Anunturi online!

Cancerul gastric

Stomacul este un organ in forma de litera "J" situat in abdomenul superior, rezervor pentru alimentele ingerate si implicat in digestia principiilor alimentare (vitamine, minerale, carbohidrati, proteine, lipide). Peretele sau este alcatuit din trei straturi:
-mucoasa (stratul intern)
-musculara (stratul mijlociu)
-seroasa (stratul exterior).
Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer gastric. Cancerul gastric este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar la nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele gastric.
Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Alte tipuri histologice rare, include:
-limfoamele (cancerele care prind sistemul limfatic)
-sarcoamele (cancerele tesutului conjunctiv), cu diferite variante:
-leiomiosarcoame (muscular)
-liposarcoame (adipos)
-angiosarcoame (sarcomul Kaposi).
Frecventa cancerului gastric
Cancerul gastric este a saptea cauza de deces in SUA. Desi, incidenta cancerului gastric a scazut in ultimul secol, incepand din anii ’30, totusi ramane o cauza importanta de deces mai ales in tarile in curs de dezvoltare. In ultimii ani numarul cazurilor de cancer gastric a ramas constant, in timp ce numarul deceselor datorate acestui tip de tumora a scazut semnificativ. Numarul cancerelor gastrice situate in portiunea invecinata intestinului subtire a scazut, in timp ce numarul cancerelor situate la nivelul jonctiunii eso-gastrice (limita dintre esofag si stomac) a crescut.
Simptome
Cancerul gastric precoce este frecvent asimptomatic. Atunci cand exista simptome, acestea sunt de tip dispeptic:
-disconfort abdominal sau indigestie
-senzatie de balonare imediat dupa masa
-greata
-inapetenta
-arsuri la stomac.
In cancerul gastric avansat manifestarile clinice sunt urmatoarele:
-sange in scaun
-voma
-pierdere in greutate fara o cauza aparenta
-durere abdominala
-icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor)
-ascita (umflarea abdomenului)
-deglutitie (inghitire) dificila.
Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din aceste simptome.
Investigatii
Testele care investigheaza esofagul si stomacul sunt utilizate pentru a pune diagnosticul de cancer gastric.
Aceste investigatii sunt:
-examenul clinic si anamneza: examenul clinic general este util pentru ca depisteaza semnele si simptomele neoplasmului gastric (de ex: prezenta unei mase tumorale abdominale sau altceva neobisnuit); de asemenea, antecedentele personale fiziologice si patologice pot fi de ajutor in orientarea diagnosticului
-biochimia sanguina: masoara cantitatea unor substante eliberate in sange de catre organele si tesuturile organismului; nivelul crescut sau scazut al unei substante este semn al unei afectiuni a organului sau tesutului care o elibereaza
-hemoleucograma (numarul de celule rosii, albe, trombocite, hemoglobina-proteina care transporta oxigenul)
-examen endoscopic: prin care se vizualizeaza mucoasa esofagului, stomacului si a duodenului (portiunea superioara a intestinului subtire) cu ajutorul unui tub subtire introdus prin cavitatea bucala in esofag
-examenul materiilor fecale: pentru identificarea urmelor de sange din scaun
-radiografie baritata: inghitirea unei suspensii de bariu care permite vizualizarea radiologica a esofagului si stomacului
-biopsia: consta in prelevarea unor celule sau tesuturi, care sunt prelucrate si apoi vizualizate la microscop, pentru a gasi eventuale modificari tumorale; mostra de tesut poate fi preluata cu ajutorul endoscopului
-tomografia computerizata (CT): realizeaza o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri; aceste imagini sunt realizate de un calculator conectat la un aparat de raze X; pentru o mai buna evidentiere a tesuturilor investigate poate fi injectata sau inghitita o substanta de contrast; tomografia de tip spiral sau helicoidal realizeaza imagini detaliate a organelor, folosind un aparat cu raze X care scaneaza organele intr-o maniera spirala.
