprinde pilierii anteriori si posteriori, lueta si palatul moale. Pseudomembranele pot fi indepartate, lasand in urma o sangerare. Bacilul se poate localiza si la nivelul mucoasei nazale, cu aparitia rinoreei serosanguinolente. Localizarea infectiei la  nivelul laringelui, va determina tuse si raguseala. De asemenea, boala se poate cantona la nivelul  conjunctivei, la nivelul mucoasei genitourinare sau gastrointestinale. Infectia cutanata apare de obicei secundar altor dermatoze, afectand regiunea trunchiului, membrele, gatul sau capul; in zonele calde, leziunea tegumentara se prezinta sub forma unui ,,ulcer perforat’’, acoperit de cruste, cu marginile bine delimitate.
Evolutie si prognostic
Persoanele neimunizate prezinta risc crescut de infectie si boala. Chiar si dupa administrarea antitoxinei, pseudomembranele vor continua sa creasca pentru inca 24 de ore. In urmatoarea saptamana ele vor deveni mai putin aderente si in final vor disparea. Functie de severitatea infectiei, boala poate evolua catre deces. Decesul se produce mai ales in prima saptamana de boala, in cazurile complicate cu miocardita (fibrilatie ventriculara). Infectia cutanata cu bacil difteric prezinta un risc mai scazut de miocardita si neuropatie periferica.
Tratament
Difteria necesita in mod obligatoriu spitalizarea si izolarea pacientului.
Tratamentul specific consta in administrarea cat mai rapida a antitoxinei, care va neutraliza toxina difterica din sange. Antitoxina este extrasa din serul de cal, de aceea inainte de administrare, pacientul va fi testat pentru o eventuala alergie la acest ser. Vom avea la indemana o seringa cu epinefrina (adrenalina), utila in caz de reactie alergica severa. Serul se administeraza intravenos, in solutie salina. Dupa 24 de ore de la administrarea serului, se va face si vaccinarea cu anatoxina difterica. Bacilul este sensibil la penicilina; in caz de reactie adversa a pacientului la penicilina, se poate administra eritromicina. Scopul antibioterapiei este de a eradica focarele infectioase si de a preveni raspandirea bolii. Distrugerea bacilului va fi dovedita prin negativarea culturilor din cele 2-3 probe locale. Pe durata intregii spitalizari, vom monitoriza cu atentie functia cardiaca si respiratorie. La nevoie se practica intubarea oro-traheala, daca apar semne de obstructie a cailor aeriene superioare. Nu vom adimnistra droguri care mascheaza eventualele simptomele respiratorii. De asemenea, se impune monitorizarea electrocardiografica si tratamentul prompt al aritmiilor.
Tratamentul cu penicilina G se realizeaza timp de 10 zile, cand vom administra 2-3 mil. U.I./zi. In cazul infectiilor cu tulpini toxigene se recomanda administrarea de corticosteroizi (dexametazona), dar si vitamine din grupul B. Bolnavul va urma repaus la pat aproximatix 4 saptamani si un regim alimentar hipercaloric.
Patologie si patogeneza
Bacilul difteric afecteaza cel mai frecvent mucoasa respiratorie, determinand aparitia unui edem local cu hiperemia mucoasei, urmate apoi de necroza si inflamatie acuta. Microorganismul se multiplica la poarta de intrare, eliberand in acelasi timp toxina difterica. Toxina va actiona atat local cat si sistemic; local ea va contribui la producerea pseudomembranelor; sistemic, dupa absorbtia la nivel sanguin, va produce miocardita, nevrita si nocroza in diferite organe (rinichi, ficat, suprarenale). Prin actiunea sa distructiva, difteria va afecta ireversibil miocardul; de asemenea, la nivelul sistemului nervos, va determina demielinizarea structurilor nervoase periferice. Toxina difterica este formata din doua fragmente: fragmentul A si B. Fragmentul B este responsabil de fenomenele infalmatorii locale, iar fragmentul A produce leziunile nervoase. O singura molecula de fragment A patrunsa in citoplasma, poate ucide celula.
