Anunturi online!

Louis Pasteur

Louis Pasteur a venit pe lume in 1822 pe 27 decembrie. Intr-o casuta modesta, in spatele careia se afla tabacaria, langa un rau cu apa limpede, intr-un peisaj fermecator, cu dealuri pline de livezi si vii, intr-o familie linistita si indestulata micul Louis a crescut fara sa simta greutatile vietii, jucandu-se cu copii vecinilor in curtea tabacariei,pe dealuri si pe malul raului.
Atat la scoala primara cat si in colegiul din Arbois, elevul Pasteur ,fara a se stradui prea mult la invatatura se mentinea a fi in grupul elevilor merituosi fara sa se straduiasca prea mult la vreo materie ,in afara de desen.
Indemanarea si siguranta lui la manuirea carbunelui sau creionului pe hartia de desen i-au adus titlul de artist din partea locuitorilor din Arbois.
Singurul care a intuit calitatile tanarului a fost directorul colegiului din Arbois, domnul Romenet.
La varsta de 16 ani Louis a fost trimis la Paris ca sa urmeze cursurile liceului Saint-Louis si sa locuiasca intr-o pensiune ieftina din cartierul, Barbet. Din cauza dorului de casa Louis si-a reluat cursurile colegiului din Arbois intorcandu-se la pictura, unele din lucrarile pe care le-a realizat fiind remarcabile. La sfarsitul cursurilor, cum revenirea la Paris il inspaimanta, s-a hotarat, si tatal sau a fost de acord, sa-si termine studiile regale la colegiul din Besancon.
In 1840 si-a dat bacalaureatul in litere, obtinand note bune. La inceputul anului 1941, cu gandul la Scoala Normala Superioara, unde se intra foarte greu, tanarul Pasteur a urmat cursuri de matematici speciale, desi studiul matematicii i se parea arid si-l dezamagea. In 1842, a luat totusi examenul de bacalaureat in stiinte matematice la Dijon, cu note destul de mici, la chimie obtinand doar calificativul ‘mediocru’. Tot in acelasi an a fost declarat admis la o a doua serie de lucrari pentru concursul la Scoala Normala Superioara, dar cu calificare destul de slaba, al 15-lea din 22 de admisi.
La sfarsitul anului 1843 a obtinut premiul intai la fizica la liceul Saint Louis si a fost admis fiind clasificat al patrulea la Scoala Normala Superioara. Pasteur fusese nemultumit de rezultatul primului examen si l-a dat din nou.
In octombrie 1844 Biot prezinta la Academia de Stiinte, la Paris cunoscuta Nota a lui Mitscherlich asupra « paratartrului si tartrului dublu de sodiu si amoniu » care va sta la baza intregii cariere a lui Pasteur. In 1845 este licentiat in stiinte .
Pe 24 septembrie 1846 este numit profesor de fizica la liceul din Tournon (la 500 km de Paris). Balard reuseste sa-l retina ca profesor preparator la Scoala Normala. In octombrie in laboratorul lui Balard il intalneste pe Laurent cu care incepe studierea cristalelor.
Pe 23 august 1847 este doctor in stiinte, chimie si fizica.
Pe 21 mai 1848 moare mama lui la Arbois. Pe 16 septembrie este numit profesor de fizica la Dijon.
Ajuns la Strasbourg pe 15 ianuarie 1849 a fost primit si gazduit de un fost coleg de scoala care locuia foarte aproape de facultate, ude era profesor de fizica. Louis se simtea bine in Strasbourg dar departarea de Arbois facea sa-i fie dor de viata de familie la care tinea foarte mult, nu se gandea sa se casatoreasca.
Gandurile lui Louis se schimba in momentul in care, in octombrie 1849 in oras s-a mutat o noua familie a recent numitului rector al universitatii di Strasbourg, domnul Laurent, care avea trei fete. Pe 29 mai se casatoreste cu fiica lui Laurent, Marie.
Pe 2 aprilie 1850, li s-anascut primul copil, o fetita, Jeanne. La 8 noiembrie 1851 un alt eveniment familial, nasterea baiatului, Jean-Baptiste Lucien, caruia Jean-Baptiste Biot i-a fost nas.
La 20 august 1852, Pasteur venise la Paris pentru a-si face cea ce el numea, pelerinajul anual. Biot i-a rezervat atunci o mare si placuta surpriza. In aceeasi perioada, venisera la Paris doi savanti germani si anume Mitscherlich si un alt specialistin cristalografie Gustave Rose, profesor de mineralogie la Universitatea din Berlin. Amandoi isi exprimasera dorinta de al cunoaste pe Pasteur.
