Anunturi online!

Sistemul imunitar

Existenta tuturor organismelor vii este conditionatã de activitatea unor mecanisme de rezistentã si de imunitate, capabile sã protejeze individualitatea lor chimicã, prin mecanisme de recunoastere si diferentiere a substantelor proprii (self) de cele strãine (nonself). In mod normal, aceste mecanisme sunt perfect tolerante fatã de moleculele self, dar se activeazã si reactioneazã mai mult sau mai putin viguros pentru a indepãrta, a neutraliza sau a distruge substantele nonself.
Mecanismele de rezistentã si imunitate sunt prezente pe toatã scara evolutivã a organismelor, incepand cu bacteriile si se complexeazã in evolutie.
Celulele bacteriene posedã mecanisme de protectie a individualitãtii genetice, reprezentate de:
- fenomenele de restrictie mediate de prezenta unor sisteme enzimatice specifice (enzime de restrictie), care recunosc moleculele strãine de ADN, le cliveazã la nivelul unor situsuri specifice, rezultand fragmente mai mici, sensibile la actiunea exo- si endonucleazelor;
- fenomenele de reparatie geneticã dependente de activitatea unor sisteme enzimatice care recunosc modificãrile ADN induse de mutatii sau de lipsa de fidelitate a mecanismelor de replicare, transcriere si traducere geneticã, corectandu-le fie complet (sistemele error free) sau minimalizand erorile in cazul sistemelor reparatorii predispuse la erori (error prone systems).
La plantele superioare, mijloacele de apãrare specificã, aparent sunt absente, dar existã o gamã largã de modalitãti de apãrare nespecificã:
- continuitatea si integritatea tesuturilor epidermice, acoperite sau impregnate cu substante impermeabile pentru virusuri si microorganisme;
- rezistenta fiziologicã conferitã de continutul inalt de zaharuri reducãtoare, prezenta taninurilor, a diferitilor acizi organici, a pseudoanticorpilor cu activitate hemaglutinantã in sucurile vegetale.
La protozoare, procesele de recunoastere asigurã selectia hranei, identificarea partenerilor pentru conjugare la parameci, iar la cele parazite, procesele de recunoastere mediazã interactiunea cu gazda.
MECANISME DE APÃRARE LA NEVERTEBRATE
Desi nu au sistem limfoid, nevertebratele recunosc si rãspund la substantele nonself, la fel de eficient ca si vertebratele. La ele functioneazã o diversitate de mecanisme, unele fiind inductibile. Rãspunsul este de scurtã duratã si nu are specificitate fatã de agentul infectios patogen. Rãspunsul imun al nevertebratelor se aseamãnã calitativ cu cel inãscut al vertebratelor mediat de celulele fagocitare si de moleculele neimunoglobulinice.
La nevertebrate, apãrarea organismului este asiguratã de bariere fizico-chimice complexe: secretia mucoasã care acoperã corpul celenteratelor, anelidelor, molustelor si protocordatelor, omoarã potentialii patogeni. Exoscheletul dur al celenteratelor, molustelor, artropodelor, echinodermelor si protocordatelor, formeazã o barierã protectoare eficace fatã de agentii infectiosi. Majoritatea nevertebratelor superioare au sistem circulator cu celule albe, denumite hemocite sau celomocite, in functie de natura cavitãtii corpului. Lipsesc hematiile.
În mediul intern al nevertebratelor se gãsesc fagocite, factori antimicrobieni constitutivi si inductibili cu efect neutralizant si litic, factori de coagulare a macromoleculelor strãine. Toate nevertebratele, chiar cele care nu au cavitãti ale corpului (spongieri, anemone, viermi lati), au fagocite, uneori de mai multe tipuri. Ca si la vertebrate, fagocitele sunt efectorii rãspunsului inflamator, sintetizeazã enzime lizosomale si posedã mecanisme citocide dependente de superoxid.
Reactiile de apãrare (repararea tisularã, fagocitoza, reactia de incapsulare)sunt mediate de fagocite si de celulele hemostatice. Ingestia microorganismelor invadatoare este rezultatul actiunii fagocitelor, iar un numãr mare de microorganisme si de metazoare parazite este incapsulat de celulele hemostatice si de tip fagocitar. Endoparazitul care pãtrunde in organismul nevertebratelor este fagocitat, sau dacã are dimensiuni prea mari, este incapsulat. Incapsularea este rezultatul unei fagocitoze fruste. Adeseori, endoparazitul incapsulat, este omorat sub actiunea intermediarilor toxici ai unei cascade enzimatice.
