Anunturi online!

Despre fracturi...

Corpul uman are peste 200 de oase grupate in trei mari tipuri: lungi, scurte si late. Oasele contin o cantitate mare de saruri minerale compozitia lor fiind  controlata de sistemul neuro-endocrin. Principala patologie (problema) osoasa este reprezentata de fractura.
Tipuri de fracturi
Principala impartire a lor este in functie de aspectul pielii – daca pielea este intacta fracturile sunt denumite inchise iar cind pielea este sectionata  (intr-unul sau mai multe puncte) de fragmente osoase iar pericolul de infectie este mare in acest caz.
Un tip special de fractura este fractura in lemn verde specifica copiilor. La ei oasele fiind mult mai elastice chiar la forte mari (loviri importante,  caderi de la inaltime de citiva metri) osul nu se rupe ci apare o fisura de-a lungul lui.
O alta impartire a fracturilor este in fractura simpla (cind osul rupindu-se intr-un singur loc rezulta doar doua segmente si fractura cominutiva (cind prin  ruperea lui exista trei sau mai multe segmente).
Cum recunoastem o factura?
Desi nu exista certitudine pina cind nu avem rezultatul examenului radiologic (referindu-ne la fracturile inchise) totusi exista citeva semne care va pot  conduce la idea ca ati suferit o fractura:
- Cind un os se rupe se aude un zgomot specific asemanator cu un trosnet
- Membrul respectiv se scurteaza
- La locul fracturii pot exista mici fragmente ce se misca independent si pe care le putem simti la palpare
- Exista un spasm muscular in jurul fracturii (muschii se contracteaza pentru a compensa efectul produs de fractura)
- Durerea poate fi de intensitate medie sau mare (depinde de zona afectata si de tipul fracturii; desi poate parea paradoxal exista entorse grave mai  dureroase decit anumite tipuri de fracture)
- Nu va mai puteti controla anumite miscari care implica segmentul afectat.
- Pielea se tumefiaza si se umfla progresiv la scurt timp dupa producerea accidentului
- Pielea este perforata si se vad fragmente de os doar in cazul fracturilor deschise
Cum procedam?
Orice suspiciune de fractura trebuie imobilizata cu atele (mai mult sau mai putin artizanale) care trebuie sa “prinda" articulatiile de deasupra si  dedesubtul leziunii. De asemenea trebuie sa avem mare grija ca la fracturile deschise sa evitam la maximum contaminarea plagii cu pamint sau alte posibile  surse de infectie.
Obligatoriu trebuie sa ne prezentam apoi la cea mai apropiata unitate spitaliceasca cu Camera de Garda Ortopedie-Traumatologie.
Ce face ortopedul?
Dupa ce va va examina atent, medicul ortoped va solicita efectuarea a cel putin doua radiografii pentru a sti cu certitudine tipul leziunii osoase suferite.  Osul are calitatea de a se vindeca singur intr-un timp relativ scurt insa fara interventia medicului ortoped exista riscul de a se vindeca in pozitie  vicioasa. Medicul poate reusi realinierea oaselor fara interventie chirurgicala (reductia fracturii). Astfel, ortopedul se asigura ca osul este “pus la loc"  inainte de a incepe vindecarea (“sudarea" capetelor rupte).
Pentru a se conferi timpul necesar acestei vindecari segmentul lezat se imobilizeaza in aparat gipsat pe o perioada ce poate varia de la 21 la 60 de zile. in  toata aceasta perioada este bine sa nu uitam de exercitii in sensul ca daca de exemplu antebratul este imobilizat in gips trebuie sa utilizam zilnic mina in  diverse exercitii.
Cind se ajunge la operatie?
Exista cinci situatii in care se opteaza pentru interventie chirurgicala. Acestea sunt:
1. fracturile deschise
2. situatiile in care sansa ca osul sa se reface este minima (exemplul tipic fracturile de col femoral la persoanele in virsta)
3. fractura este instabila si necesita fixare cu ajutorul unor materiale speciale
4. fracturile care nu au permis reductia
5. fracturile care au inceput deja sa se vindece dar intr-o pozitie vicioasa (incorecta).
RETINETI!