Evolutie
Prognosticul (probabilitatea recuperarii) si optiunile terapeutice depind de urmatorii factori:
-stadiul bolii (daca afecteaza doar stomacul sau daca este diseminat si in alte regiuni ale organismului)
-starea generala a pacientului.
Tumora diagnosticata intr-un stadiu incipient are un prognostic favorabil.
Stadializarea cancerului gastric
Dupa depistarea cancerului se efectueaza investigatii, pentru a afla daca celulele canceroase s-au raspandit in stomac sau in alte parti ale corpului. Metoda prin care se studiaza invazia celulelor canceroase se numeste stadializare. Informatia culeasa din procesul de stadializare hotaraste stadiul bolii. Este importanta cunoasterea stadiului pentru planificarea tratamentului.
Urmatoarele investigatii pot fi folosite in procesul de stadializare:
-determinarea serologica a markerilor tumorali:
-hCG (gonadotropina corionica umana), CA-125, CAE (antigenul carcino-embrionar)
-radiografia toracica, a organelor si oaselor toracelui: o radiografie este obtinuta prin expunerea toracelui la radiatii X, care trec prin corp si se proiecteaza pe un film, rezultand o poza a regiunilor anatomice de interes
-endosonografie sau gastroecografie: metoda imagistica in care se combina endoscopia cu ecografia (se foloseste un transductor eco la capatul terminal al endoscopului); precizeaza gradul de infiltrare al peretelui gastric si al structurilor invecinate
-tomografia computerizata (CT)
-laparoscopia diagnostica: este o tehnica chirurgica la mini-invaziva, prin care sunt vizualizate organele abdominale; printr-o incizie chirurgicala (taietura) la nivelul peretelui abdominal se introduce in abdomen un mic tub (laparoscopul), pentru a verifica astfel continutul abdominal si a cauta anumite semne de boala, iar prin alta se introduce un tub prin care se realizeaza fie biopsia ghidata fie interventia chirurgicala
-tomografia cu emisie de pozitroni (PET): produce o imagine care poate ajuta la aflarea extensiei celulelor canceroase in tot organismul; se foloseste un radionuclid (glucoza) injectat intravenos si se obtine o imagine ce evidentiaza structurile ce utilizeaza glucoza; celulele neoplazice sunt mai active metabolic si utilizeaza glucoza mai intens decat celulele normale. Urmatoarea stadializare este folosita pentru cancerul gastric:
Stadiul O (carcinom in situ): in acest stadiu, procesul tumoral este limitat doar la nivelul stratului mucoasei gastrice.
Stadiul I este impartit in stadiul IA si IB:
-Stadiul IA – tumora s-a extins la nivelul peretelui gastric, depasind mucoasa
-Stadiul IB – tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
-fie la 6 ganglioni limfatici invecinati
-fie in stratul muscular al peretelui gastric.
Stadiul II: tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
-fie la 7-15 ganglioni limfatici invecinati
-fie in stratul muscular si la 6 ganglioni limfatici invecinati
-fie la stratul seros dar fara a prinde ganglionii limfatici regionali.
Stadiul III: este impartit in stadiul IIIA si IIIB:
-Stadiul IIIA – tumora s-a extins:
-fie in stratul muscular si la 7-15 gangioni limfatici invecinati
-fie la seroasa si la 6 gangioni limfatici
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului, dar fara metastaze ganglionare sau la distanta
- Stadiul IIIB – tumora a depasit seroasa si a prins intre 7-15 ganglioni limfatici invecinati.
Stadiul IV: tumora s-a extins:
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului si a prins cel putin un ganglion regional
-fie a prins mai mult de 16 ganglionii limfatici
-fie a diseminat la distanta.
Cancerul gastric recidivant]
Cancerul recidivant al stomacului este o forma de cancer recidivat (reaparut) dupa efectuarea tratamentului. Acest tip de cancer poate aparea la nivelul stomacului sau in oricare alta parte a organismului, cum ar fi ficatul sau ganglionii limfatici.
