Anunturi online!

Microeconomia

Microeconomia este ramura stiintei economice (stiinta alocarii optimale a resurselor), ce studiaza mijloacele de satisfacere a nevoilor crescatoare ale oamenilor in conditiile limitarii (a raritatii) resurselor si pe deasupra comportamentele individuale ale consumatorului, ale producatorului si cateodata ale statului si care analizeaza modul in care preturile se stabilesc pe diferite piete (piata bunurilor si serviciilor
, a muncii, monetara, a titlurilor, etc).
Macroeconomia, care este o alta ramura a stiintei economice, se intereseaza insa de aspectul global, agregat al problemelor economice cum ar fi productia globala, consumul total, numarul de someri, etc. În principiu, agregarea inseamna suma cantitatilor individuale, iar trecerea de la microeconomie la macroeconomie, nu este atat de simpla. Multe rationamente sunt adevarate pentru individ, dar false pentru societate.
De exemplu, daca o singura persoana primeste mai multi bani, situatia acestei persoane se amelioreaza. Dar, daca toata lumea primeste mai multi bani, situatia acesteea nu se va ameliora.
Daca un agricultor face o recolta mai buna, datorita unei munci sustinute, este probabil ca venitul lui sa creasca. Daca toti agricultorii reusesc sa isi creasca in acelasi an productia, probabil ca veniturile lor vor scadea.
Teoria economica numita microeconomie are ca obiectiv principal analiza determinarii simultane a preturilor si a cantitatilor produse
, schimbate si consumate.
Se numeste teorie microeconomica sau microeconomie pentru ca pretinde sa respecte prin formulele sale abstracte, individualitatea fiecarui bun si al fiecarui agent.
Analiza comportamentului agentilor economici (vanzatori, cumparatori) se face prin intermediul preturilor, de aceea microeconomia mai este denumita si teoria preturilor.
Teoria microeconomica, a atins astazi un nivel de rigoare destul de inalt, in sensul ca ea este construita in intregime plecand de la un ansamblu coerent de concepte abstracte care ofera o reprezentare formala a obiectivului studiat.
Chiar daca anumiti autori clasici precum A. Smith, D. Ricardo, au furnizat cateva din rationamentele microeconomice actuale, baza teoriei microeconomice s-a nascut odata cu « revolutia marginalista » a anilor 1850-1880.
Începand cu acesta perioada, cercetarile se orienteaza cu putere intr-o directie noua aceea de a gasi solutii la probleme cum ar fi :
- cum sa maximizezi profitul la o intreprindere;
- cum sa masori satisfactia unui consumator, a unei gospodarii si cum sa o maximizezi;
- cum sa efectuezi alegeri rationale, etc;
si acorda mai putin interes problemelor generale (cum ar fi: acumularea capitalului, cresterea comertului international, etc.).
Pe cand clasicii considerau ca resursele sunt reproductibile, datorita viziunii lor pe termen lung, marginalistii (sau neoclasicii), plaseaza conceptual de raritate in centrul analizei lor, cautand modalitati prin care trebuie organizate resursele pentru a ajunge la un optim, sub restrictia raritatii.
Parintii fondatori ai curentului marginalist sau neoclasic si deci ai microeconomiei, sunt ]n numar de trei si sunt de nationalitati diferite. Ei au abordat subiecte vecine, fara insa a se cunoaste. Acestia sunt:
- francezul Leon Walras (1834-1910) care a dat nastere Şcolii de la Lausanne si teoriei echilibrului general. Succesorul sau a fost celebrul Vilfredo Pareto;
- britanicul Stanley Jevons (1835-1882), profesor in Australia, dupa ce a studiat la Londra;
- austriacul Karl Menger (1840-1921) care a dat nastere Şcolii de la Viena si teoriei subiective a valorii.
Desi nu a facut parte din trio-ul initial, Alfred Marshall (1842-1924), fondatorul Şcolii de la Cambridge, este considerat ca unul din principalii intemeietori ai scolii neoclasice impreuna cu succesorul sau Sir Arthur Pigou (1877-1959).
Marshall, considera ca este foarte delicat rationamentul in termenii echilibrului general si prefera o analiza in termenii echilibrului partial. Instrumentele de analiza puse la punct de Marshall sunt folosite si astazi.
Una din caracteristicile rationamentului sau este utilizarea faimosului «ceteris paribus», ceea ce se poate exprima astfel : “Care este influenta unei variatii a variabilei A asupra variabilei B, stiind ca celelalte variabile care ar putea influenta eventual variabila B sunt considerate ca fiind fixate".
O astfel de analiza, in termenii «echilibrului partial» considera ca efectele sunt limitate. Aceasta ipoteza este adesea acceptabila: efectele unei cresteri a pretului dulcetei de coacaze, de exemplu, asupra restului economiei vor fi cu certitudine destul de slabe. În alte cazuri, insa, este dificil in a admite aceasta ipoteza (de exemplu in cazul pretului petrolului ).
Din 1920, Frederich von Hayek (1899-1942) preia sefia unui curent neomarginalist, ale carui caracteristici principale sunt dezvoltarea calculului economic si apologia liberalismului.
Microeconomia este stiinta care se ocupa cu studiul aprofundat (microscopic) al agentilor economici individuali, iar piata serviciilor si produselor este cadrul pe care microeconomia il dezbate cu predilectie.
Ea studiaza mecanismele si legile care guverneaza consumul si productia, modul de alocare a resurselor, modalitatile de combinare a factorilor de productie cat si posibilitatile de optimizare ale acestor combinatii.
Scopul principal al microeconomiei este acela de a asigura o fundamentare stiintifica procesului decizional desfasurat la nivel microeconomic.
Una din ipotezele fundamentale in microeconomie este aceea ca agentii economici au un comportament rational, iar acest comportament poate fi descris printr-o functie obiectiv (utilitate pentru consumator, profit pentru producator).
Obiectivul microeconomiei consta in analiza determinarii simultane a preturilor si cantitatile produse, schimbate si consumate.
Cele mai importante probleme studiate de catre micoeconomie sunt:
- Definirea, descrierea si analiza logica a mecanismului cerere-oferta (modul de interactiune intre cerere si oferta si cum influenteaza procesul de formare a preturilor si impactul pe care il are asupra comportamentului producatorilor si consumatorilor);
- Identificarea posibilitatilor si cailor de asigurare
a echilibrului la nivel individual, a deducerii si formalizarii conditiilor necesare pentru realizarea echilibrului, evaluarea multiplelor influente sub care se formeaza acesta:
- Optimizarea deciziei la nivel microeconomic in conditiile unui sistem bazat pe economia de piata libera.
Legile economice ce au o influenta marcanta in microeconomie sunt legile economice fundamentale si anume:
- legea limitarii resurselor;
- legea randamentelor descrescatoare;    
- prima lege a cererii;
- a doua lege a cererii.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou

Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2018 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!