In caz de suspiciune de fractura controlul clinic ortopedic si paraclinic radiologic sunt imposibil de ocolit. In functie de rezultatul acestora exista doua  mari tipuri de rezolvari medicale ori reductie si imobilizare ulterioara in aparat gipsat ori interventie chirurgicala.

SURSA 02

Ce sunt fracturile?
Fracturile sunt leziuni traumatice ale oaselor, soldate cu intreruperea continuitatii acestora. Teoretic, fracturile pot interesa orice os, dar cele mai  frecvente sunt fracturile membrelor.
Exista multiple criterii de clasificare a fracturilor:
- produse la locul de impact al agentului traumatizant cu osul (fracturi directe) sau la distanta de locul traumatismului (fracturi indirecte);
- fracturi complete sau incomplete (fisurile, infundarea oaselor late, indeosebi ale craniului, ruperile incomplete ale oaselor copiilor);
- fracturi cu deplasarea capetelor fracturate sau fara deplasarea acestora; fracturi cu fragmente de os multiple (fracturi cominutive);
- fracturi inchise (cand pielea ramane integra) sau fracturi deschise (cand si piele este lezata) etc.
Cum se poate pune diagnosticul de fractura? Diagnosticul de fractura se pune pe seama a doua categorii de semne:Semnele de probabilitate care, daca exista, ridica suspiciunea unei fracturi sunt:
1. Durerea spontana, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la palparea zonei sau la incercarea de a misca membrul presupus fracturat.
2. Impotenta functionala, care se manifesta prin incapacitatea de a efectua miscari cu membrul traumatizat.
3. Deformarea regiunii respective, care apare din cauza proeminentei sub piele a capetelor osoase fracturate.
4. Scurtarea membrului fracturat in urma deplasarii in sus a capatului inferior al fracturii ca urmare a contracturii musculare reflexe.
5. Echimozele – coloratia violacee a pielii contuzionate de deasupra focarului de fractura, ca urmare a leziunii concomitente si a unor vase de sange.
6. Tumefierea regiunii si cresterea temperaturii locale.
Pentru clarificarea diagnosticului, aceste semne descrise mai sus cer cautarea asa-numitelor semne de certitudine.
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de fractura. Ele sunt urmatoarele:
1. Mobilitatea anormala in focarul de fractura evidentiata atunci cand, la incercarea de palpare, osul se misca in zona respectiva.
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul sau proximal (de dincoace de fractura). In acest caz, capatul  proximal se ridica, dar capatul distal (de dincolo de fractura) ramane cazut.
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul  pielii se poate remarca chiar o mica depresiune.
4. Crepitatiile osoase – zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care  sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
In mod practic, cautarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasa si uneori chiar periculoasa. In prezenta unor semne de probabilitate, este necesara  efectuarea unei radiografii care va infirma sau va confirma fractura.
In accidentele mai grave, pe langa semnele descrise mai sus, o fractura se poate manifesta de la inceput si cu semnele unor complicatii locale: pareze sau  paralizii prin compresia, alungirea sau chiar sectionarea unui nerv, plagi vasculare prin leziunea unor artere sau vene, necroza unor tesuturi prin compresia  unui vas important, leziunea pielii etc. Aceste complicatii apar frecvent din cauza neacordarii sau acordarii incorecte a primului ajutor.
Cum se acorda corect primul ajutor intr-o fractura?Sus
Primul ajutor corect acordat poate preveni multe complicatii si poate scurta o perioada de boala de cele mai multe ori prelungita. Un bolnav cu fractura nu  poate fi transportat fara o imobilizare provizorie a acesteia, cu atat mai necesara cu cat este vorba de fracturi mari (membru inferior, bazin, coloana  vertebrala).
Imobilizarea se poate face cu diferite dispozitive special construite (atele, aparate speciale de extensie si fixare provizorie) sau dispozitive improvizate.
Cu ocazia aplicarii aparatului provizoriu de imobilizare se face mai intai o tractiune usoara, continua si progresiva pentru a provoca o durere cat mai mica.  Acest gest este necesar pentru a pune macar aproximativ capetele fracturate in acelasi plan (in acelasi ax). Scopul imobilizarii este acela de a impiedica  miscarile active si pasive care pot complica fractura si de a diminua durerile.