In noiembri 1852 este numit profesor titular de chimie la facultatea de siinte di Strasbourg.
Pe 1 octombrie 1853 se naste fiica sa Cecile
Pe 2 decembrie 1854 Pasteur este numit decan al noii facultati de stiinte di Lille si profesor de chimie.
Intr-o scrisoare di 30 iulie 1856 adresata unui fost coleg, profesor de fizica la Nancy, Pasteur vorbeste despre un domn Emile Bigo, care incearca sa fabrice in laborator dar fara succes, otet din alcool obtinut din sfecla de zahar care se cultiva mult in acea regiune a Frantei.
In luna august 1857, Societatea de Stiinte din Lille a ascultat primul raport al lui Pasteur asupra fermentatiei lactice. Era o prima dovada a extinderii universului stiintific al lui Pasteur care facand aceasta comunicare in Lille marturisea atasamentul lui fata de acest oras, fata de aceasta noua facultate pe care urma sa o paraseasca in acel an pentru a ocupa functia de director stiintific si administrator la Scoala Normala Superioara din Paris, incepand cu data de 22 octombrie 1857.
Conditiile de lucru la Scoala Normala erau mai precare decat cele de la Lille intrucat el scria in aceeasi scrisoare adresata unui prieten in 1857 ,,Parte proasta este ca n-am laborator si ca va trebui sa-mi aranjez unul cum o fi. Am gasit in podul Scolii un loc in care imi pare convenabil si am pus lucratorii sa-l amenajeze…’’.
A adresat ministrilor scrisori in care cerea fonduri de instalare a unui laborator de cercetare, dar nu rezolva nimic asa si este nevoit sa se descurce singur.
In ianuarie 1859, laboratorul incepe sa prinda contur (o masa, un microscop, cateva baloane de sticla), dar lupta pentru obtinerea de fonduri a continuat.
In septembrie 1859, a pierdut-o pe Jeanne, fiica sa cea mare in varsta de noua ani moarta din cauza febrei tifoide.Mama savantului murise la 26 aprilie 1848 si doua din surori murisera foarte tinere, Josephine in 1850 iar Emille in 1853.
La 30 decembrie 1859, Pasteur ii scrie tatalui sau : ,,Nu pot sa nu ma gandesc in acest moment la biata mea fetita, atat de plina de viata de fericita sa traiasca, pe care ne-a rapit-o anul fatal ce se sfarseste’’.
Chiar in prima luna a anului 1860 savantul are marea satisfactie de a vedea ca lucrarile sale sunt apreciate de lumea stiintifica .
In 1861 Pasteur prezinta in Buletinul Societatii de chimie din Paris totalitatea rezultatelor obtinute in cercetarile asupra fermentatiei acetice.
In aceasta perioada, Biot a dorit ca Pasteur sa nu fie doar laureat al premiului Jecker desemnat cu unanimitate de voturi de sectia de chimie a Institutului, ci si membru al Academiei de stiinte, la sectia de botanica. Cu toate ca a fost sustinut cu multa ardoare, de Biot si de Balard, Pasteur nu a obtinut decat 24 de voturi di 60 desi studiile lui asupra vegetalelor inferioare erau foarte apreciate.
Abia in 1862 candidatura lui Pasteur, dar la sectia de mineralogie a fost acceptata cu 36 de voturi din 60 pentru lucrarile sale in domeniul cristalografiei.
In anul urmator in luna martie 1863, imparatul Napoleon III, interesat de studiul lui Pasteur si-a exprimat dorinta sa vorbeasca la palat cu el. Jean-Baptiste Dumas a solicitat onoarea de a-l prezenta pe fostul sau elev la palatul Tuileries. Imparatul i-a pus multe intrebari lui Pasteur dovedindu-se foarte interesat. A doua zi dupa intrevedere, Pasteur scria : ,,L-am incredintat pe imparat ca toata ambitia mea este sa ajung sa cunosc cauzele bolilor infectioase si molipsitoare’’.
In iulie se naste a patra fiica a lui Pasteur, Camille.
La 11 aprilie 1865, Pasteur a obtinut un brevet pentru procedeul sau de conservare a vinului, cu nr.67006 si in acest document dadea toate prescriptiile necesare.