La nevertebrate lipsesc limfocitele si moleculele de imunoglobuline, dar acestea sunt compensate de o varietate de factori umorali de apãrare: aglutinine, lizozim, bactericidine, enzime lizosomale, factori de imobilizare. La insecte s-au detectat peste 15 tipuri de proteine antibacteriene inductibile in cateva ore dupã injectarea unui antigen.
Nevertebratele nu au proteinele cascadei complementare, dar viermii, insectele, crustaceii contin sistemul profenoloxidazei. Componentele acestui sistem sunt activate de o serie de enzime. La capãtul cascadei de activare se formeazã enzima activã fenoloxidaza, cu rol esential in indepãrtarea substantelor nonself.
Un mecanism posibil de activare a profenoloxidazei la fenoloxidazã, la artropode. Activarea este stimulatã de leziunile tisulare, de infectia cu microorganisme, de schimbãri ale concentratiei ionilor de Ca2+ si ale valorii pH, care pot duce la  coagularea plasmei si generarea factorilor care mediazã evenimentele ulterioare ale imunitãtii (dupã Roitt, 1997).
Fagocitoza este foarte activã si este stimulatã de aglutininele si bactericidinele cu rol de opsonine. Din punct de vedere functional, aglutininele si bactericidinele sunt similare anticorpilor. Acestea sunt lectine, cu rolul de a lega componenta glucidicã a glicoproteinelor de pe suprafata celulelor nonself, rezultatul fiind aglutinarea.
Lectinele sunt molecule care au apãrut timpuriu in evolutie si sunt ubicvitare: se gãsesc la bacterii, plante, nevertebrate si vertebrate. Ele tapeteazã microorganismele invadatoare si au rolul de a le imobiliza, dar au si rol opsonizant, usurand fagocitoza. In functie de specificitatea lor de legare cu glucidele, lectinele sunt foarte diferite.
În corpul gras al insectelor superioare s-au caracterizat circa 100 de peptide antimicrobiene, a cãror sintezã rapidã este indusã de infectie. Din punct de vedere structural sunt de douã tipuri:
- peptide ciclice, care contin punti S-S (de exemplu, drosmycina), active fatã de bacteriile Gram pozitive si fatã de fungi;
- peptide lineare (cecropine bogate in Gly si Pro), active fatã de bacteriile Gram negative.
Componentele celulare si humorale cu functii protectoare mediazã reactii de apãrare nespecifice (inãscute), fãrã rãspuns accelerat la stimularea antigenicã secundarã.
ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUNITAR LA VERTEBRATE
La vertebrate, apãrarea este asiguratã de mecanisme complicate celulare si humorale, de rezistentã si imunitate. Functia esentialã a sistemelor de apãrare este protectia fatã de agentii patogeni invadatori. Interactiunea permanentã cu microorganismele are un rol hotãrator in dobandirea complexitãtii structurale si functionale a sistemului imunitar. Dovada o constituie faptul cã la animalele germ-free (axenice), numãrul limfocitelor B si titrul anticorpilor serici naturali sunt de 5-10 ori mai mici decat la organismele conventionale. Evolutia a generat tipuri celulare specializate, tot mai eficiente functional, care neutralizeazã, sechestreazã, omoarã sau indepãrteazã agentii infectiosi.
La vertebrate, reactiile de apãrare sunt rezultatul actiunii unor factori humorali nespecifici (complement, substante bactericide) si specifici (anticorpi) si a unor populatii de celule specializate, cu actiune nespecificã (fagocite) sau specificã (limfocite).
Din punct de vedere structural, in conceptia modernã, sistemul imunitar al organismelor superioare este considerat ca un organ difuz sui-generis, alcãtuit dintr-un numãr foarte mare de molecule si celule, reunite intr-o retea de interactiuni complexe, a cãrei functie este asigurarea integritãtii si individualitãtii structurale a organismului.
În conceptia restrictivã a lui N.K. Jerne, sistemul imunitar este reprezentat in exclusivitate de limfocite, iar intr-o acceptiune mai largã, pe langã limfocite, in alcãtuirea sistemului imunitar intrã o serie de celule accesorii cu rol esential in declansarea rãspunsului imun: macrofagele si o serie de celule inrudite(celulele Lagerhans din tegument, celulele dendritice si cele interdigitate).