Complicatii ale difteriei
Expansiunea membranelor la nivelul cailor aeriene superioare, va conduce la aparitia unor fenomene obstructive cu urmatoarele simptome: dispnee (respiratie dificila), cianoza (albastrirea tegumentelor). Membranele desprinse pot fi absorbite in caile aeriene inferioare. Copii sunt mai frecvent afectari de obstructie, deoarece caile aeriene au dimensiuni mai mici. Toxina difterica determina aparitia manifestarilor toxice sistemice, cu afectarea miocardului si a nervilor periferici. Cu cat infectia este mai severa, cu atat mai grava este atingerea acestor structuri. Cordul poate fi afectat atat in timpul manifestarii bolii dar si tardiv, dupa vindecare. Paraclinic se semnaleaza anomalii electrocardiografice: extrasistole, fibrilatie si tahicardie ventriculara. Clinic se constata asurzirea zgomotelor caridace, ritm de galop si suflu sistolic. Polinevrita apare mai ales in cazurile severe de difterie; si se manifesta prin paralizia faringelui si a palatului moale. Polinevrita periferica se manifesta abia la 1-3 luni dupa infectie. Este afectata musculatura centurii pelvine dar si musculatura respiratorie. In mod normal polinevrita se vindeca fara a lasa sechele; afectarea neuromusculara poate fi evidentiata clinic, prin masurarea vitezei de conducere de la nivelul nervilor periferici. Difteria se mai poate complica cu: pneumonie, insuficienta renala, encefalita, infarct cerebral sau embolie pulmonara. Terapia cu antitoxina poate determina aparitia de reactii imune severe (boala serului).
Diagnostic
Tipic, la examenul cavitatii orale se va observa prezenta pseudomembranelor. Aceste membrane trebuiesc diferentiate de alte tipuri de exudat, cum ar fi cel din infectii streptococice (streptococ beta hemolitic grup A). Disfagia, odinofagia (durere la inghitire), adenopatia cervicala, rinoreea seroganguinolenta, toate acestea ne pot orienta catre diagnosticul de infectie difterica. Imediat dupa stabilirea diagnosticului etiologic, se va incepe tratamentul cu toxina antidifterica.
Bacilul poate fi izolat prin metode de laborator, pe medii speciale de cultura, prelevand material din leziunile locale. Toate tulpinile de bacil difteric, vor fi testate pentru toxicitate. La pacientii cu infectie difterica, se mai poate izola din acelasi material patologic si streptococul beta hemolitic de grup A, dar si Staphylococcus aureus. In majoritatea cazurilor, difteria cutanata cu aspecte de ,, ulcer perforat’’, nu poate fi deosebita de alte dermatoze; de aceea vom efectua culturi din leziunile cutanate, pentru izolarea bacilului.
Profilaxie
Profilaxia difteriei se face prin administrarea trivaccinului DTP (diftero-tetano-pertusis). La copilul mic se administraza in total 3 doze de vaccin, intramuscular, la interval de o luna, urmate de revaccinare la 1,5 ani si la 6 ani. Periodic, dupa vaccinare se poate administra anatoxina difterica, pentru mentinerea imunizarii. La pacientii cu plagi murdare, se administreaza obligatoriu anatoxina tetanica sub forma de vaccin DTP; astfel este mentinuta imunitatea in fata tetanosului dar si a difteriei. Infectia difterica nu confera neaparat imunitate, de aceea toti pacientii vindecati vor fi ulterior vaccinati. De asemenea, vor fi evaluati si supravegheati timp de o saptamana, toti indivizii aparent sanatosi care au intrat in contact cu bolnavii difterici. Contactii apropiati vor fi revaccinati; se poate administra acestora si un regim preventiv cu antibiotice pentru a preintampina declansarea bolii.   SURSA 02 Difteria este o afectiune bacteriana ale carei simptome clinice sunt legate de producerea unei toxine de catre Corynebacterium diphtheriae, numit si bacilul Klebs Loeffler. In forma respiratorie, in functie de localizarea infectiei, difteria afecteaza amigdalele, faringele, laringele si nasul; la tropice, forma cutanata cauzeaza ulceratii ale pielii. Difteria afecteaza toate grupele de varsta, dar in special copiii sub 15 ani nevaccinati. Boala apare mai ales in timpul iernii si in zonele temperate. Factori predispozanti pentru aparitia bolii sunt: spitalizarea prelungita, imunodepresia si terapia antimicrobiana anterioara.
Mod de transmitere
Difteria se transmite pe cale respiratorie (prin tuse, stranut) si prin contactul direct cu pielea contaminata. Sursa de bacili difterici este reprezentata de purtatorii sanatosi sau persoanele bolnave de difterie, care prezinta bacili difterici la nivelul orofaringelui sau la nivelul pielii. Bolnavul este contagios timp de 6 saptamani, in absenta tratamentului. In timpul izbucnirilor epidemice copiii purtatori de germeni la nivelul orofaringelui sau pielii, care nu prezinta semne si simptome de boala, pot transmite boala.
Simptome
Perioada de incubatie este de 2-6 zile, dar simptomele pot sa apara uneori si dupa un interval de sase zile. Tabloul clinic depinde de localizarea si intensitatea procesului difteric. Forma laringiana este grava; forma nazala este mai putin severa, dar cu posibilitate de cronicizare. Numeroase cazuri sunt subestimate, deoarece infectia se poate manifesta si in forme inaparente. In angina si laringita difterica primele simptome sunt durerea de gat, pierderea apetitului (anorexie), febra moderata. Dupa 2-3 zile se formeaza false membrane alb-sidefii, aderente, care cuprind tot faringele, sangerande la incercarea de a le indeparta. Evolutia poate fi spre vindecare sau deces in urmatoarele zile. In forma cutanata, leziunile sunt dureroase. Orice leziune cutanata cronica poate fi infectata cu bacilul difteric.
