Anunturi online!

Petrache Poenaru

Petrache Poenaru s-a nascut la data de 10 ianuarie 1799, adica acum aproape 208 ani, in localitatea Banesti din judetul Valcea, in apropiere de Balcesti. El si-a facut studiile secundare la Craiova, la scoala de la Biserica Obedeanu, intre 1811 si 1818. Mentionez ca Petrache Poenaru era nepotul vornicului Iordache Otetelesanu, cel care a avut un rol foarte important in evolutia scolilor din Craiova.
Din 1818 a lucrat la cancelaria Episcopiei din Ramnicu Valcea, iar intre 1820 si 1821 a predat limba elina la Scoala Mitropoliei din Bucuresti.
In anul 1821 Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si din aceasta activitate i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1822 obtine o bursa de studii la Scoala Tehnica din Viena si Berlin. Aici invata despre o seama de instrumente tehnice noi la vremea aceea: sublere, micrometre. In 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris. Aici studiaza topografia si geodezia.
In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru Condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala. Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente pentru a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.
In 1831, la 27 octombrie, aflat in Anglia, calatoreste cu trenul, fiind astfel primul roman care foloseste acest mijloc de transport pus in functiune cu doar un an in urma intre Liverpool si Manchester.
"Am facut aceasta calatorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului nostru. Douazeci de trasuri legate unele de altele, incarcate cu 240 de persoane, sunt trase deodata de o singura masina cu aburi“.
Petrache Poenaru se intoarce in Tara Romaneasca in 1832 si este numit profesor de fizica si matematica la Sf. Sava din Bucuresti, iar din 1833 devine directorul acestei scoli. Tot in 1833 contribuie la infiintarea in Tara Romaneasca a cursurilor speciale de matematici superioare, geodezie, mecanica, arhitectura, agricultura si silvicultura. El creeaza doua clase cu profil ingineresc si le doteaza cu manuale si aparatura.
In 1836, la initiativa profesorului Petrache Poenaru se organizeaza primele observatii meteorologice sistematice pentru determinarea temperaturii, presiunii si umezelii aerului.
In 1837 traduce si publica in limba romana primul curs de Geometrie, iar in 1841 cursul de Algebra. Tot in 1841 publica, in colaborare, Vocabularul frantezo-roman, in doua volume. Pe acest considerent, Petrache Poenaru este evocat si azi ca un sustinator al francofoniei in Romania.
In 1838, in calitate de director general al Scolilor din Tara Romaneasca, functie cu grad de demnitar, infiinteaza scolile publice satesti din Muntenia. Numarul acestora ajunsese in preajma revolutiei de la 1848 la 2236. Un numar impresionant. De retinut ca aceste scoli au fost desfiintate de caimacamia reactionara instaurata dupa infrangerea Revolutiei de la 1848. Se pare ca dintotdeauna, inclusiv in zilele noastre, scoala, ca institutie, nu a fost iubita de conducatorii profitori. Istoria se repeta?
Petrache Poenaru s-a implicat direct in dotarea scolilor Craiovei. Astfel, in 1837 el doneaza Pensionului de fete din Craiova, actualul Colegiu National Elena Cuza, un set de harti – Europa, Asia, Africa, America, Australia – precum si 20 de carti privind Cours complet d’education domestiques pour les filles.
Introducerea Sistemului Metric Zecimal in Tara Romaneasca i se datoreaza lui Petrache Poenaru, care elaboreaza primul proiect romanesc de lege pe aceasta tema, discutat intre 1834 si 1836 in forurile legislative ale tarii. Victoria a fost partiala – introducerea Sistemului Zecimal al Stajenului lui Serban Voda in 1836 – iar lupta a fost lunga, pana in 1864, cand s-a legiferat acest sistem. Motive s-au gasit, inclusiv ca in Tara Romaneasca nu sunt suficienti ingineri, desi Petrache Poenaru infiintase, in Scoala Nationala, cursuri de Matematici teoretice si practice destinate inginerilor topografi.