Tratament - Generalitati
Exista mai multe posibilitati de tratament pentru pacientii cu cancer al stomacului. O parte dintre acestea sunt standard, (uzual folosite in tratament), altele sunt deocamdata testate in cadrul unor studii clinice (trialuri clinice). Inaintea inceperii tratamentului, pacientii ar putea lua in calcul posibilitatea de a participa intr-un astfel de studiu. Studiul este menit sa imbunatateasca tratamentele actuale sau sa obtina informatii noi, privind tratamentul pacientilor cu cancer. Cand un astfel de studiu clinic arata ca un tratament nou este mai bun decat unul standard, noul tratament poate sa devina unul standard.
Alegerea unui tratament cat mai potrivit este o decizie care implica si pacientul, familia acestuia, precum si echipa de medici care ingrijesc pacientul.
Sunt folosite patru tipuri de tratament standard:
-tratamentul chirurgical
-chimioterapia
-radioterapia
-terapia biologica.
Chimioterapia
Chimioterapia este un tratament antitumoral, care foloseste anumite medicamente in scopul distrugerii celulelor canceroase, fie prin distrugerea directa a acestora, fie prin stoparea diviziunii acestora. Cand tratamentul chimioterapic este administrat oral, injectat intravenos sau intramuscular, substantele medicamentoase intra in circulatia sistemica ajungand astfel la nivelul procesului tumoral (chimioterapie sistemica). Cand tratamentul chimioterapic este injectat direct la nivelul coloanei vertebrale, a unui organ sau intr-o cavitate a organismului precum abdomenul, medicamentele actioneaza mai ales pe zonele afectate de tumora, crutand restul organismului de efectele adverse a tratamentului sistemic (chimioterapie regionala). Metoda de administrare a chimioterapiei depinde de tipul si stadiul tumorii.
Radioterapia
Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste raze X de intensitate mare sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga celulele maligne.
Exista doua tipuri de radioterapie:
-radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre zona afectata
-radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate direct la nivelul tumorii prin ace, tuburi sau catetere.
Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si stadiul procesului tumoral.
Chimio-iradierea
Chimio-iradierea combina chimioterapia cu radioterapia cu scopul de a creste eficienta acestora. Cand este utilizata dupa tratamentul chirurgical, are rolul de a creste rata de vindecare si poarta numele de terapie adjuvanta. Daca este utilizata inaintea interventiei chirurgicale este denumita terapia neoadjuvanta.
Terapia radiologica
Terapia biologica este un tratament care se foloseste de sistemul imun propriu al pacientului. Sunt folosite substante produse de organism sau sintetizate in laborator, cu scopul intaririi sistemul imun in lupta acestuia cu cancerul. Acest tip de tratament poarta numele de bioterapie sau imunoterapie. Aceste tratamente mentionate anterior, sunt doar cateva dintr-un grup mai mare de metode terapeutice aflate in studiu.
Tratament in functie de stadiul bolii
Stadiul 0 (carcinom in situ)
Tratamentul cancerului de stadiu 0 este chirurgical: gastrectomie totala sau subtotala.
Stadiul I si stadiul II
Tratamentul stadiului I si II al cancerului gastric poate include urmatoarele:
-chirurgie (gastrectomie totala sau subtotala)
-chirurgie (gastrectomie totala sau subtotala) urmata de chimio-iradiere
-in cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere inaintea tratamentului chirurgical.
Stadiul III
Tratamentul stadiului III poate include urmatoarele:
-chirurgie (gastrectomie totala)
-chirurgie (gastrectomie totala) urmata de chimio-iradiere
-in cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere inaintea tratamentului chirurgical.
Stadiul IV
Tratamentul stadiului IV de cancer gastric, fara metastaze la distanta, include urmatoarele:
-tratament chirurgical (gastrectomie totala) urmata de chimio-iradiere
-in cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere inaintea interventiei chirurgicale.