O imobilizare corecta trebuie sa respecte anumite reguli:
1. Trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. De exemplu, o fractura la nivelul gambei  trebuie sa imobilizeze atat articulatia genunchiului, cat si pe cea a gleznei.
2. Va fi precedata de rezolvarea leziunilor care pun in pericol viata. De exemplu, o fractura asociata cu o hemoragie in cadrul unui accident va necesita in  prima etapa oprirea hemoragiei, iar ulterior imobilizarea fracturii.
3. Imobilizarea trebuie sa fie suficient de fixa pentru a-si atinge scopul, dar nu atat de compresiva incat sa produca tulburari circulatorii. Atelele  standardizate sunt construite din lemn, material plastic sau material gonflabil (se pun 2 atele pe partile laterale ale membrului) ori din sarma (atele  Kramer), acestea avand proprietatea de a se indoi in functie de necesitati (zona, marimea segmentului de membru). Atela Kramer se pune de-a lungul partii  celei mai lungi a segmentului respectiv. Ca mijloace improvizate se pot folosi orice fel de obiecte rigide (scanduri mici, schiuri, bete, bastoane etc.).
Inaintea imobilizarii, pe segmentul de membru ce urmeaza sa fie imobilizat (sau pe partea atelei care vine in contact cu pielea) se pune un strat de vata,  apoi se aplica atela.
Aceasta se infasoara cu o fasa de tifon sau cu o improvizatie (batic, fular, centura, cravata etc.) in scopul fixarii atelelor de membrul respectiv.  Imobilizarea cea mai eficienta se face insa cu atela gipsata.
In functie de zona afectata, imobilizarea trebuie sa fie adaptata acesteia:
1. Imobilizarea umarului se poate face prin urmatoarele tehnici:
a. alipirea bratului si a antebratului de torace cu cotul indoit in unghi drept si infasurarea toracelui cu o panza dreptunghiulara tare, trecuta in jurul  gatului;
b. infasarea toracelui cu ture circulare de fasa, in spirala, pana sub axila, apoi efectuarea de ture circulare care cuprind bratul, cotul si antebratul,  trecerea fesei de 2-3 ori peste umar si fixarea, in final, cu ture circulare a intregului ansmblu.
2. Imobilizarea bratului se face indoind o atela Kramer in forma de "U", care se muleaza peste umar si peste cot.
3. Imobilizarea cotului se face cu o atela indoita la un unghi de 90 grade sau cu un batic triunghiular care sustine cotul si care se leaga de gat.
4. Imobilizarea antebratului se face cu o atela Kramer indoita la un unghi de 90 grade sau cu 2 atele intinse de la mana pana la cot si asezate paralel.
5. Imobilizarea fracturilor de sold utilizeaza o atela lunga (ce depaseste articulatia soldului si talpa piciorului: scandura, schi etc.) care se pune pe  partea laterala a membrului inferior si de care se fixeaza prin fasa circulara soldul fracturat. Daca exista o atela Kramer lunga, aceasta va fi indoita la  un capat la un unghi de 90 grade (care va corespunde talpii piciorului) si va fi pusa de-a lungul fetei posterioare a membrului inferior. In lipsa atelelor,  membrul inferior bolnav va fi infasat de membrul sanatos.
6. Imobilizarea fracturilor gambei se face cu o singura atela asezata posterior sau cu doua atele: una pe fata interna, iar cealalta pe fata externa a  gambei.
Tratament de specialitate
Tratamentul fracturilor la spital este de competenta medicilor ortopezi. Scopul tratamentului este de a aseza capetele fracturate in acelasi ax (aceasta  manevra poarta numele de reducerea fracturii) pentru a favoriza vindecarea ulterioara corecta a fracturii. Aceasta asezare a capetelor osoase unul in  prelungirea celuilalt se poate face prin metode ortopedice (atunci cand deplasarea fragmentelor nu este prea mare si cand fractura este recenta) sau prin  metode chirurgicale.
Metodele ortopedice sunt manopere de tractiune manuala sau cu ajutorul unor greutati (extensie continua), in urma carora oasele sunt puse in acelasi ax, dupa  care sunt imobilizate pentru o anumita perioada in aceasta pozitie, in aparat gipsat. Daca metodele ortopedice sunt ineficiente sau contraindicate, se  apeleaza la metodele chirurgicale.