Se apreciazã cã numãrul limfocitelor, la adultul normal, este de 1012, iar al moleculelor de imunoglobuline, de ordinul a 1020. Impreunã, aceste componente formeazã organul difuz, cu greutatea de circa 910 g (1-2% din greutatea corpului), a cãrui existentã este adeseori ignoratã, datoritã caracterului sau difuz, in tot organismul. Celulele si moleculele sistemului imunitar sunt prezente in toate tesuturile, dar in unele organe (splinã, ganglioni limfatici, plãci Peyer, amigdale, timus), componentele celulare au o densitate maximã.
Sistemul imunitar este unul din cele mai complexe ale organismului. Complexitatea lui derivã din structura de retea complicatã de comunicatii intercelulare, din ubicvitatea sa in organism si din efectele multiple pe care le determinã un numãr mic de categorii celulare. Sistemul imunitar este considerat un adevãrat “creier mobil".
Din punct de vedere structural si functional, sistemul de apãrare al organismelor superioare prezintã numeroase dualitãti:
- existenta unui compartiment al rezistentei nespecifice si neadap-
tative (inãscutã) si a unui compartiment cu actiune specificã si adaptativã (sistemul imunitar);
- prezenta a douã populatii inclinate de limfocite (T si B), care mediazã imunitatea celularã si respectiv humoralã;
- activitatea limfocitelor este modulatã fie stimulator, fie inhibitor, sub actiunea unor celule si a unor factori humorali;
- existenta organelor limfoide centrale (primare) si periferice (secundare);
- existenta unui rãspuns imun primar si a unui rãspuns imun secundar;
- dualitatea structuralã (douã perechi de catene polipeptidice) si functionalã (bivalenta) a moleculei de anticorp;
- comportamentul dublu al moleculei de anticorp: molecula de anti-
corp recunoaste epitopul specific si la randul ei este recunoscutã de molecule cu rol receptor.
Numãrul celulelor sistemului imunitar (cu un ordin de mãrime superior neuronilor) si al moleculelor sale nu reflectã fidel potentialul de apãrare a organismului, deoarece in cursul rãspunsului imun are loc proliferarea si amplificarea numericã a limfocitelor, precum si a potentialului de biosintezã. La aceasta se adaugã o ratã inaltã de reinoire si refacere a rezervelor sale celulare.
La om se produc zilnic un miliard de limfocite ce trec in circulatie. Circuland si recirculand prin reteaua vaselor sanguine si limfatice, celulele si moleculele sistemului imunitar asigurã supravegherea organismului, recunoasterea moleculelor si a celulelor nonself, pentru a le elimina.   
Limfocitele
Sistemul imunitar este reprezentat de tesuturi derivate din mezoderm, a cãror principalã componentã celularã este limfocitul. De aici derivã denumirea de sistem limfoid. In ultimul timp se foloseste denumirea de “limfon", care semnificã totalitatea organelor limfoide – primare si secundare, precum si celulele componente cu functia de a recunoaste antigenul.
Limfocitele sunt celule care in cursul elaborãrii rãspunsului imun, recunosc specific antigenul si de aceea se mai numesc imunocite. De aici derivã denumirea de sistem imunocitar, echivalentã celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sistem poartã pe suprafata lor, molecule cu rol receptor, capabile sã recunoascã specific determinantii antigenici strãini.
Sistemul imunitar functioneazã pe baza interactiunii dintre semnal (antigen) si receptorul specific limfocitar preformat.
În conceptia modernã, limfocitul este celula centralã a sistemului imunitar. Ea nu este celula “cap de serie" – asa cum o considerau vechii histologi, ci prezintã o extraordinarã capacitate de reactivitate si diferentiere.
Numãrul limfocitelor.
Copiii au un numãr mai mare de limfocite si de aceea varsta trebuie consideratã ca un parametru fiziologic de variatie, in evaluarea numericã a acestor celule. Ele reprezintã 25-33% din totalul leucocitelor, adicã circa 2100 celule/mm3 de sange. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnificã starea de limfocitopenie si cel mai adesea semnificã un deficit numeric al limfocitelor T.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou

Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2018 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!