Complicatiile se datoreaza mai ales toxinei difterice, care difuzeaza in organism, determinand fenomene toxice la distanta, afectand mai ales inima (miocardita) si sistemul nervos. In forma respiratorie, boala e mortala in 5-10% din cazuri.
Tratament
Se recomanda izolarea pacientului pentru a evita transmiterea bolii. Pacientii devin ne-contagiosi dupa doua zile de la inceperea tratamentului. Antibioticele de tipul penicilinei sau eritromicinei sunt in general eficiente in eliminarea bacilului difteric de la pacientii bolnavi sau purtatorii sanatosi.
Modul cel mai eficace pentru prevenirea difteriei este mentinerea unui nivel inalt de imunizare in comunitate. In majoritatea tarilor din lume vaccinul antidifteric se administreaza concomitent cu vaccinul antitetanic si antipertussis (DTP). Este recomandat un rapel de vaccin asociat antidifteric-antitetanic la fiecare zece ani, pentru a prelungi imunitatea.   SURSA 03 Nu a avut nici un nume pana in secolul al XIX-lea. Abia atunci, mai exact in 1826, medicul francez Pierre Bretonneau i-a dat denumirea de difterie, traducand termenul "membrana" in greaca veche. Dar primele descrieri ale bolii sunt mult mai vechi. Aetius din Amida a scris despre difterie in anul 550 in celebrul sau tratat "Tetrabiblion". O descriere mai complexa a facut unul dintre cei mai mari medici bizantini, Alexandru din Trales. In tratatul "Cele 12 carti de medicina", care dateaza din 580, el a dat nu doar detalii clinice despre difterie, ci a descris si o metoda de traheotomie, care asigura respiratia normala a bolnavului in faza acuta a bolii. Din acelasi an s-au pastrat scrieri despre o epidemie de difterie izbucnita in Franta, iar mai tarziu, in anul 856, despre o epidemie de angina difterica la Roma. Metode de traheotomie sau de tubaj traheal au fost descrise in numeroase scrieri medicale, semn ca difteria a constituit o problema permanenta.
Bacilul
Informatii importante despre boala au aparut in secolul al XIX-lea. In 1883, bacteriologul german Edwin Klebs a identificat bacilul responsabil de boala, Corynebacterium diphteriae. Un an mai tarziu, Friedrich Löffler a prezentat o lucrare despre acest bacil. In literatura de specialitate, bacilul poarta numele celor doi cercetatori: Klebs-Löffler. In 1888, francezii Emile Roux si Alexandre Yersin au descoperit toxina pe care bacilul difteric o secreta in faza finala a bolii si care este responsabila de producerea paraliziilor. In 1890, Emil von Behring si Shibasaburo Kitasato au descoperit serul antidifteric utilizat in tratamentul difteriei. Specialistii au confirmat, patru ani mai tarziu, la Congresul International de Medicina de la Budapesta, succesul seroterapiei, care a scazut mortalitatea in difterie de la 73% la 14%. In 1924 a aparut si vaccinul contra difteriei, realizat de Gaston Ramon. Vaccinarea sistematica a facut ca boala sa devina o raritate in tarile dezvoltate, dar ea ramane in continuare o problema in unele parti ale globului, in special in tarile slab dezvoltate.
IN ROMANIA. Primele cazuri de difterie din Romania au fost semnalate in 1869, de Iacob Felix, medic-sef al Bucurestiului. In raportul sanitar al Bucurestiului, el nota ca difteria a inregistrat o mortalitate importanta si nu mai putin de 80% dintre victimele difteriei au fost in acel an copii. Epidemii succesive au existat in Bucuresti pana in 1964, an din care difteria nu a mai fost o problema de sanatate publica. Contributii importante in cunoasterea si tratarea bolii a adus Victor Babes. Dupa o metoda proprie, Babes a preparat ser antidifteric la institutul ce-i poarta numele. Ulterior, aici s-a preparat trivaccinul: antidifteric, antitetanic si antipertusis. 
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2006 - 2017 Interactiuni.RO
Toate drepturile rezervate! Update Framework: Martie 2017
Anunturi noi, Stiri, Reduceri de pret, Jocuri pentru copii, Poze, Albume foto, Videoclipuri si Informatii utile
Update Framework: Februarie 2017

Motto - De peste 10 ani alaturi de tine
Website realizat in memoria scumpilor mei bunici, Petre si Elena
Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!