Printr-o operatie se pune in evidenta fractura, iar capetele fracturii se reasaza si se fixeaza prin metode specifice, cu ajutorul unor tije, suruburi,  placi, sarma etc., in functie de tipul si de localizarea fracturii. Aceasta tehnica poarta numele de osteosinteza. Dupa consolidarea fracturii, de obicei,  materialul metalic utilizat se scoate.
Dupa vindecarea fracturii, de cele mai multe ori este necesara o perioada de recuperare prin fizioterapie, gimnastica medicala.
De retinut!
Fracturile costale nu se imobilizeaza. Toracele trebuie sa ramana liber pentru a respira cat mai eficient si pentru ca eventuala tuse asociata sa fie  eficienta (sa elimine secretiile bronsice).
Fracturile de coloana vertebrala (sau doar suspiciunea acestora) trebuie tratate cu o precautie extrema din cauza riscului mare de complicatii: leziuni ale  maduvei spinarii cu paralizii consecutive. Accidentatul va fi asezat pe un plan dur (targa tare, tablia unei usi etc.), orice mobilizare facandu-se prin  mentinerea coloanei in acelasi plan. Pentru imobilizarea fracturii de coloana cervicala, ideala este utilizarea unui guler din burete sau fixarea capului  intre 2 suluri (2 paturi rulate)

SURSA 03

FRACTURILE LA NOU NASCUTI
Oasele lungi
Fracturile apar de obicei si sunt fie separari epifizale, in special al humerusului sau femurului, sau sunt fracturi ale in ax (midshaft) la oasele lungi. Studiile sugereaza ca fracturile nu sunt obisnuite, aparand la mai putin de 1% dintre cazurile de noi nascuti (Madsen 1955). In vasta lor majoritatea sunt fracturi claviculare, care sunt de obicei recunoscute atunci cand este palpat calusul. Similar, multe dintre separarile epifizare sunt doar usor deplasate astfel ele pot ramane nedetectate pentru lungi perioade de timp. Separatia fracturala traumatica ale epifizei femurale superioare se prezinta de obicei ca o pseudodislocare a soldului. Aceasta fractura nu poate fi recunoscuta decat dupa dezvoltarea fazei inflamatorii de vindecare, si daca nu este tratata anterior acestei faze poate fi confundata cu o infectie (Theodorou 1982). In contrast (in schimb) fracturile midshaft (pe axa) ale oaelor lungi sunt in general recunoscute imediat, de obicei de medicul obstetrician chiar in momentul aparitiei lor.
Dupa cum se poate de asteptat, leziunea unui os sau articulatii apare de cele mai multe ori cu proceduri obstetricale complicate, copii mari sau nasteri inchise si sunt rare in rutina nasterelor (Madsen1955). Ranirea este mai des intalnita la prima nastere dar cu exceptia ranilor claviculare, unelemame au pelvis ingust si relativ putin (14%) dintre copii sunt prematuri.
Din punct de vedere clinic copilul are un membru dureros (moala, sensibil) si umflat observat a doua zi de la nastere. Membrul fracturat atarna imobil (neputincios) si copilul evita miscarile voluntare ale acestuia (pseudoparalizie). Edemul se poate extinde, tesutul moale este tensionat, eritem al pielii si copilul poate avea o stare subfebrila sau cu febra cu valori mici. Examenul clinic si radiografic sunt asemanatoare cu cele ale unei infectii osoase sau articulatorii, si de obicei aceste 2 probleme sunt confundate,in special la copilul cu separare epifiziala. O analiza a articulatiei prin ultrasunete sau artrograma poate fi utila in diferentierea celor 2 conditii. Fracturile la noi nascuti reactioneaza la o simpla atela si se vindeca rapid , problemele pot aparea cu tratamentul suplimentar. Fracturile humerusului sunt tratate usor cu o camasa cu maneci lungi, fixand manecele pe piept (Hensinger&Jones1981). Fracturile femurului necesita de obicei un mulaj “spica" pentru 2-3 saptamani. Fracturile claviculei nu au nevoie de tratament.