Tratamentul stadiului IV de cancer gastric, cu metastaze la distanta include urmatoarele:
-chimioterapie ca tratament paliativ, pentru a imbunatatii calitatea vietii bolnavilor prin controlul simptomelor
-plasarea unui stent sau rezectie endoscopica cu laser, pentru a crea un confort bolnavului
-radioterapie paliativa, pentru a opri sangerarile, diminua durerea sau dimensiunea tumorii care blocheza un orificiu al stomacului
-tratamentul chirugical ca metoda paliativa, pentru a opri sangerarile sau a micsora tumora care blocheaza un orificiu al stomacului.   SURSA 02 Cancerul gastric este o neoplazie cu punct de plecare in mucoasa gastrica, reprezentind una dintre cele mai frecvente localizari viscerale maligne, situindu-se pe locul al doilea ca frecventa, dupa neoplasmul bronhopulmonar. Raspindirea pe glob este variabila, fiind cel mai intilnit in Japonia, China, Europa de Est. Incidenta este mai crescuta la sexul masculin, iar virsta medie la care survine este de 70 de ani la barbati si 75 de ani la femei. In Rominia zonele cu mortalitate crescuta sunt reprezentate de vestul si estul Transilvaniei, Bucuresti si Teleorman. Numeroase studii experimentale, clinice si epidemiologice demonstreaza interventia a numerosi factori de risc, care pot actiona concomitent sau succesiv. Alimentatia este unul dintre cei mai importanti factori de mediu implicati in patogenia cancerului gastric. Consumul alimentelor conservate prin uscare si fum, excesul de sare, transformarea nitratilor in nitriti cu formare de compusi N-nitroso-nitrosamide si nitrosamine, scaderea aportului zilnic de fibre vegetale, scaderea aportului de seleniu sunt surse de factori cancerigeni. Simptomele initiale sunt nespecifice, frecvent fiind vorba de dispepsie sugestiva pentru ulcerul peptic. Pacientii si medicul tind sa nu dea importanta cuvenita simptomelor si sa le trateze ca o boala acida. Mai tirziu, senzatia de satietate precoce poate apare daca cancerul blocheaza regiunea pilorica sau daca stomacul nu se mai destinde secundar linitei plastice. Scaderea in greutate, de obicei datorita dietei, hematemeza si melena sunt rare, dar anemia secundara singerarilor oculte este adesea prezenta. Pacientii suspecti de cancer gastric necesita endoscopie, multiple biopsii si examen citologic. Cei la care s-a evidentiat neoplasmul necesita examen computer tomograf toracic si abdominal pentru a determina extinderea tumorala. Prognosticul depinde de stadiul tumorii dar de obicei este nefast, rata de supravietuire la 5 ani fiind 5-10%.
Patogenie
Numeroase studii experimentale au dovedit interventia a numerosi factori de risc care pot actiona in patologia cancerului gastric.
Alimentatia este unul dintre cei mai importanti factori de mediu incriminati. Consumul alimentelor conservate prin uscare si fum, excesul de sare, transformarea nitratilor in nitriti cu formare de compusi N-nitroso-nitrosamide si nitrosamine, scaderea aportului zilnic de fibre vegetale, scaderea aportului de seleniu, reprezinta adevarate surse de agenti carcinogenetici. Interventia Helicobacter pylori in etiopatogenia cancerului gastric ramine controversata. Consecutiv infectiei cu H. pylori are loc o proliferare exagerata a celulelor epiteliale gastrice cu instalarea gastritei cronice atrofice si cresterea vulnerabilitatii celulelor epiteliale la agenti mutageni.