Un motiv asemanator a fost adus si in 1857, la preluarea liniilor telegrafice de catre oficiantii romani: incapacitatea romanilor de a asigura acest serviciu. Si in acest domeniu s-a facut apel la competenta si notorietatea lui Petrache Poenaru. Acesta, in calitate de presedinte al unei comisii de examinare, a organizat un examen riguros care a demonstrat capacitatea oficiantilor romani de a asigura acest serviciu in Tara Romaneasca. Istoria se repeta?
In 1841 este ales deputat de Dolj.
La 8 septembrie 1847 s-a inaugurat, la Slatina, primul pod peste Olt, dat efectiv in exploatare la 15 decembrie. Solutia tehnica si administrativa care a condus la construirea podului a fost data de Petrache Poenaru si Ioan Em. Florescu.
Pentru a sublinia complexitatea activitatii lui Petrache Poenaru, amintesc ca in 1849 publica o lucrare de sericicultura Invataturi pentru prasirea duzilor si cresterea gandacilor de matase, precedata de editarea, incepand cu 1 octombrie 1843, a periodicului Invatatorul satului.
Petrache Poenaru, ca membru din 5 martie 1850 al Comisiei Tehnice a Departamentului Treburilor din Launtru, a fost un militant pentru introducerea masinilor in activitatea din Tara Romaneasca. La propunerea din 8 aprilie 1854 a Comisiei Tehnice este achizitionata de la Paris o draga pentru a curata Dambovita de gunoaie. A grabit montarea unei fabrici de caramida in 1858, dar a avut grija sa mentioneze: "A nu lasa baltoace, ci a le umple cu gunoi“. Un alt exemplu: tipizarea caramizilor. La 18 martie 1858 spunea: "Va trebui sa domine o analoghie a lungimii catre latime, plus o jumatate de deget sau un rost astfel incat lungimea sa acopere in lucrare cele doa latimi asezate cu micul interval intre ele. Atunci, numai, suprafetele peretilor vor fi suprafete plane la orice grosime de zid“.
La 20 octombrie 1850 este numit membru al Eforiei Scolilor Nationale, avand ca sarcina sa urmareasca aplicarea Regulamentului de functionare a scolilor din Tara Romaneasca, semnat de domnitorul Barbu D. Stirbei la 17 octombrie 1850 si in care se prevedea sa se infiinteze o "Facultate de stiinte eczacte cu 3 sectii: pentru topografi; ingineri de poduri si sosele; arhitecti“. Ca urmare a implicarii directe a lui Petrache Poenaru, cursurile Scolii de Poduri si Sosele – actuala Universitate Tehnica de Constructii din Bucuresti – incep in ianuarie 1851.
Dupa Unirea Principatelor Romane, Petrache Poenaru participa intens la viata publica si concepe textul Legii instructiunii publice de la 1864.
In 1870, la 10 septembrie, devine membru al Academiei Romane. Primirea oficiala a fost programata pentru 8 septembrie 1871, dar, Petrache Poenaru fiind bolnav, discursul de receptie, intitulat Gheorghe Lazar si Scoala Romana, a fost citit de prietenul sau Gheorghe Sion.
S-a stins din viata la 2 octombrie 1875, la varsta de 76 de ani, si a lasat in urma sa o opera sociala cu efecte pana in zilele noastre. Si descendentii sai i-au urmat exemplul. Ma gandesc la stranepoata sa, scriitoarea Alice Voinescu (1885 – 1961), nascuta la Tr. Severin.
Aceasta este istoria inventatorului incontestabil al stiloului – romanul Petrache Poenaru – poate prea putin cunoscut, poate prea putin evocat de noi, cei din Oltenia – mama a unuia dintre cei mai implicati oameni in dezvoltarea invatamantului si a ingineriei din Tara Romaneasca.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou

Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2018 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!