Leziuni (raniri) ale coloanei cervicale la nou nascut
Leziunile col. Cervicale apar ca fiind nefrecvente, sau cel putin nefiind de obicei depistate, si apar la doua nivele, la articulatia C1-C2 si la articulatia C6-C7 sau C7-T1. In orice caz ranirea osului apare rar la un examen roentghen. Elementele vertebrale ale spinei la nou nascut sunt mai elastice decat maduva spinarii propriu-zis.
Spina nou nascutului se poate intinde 5cm fara rupturi osoase, dar maduva spinarii se poate intinde doar 6-8mm (Towbin 1969). Astfel, intinderea poate cauza o transectionare completa a maduvei spinarii fara ca ruptura osoasa sa apara la examenul roentghenografic. In consecinta, daca a fost descoperita o dislocare sau fracturare a vertebrei cervicale, aceasta sugereaza o ranire severa a maduvei spinarii de tip transectionare. Ranirea segmentului C1-C2 este mai des intalnita urmand nasterea prin prezenttie cefalica si se crede ca ar fi rezultatul fortelor de rotire excesive, pe cand ranirea C6-T1 este rezultatul unei nasteri inchise cu tractiune excesiva.
Ca rezultat a unei raniri a maduvei spinarii copilul are o perioada de “soc spinal"-hiporeflexie, hipotonie si hipoventilatie. Poate fi prezenta o paralizie Erb sau o paralizie a diafragmei. Mai tarziu, daca muschii externi respiratorii raman paralizati, copilul va dezvolta un piept sub forma de clopot. Daca se executa o melograma timpurie, de obicei arata un bloc subarahnoidal datorat unei hemoragii, in orice caz laminectomia si decompresia maduvei nu au fost ajutatoare. Mai tarziu o atrofie locala a maduvei poate fi identificata. Recent, imaginea rezonantei magnetice nucleare a dus la cai excelente de diagnosticare si de definire a unei raniri a maduvei spinarii cervicale suspecte, prin riscuri relativ scazute (Lanska1990).
Daca apare vreo fracture, se face de obicei prin placa epifizala a corpului vertebral, si o simpla pozitionare in extensie atinge de obicei din punct de vedere anatomic o reducere a elementelor osului si o vindecare rapida a fracturii. Majoritatea supravietuitorilor au un grade de parapareza sau quadropareza (tetrapareza).
“Fatul zburator" (numit si “fatul astrolog" sau opistotonus) este asociat frecvent cu o ranire a maduvei spinarii cervicale. Trasatura distinctiva este hiperextensia intrauterina a coloanei cervicale de la fat, care poate fi atat de pronuntata incat occiputul este la nivelul vertebrei toracice 11. Au fost raportate aproximativ 70 de cazuri (Abroms 1973, Bhagwanani 1973) si exista tendinta de a estima ca 25% din noi nascuti cu aceasta trasatura, nascuti vaginal, vor avea o rana la maduva spinarii. Totusi ranirea maduvei spinarii a fost raportat si la nasterea prin cezariana (Maekawa 1976). Starea de hiperextensie poate persista 1-2 luni dupa nastere.
Leziuni cervicale oculte
Studiile prin autopsia nou nascutilor ce au murit in prima saptamana de viata sugereaza ca incidenta ranilor spinale este mai frecventa decat se apreciaza din punct de vedere clinic. Autoposiile de rutina la nou nascuti morti indica doar 1% de prevalenta a leziunii maduvei spinarii, pe cand autopsiile facute special pentru cercetarea acestei probleme sugereaza o prevalenta mult mai mare, cu hemoragii in capsula articulatorie, ligamente lezate si dura, si contuzie extensiva sau hemoragie in maduva spinarii sau nervi. Distructia completa a maduvei nu este frecventa (Yates1959, Towbin1964, Jones1970).
Aceasta evidenta sugereaza o incidenta semnificativa a traumei cervicale oculte la supravietuitori, cu constatari clinice la nastere variind de la depresie respiratorie medie pana la hipotonie si areflexie completa, si spina radiografic normala. Allen(1970) care a cercetat 31 de copii care initial au fost clasificati ca avand atrofie musculara spinala infantila (boala Werding-Hoffman) sau amiotonia congenitala, a raportat ca 58% au tulburari clinice neurologice non-progresive, non-famial care ar putea fi datorate unei traume ale maduvei spinarii la nastere.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2017 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!