Afectiunile cu risc crecut de cancer gastric sunt gastrita cronica atrofica cu metaplazie intestinala, anemia Biermer, ulcerul gastric, stomacul operat pentru ulcer gastric sau ulcer duodenal, polipii gastrici si gastrita Menetrier. In cadrul leziunilor precanceroase displazia gastrica cu grad inalt are o importanta deosebita, reprezentind o etapa obligatorie in carcinogeneza. In patogenia cancerului gastric s-au propus doua ipoteze. Modelul Correa reprezinta cel mai important concept actual de patogeneza a cancerului gastric de tip intestinal pornindu-se de la gastrita atrofica, cu hipoclorhidrie si aclorhidrie. Patogeneza este multifactoriala, precizindu-se rolul excesului de sare alaturi de existenta unor factori predispozanti mosteniti, de deficitul in unele microelemente, vitamine sau antioxidanti. Modelul Correa explica mai putin insa aparitia cancerului difuz. Ipoteza emisa de Tahara precizeaza mecanismele multiple care sunt implicate in patogeneza tipului difuz si intestinal al cancerului gastric. Se considera ca gena C-met care codifica proteina C-met, un receptor pentru factorul de crestere al celulelor hepatice reprezinta factorul cheie. Diseminarea se face prin contiguitate, limfatica, hematogena si peritoneala.
Semne si simptome
Cancerul gastric precoce se caracterizeaza prin limitarea procesului tumoral la nivelul muscularei mucoasei, cu sau fara afectarea submucoasei, cu sau fara metastaze ganglionare, cu o supravietuire la 5 ani intre 79-94%. Simptomatologia clinica poate fi absenta cu descoperire incidentala endoscopica, sau se prezinta sub forma unui sindrom dispeptic gastric, cu :
-dureri epigastrice atipice
-greturi, varsaturi
-scaderea apetitului pentru carne
-senzatie de satietate precoce
-hematemeza, melena
-scadere in greutate.
Cancerul gastric avansat se caracterizeaza printrun polimorfism simptomatic dominat de urmatoarele sindroame:
-sindromul clinic ulceros cu durere epigastrica acuta sau cronica instalata de obicei postprandial precoce, fara a fi influentata de ingestia de alimente, rezistenta la antiacide
-sindromul dispeptic cu senzatia de plenitudine precoce, anorexie initial pentru carne apoi totala, pirozis, greturi, varsaturi, tulburari de tranzit si anume diaree prin anaciditate, care poate alterna cu constipatia
-sindromul obstructiv cu disfagie in cancerul cu localizare cardio-tuberozitara sau varsaturi alimentare in cancerul gastric antral.
In stadiile avansate se pot instala urmatoarele semne clinice obiective:
-palparea unei formatiuni in epigastru mai ales in neoplasmul antro-piloric
-adenopatie supraclaviculara stinga-ganglionul Virchow-Troisier, axila stinga sau prerectala-ganglionul Straus
-hepatomegalie cu o suprafata neregulata datorita instalarii metastazelor hepatice
-pleurezie stinga
-metastaze ovariene-Krukenberg
-paloare galben-teroasa
-casexie, edeme
-hemoragie digestiva superioara exteriorizata mai frecvent prin melena.
In evolutie se instaleaza scadere ponderala, anemie, alterarea starii generale si uneori perforatia sau extensia la colonul transvers cu fistula gastro-colica. Sindroamele paraneoplazice se pot instala la debutul neoploasmului gastric impunindu-se in aceste cazuri investigatii suplimentare si o monitorizare mai atenta. Acestea sunt: tromboflebita recurenta-sindromul Trousseau, dermatomiozita, polimiozita, osteoartropatia, sindromul nefrotic, neuropatia senzitiva si/sau motorie, keratoza verucoasa si pruroriginoasa brusc instalata-semnul Leser-Trelat, afectare psihica cu stari confuzive sau tulburari de comportament, sindromul Cushing.
Cauze
Nu se cunoaste cauza exacta a declansarii carcinogenezei dar s-a dovedit implicarea urmatorilor factori:
-dieta bogata in sare, produse conservate prin sarare si afumare
-dieta saraca in seleniu, vitamine, fibre vegetale
-fumatul este asociat cu cancerul gastric in functie de numarul de tigarete fumate pe zi
-infectia cu H. pylori-afecteaza 50% din populatia mondiala
-interventii chirurgicale gastrice anterioare-prin alteraea pH-ului gastric acid si modificari metaplazice si displazice ale mucoasei
-factori genetici-asocierea cu sindroame ereditare: Li-Fraumeni, Peutz-Jeghers, polipoza familiala
-infectia cu virusul Epstein-Barr
-anemia pernicioasa si lipsa factorului gastric intrinsec
-ulcerele gastrice, tumorile maligne gastrice
-obezitatea creste riscul de cancer gastric
-expunerea la radiatii-supravietuitorii bombei atomice au un risc crescut de a dezvolta cancer
-virsta inaintata si sexul masculin
Diagnostic
Studii de laborator:
-VSH crescut
-anemie hipocroma feripriva datorita hemoragiilor digestive cronice
-hipoproteinemie, hiperfibrinogenemie
-scaderea pepsinogenului gastric, scaderea gastrinei serice
-aclorhidrie histamino-refractara, hipoclorhidrie
-in caz de metastaze hepatice se constata cresterea FA, 5-nucleotidazei si GGT
-antigenul carcinoembrionar poate fi crescut la valori de peste 5 ng/ml, la 4, 5% dintre cazurile cu cancer gastric precoce si la 19-35% dintre cazurile cu cancer gastric avansat; este utilizat pentru depistarea recidivelor postoperatorii sau a metastazelor
-antigenul CA72-4 este mai specific in detectarea recurentelor si diferentierea conditiilor benigne fata de cele maligne.
Studii imagistice
Examenul radiologic este cea mai folosita investigatie pentru depistarea cancerului gastric, evidentind trei aspecte esentiale: nisa, lacuna si infiltratia.
Cancerul gastric precoce se caracterizeaza prin forme predominant ulcerate :
-nisa in platou cu baza larga de implantare
-nisa incastrata
-nisa intro lacuna in arc caracterizind leziunile existente la nivelul curburilor, sau nisa intro lacuna pentru fetele stomacului.
In formele vegetante, modificarile radiologice sunt:
-pliu rigid, predominant antral
-opacitate neomogena a micii curburi gastrice, imagini de eroziuni sau nisa
-incizura pe marea curbura antrala.
In formele predominant infiltrative:
-rigiditatea segmentara de 1-2 cm
-rigiditatea segmentara incastrata
- rigiditati segmentare situate la nivelul unghiului gastric
- infiltratia limitata la nivelul regiunii prepilorice.
Cancerul gastric avansat implica aspecte radiologice bine conturate. Linita plastica maligna se caracterizeaza prin microgastrie cu rigiditate a peretilor, lipsa peristaltismului si uneori incontinenta a pilorului. Dupa localizare cancerul gastric poate fi : tuberozitar sau cardial, juxtacardial, tuberozitar ulcerovegetant, al corpului gastric. Endoscopia gastrica este explorarea esentiala pentru confirmarea diagnosticului pozitiv de cancer gastric. Se face cu endoscoape suple si coloranti: indigo bleu, pentru a permite evidentierea unor leziuni sub 0. 5 cm. Examenul trebuie completat cu prelevarea de biopsii multiple: in ulcer-like si leziunile infiltrative. Examenul citologic poate folosi citologia exfoliativa, prin "periere" sau tehnica prin spalare cu alfachimiotripsina si colorare Papanicolau. Aceasta poate evidentia celule maligne. Introducerea in practica a gastrocamerelor creste rata de depistare a cancerelor mici. Echoendoscopia detine un rol important in dignosticul si tratamentul cancerului gastric precoce, cu efectuarea de rezectie mucoasa. De asemenea poate aprecia infiltrarea ganglionara, structura peretelui gastric, infiltrarea organelor vecine. Examenul morfopatologic clasifica cancerul gastric in :
-adenocarcinom: papilar, tubular, mucinos, cu celule in "inel cu pecete"
-carcinom adenoscuamos
-carcinom cu celule scuamoase
-carcinom cu celule mici
-carcinom nediferentiat.
Diagnosticul diferentrial se face cu urmatoarele afectiuni:ulcerul gastric benign, limfomul malign primitiv sau secundar, linita plastica benigna, tumorile gastrice benigne, polipoza gastrica, tuberculoza gastrica, boala Crohn, varicele gastrice.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou
Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2017 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!