In laboratorul lui Pasteur s-a tinut o reuniune a degustatorilor profesionisti care au putut trage concluzia ca numai incalzirea in butelia de sticla dar, in general, incalzirea in absenta aerului opreste deteriorarea vinurilor susceptibile sa se strice in timp ; de asemenea s-a constatat ca acest procedeu imbunatateste calitatea tuturor vinurilor, chiar si a celor mai fine. Un podgorean di California scria in 1869 intr-un jurnal local ca procedeul lui Pasteur era excellent.
Anul 1865 i-a oferit lui Pasteur ocazia unei descoperiri ale carei consecinte practice au depasit ca de obicei, scopul imediat din ale carui aplicatii industriale avea sa profite o clasa modesta de mici proprietari rurali pe care-i ruina un flagel inexplicabil. Era flagelul care in acei ani ruina intreaga industrie a viermilor de matase.
Pe 15 iunie moare tatal sau iar pe 11 septembrie moare fiica sa Camille.
In 1866 este invitat de Napoleon III la castelul din CompiegneChiar din prima seara a fost rugat sa participe la o receptie la care se aflau prezenti diplomati, ambasadorii Rusiei si Prusiei, celebritati din lumea medicala, din arta si din armata. Realizeaza noi studii asupra viermilor de matase. Pe 23 mai moare fiica lui, Cecile de febra tifoida.
In 1867 infiinteaza un laborator de chimie fiziologica la Scoala Normala, sub conducerea lui, este numit profesor de chimie organica la Sorbona inlocuindu-l pe Balard. Pe 1 iulie primeste premiul cel mare al Expozitiei universale din 1867 pentru studiile sale asupra vinului.
Pe 19 octombrie 1868 este victima unui atac de paralizie (hemiplegie stanga) .Tot in acel an i se construieste un laborator in curtea Scolii Normale, ca urmare a staruintelor sale pe langa Napoleon III.
Obosit si suferind, dar dornic sa-si continue cercetarile savantul ceruse in octombrie 1872 ministrului Instructiei publice, Jules Simon, sa-i transmita presedintelui Thiers o scrisoare in care spunea : ,,Profesor titular la Facultatea de stiinte din Paris… am suferit un atac de hemiplegie in 1868… care ma condamna sa renunt la functiile mele in invatamant. In consecinta ma vad , obligat la 50 de ani, sa cer iesirea la pensie din invatamant, pastrand laboratorul pe care il conduc…’’
Cererea i s-a aprobat. Profesorul se retragea, dar cercetatorul ramanea, continuandu-si cu acelasi succes remarcabilele sale investigatii.
O noua distinctie i s-a acordat savantului ; la 25 martie 1873 Pasteur a fost numit membru al Academiei de medicina, dar cu o majoritate de un singur vot.
Pe 27 ianuarie 1870 savantul fusese facut senator al imperiului ca recompensa pentru serviciile deosebite pe care le adusese tarii. Ca urmare a razboiului aceasta numire nu a avut nici un efect
In 1876, tinand seama de faima sa in crestere unii din compatriotii sai, l-au indemnat staruitor sa candideze pentru senat la alegirele din acel an. Pasteur plin de iluzii asupra moravurilor electorale si gandindu-se la binele pe care-l putea face tarii sale si stiintei, si-a dat consimtamantul intr-o scrisoare deschisa, publicata la 20 ianuarie 1876 :,,…vin sa va cer votul. Nu fac parte din nici un partid. Nu m-am ocupat niciodata de politica si nu cunosc multe lucruri ; dar ce stiu cu siguranta este ca-mi iubesc patria si ca am servit-o din toate puterile ; aceasta este profesiunea mea de credinta.’’
Alegerile di 30 ianuarie 1876 i-au adus lui Pasteur numai 62 de voturi, fata de 446 si respectiv 445 ale contracandidatilor sai.
In septembrie participa la Congresul de sericicultura de la Milano.
Un pas inainte hotarator in combaterea bolilor contagioase si epidemice a fost facut de Pasteur prin studierea si rezolvarea unei probleme foarte spinoase, problema antraxului (buba neagra, carbunele, sau dalacul), boala infectioasa care aparea la animale, dar si la om.
Tinuturi intregi din Franta dadeau un tribut foarte dureros acestei boli care ruinase multi crescatori de animale. Multe ferme capatasera numele de ferme cu dalac iar unele campii intinse si anumite regiuni din munti erau ocolite de turmele de vite sau de oi, fiind considerate blestemate.
Boala era teribil de virulenta ; in cateva ceasuri se instala in trupul animalului, moartea survenind extrem de repede, prin sufocare sau apoplexie. Din trupul lui la orice zgarietura, curgea un sange negru, gros si vascos. Si nu numai Franta era atinsa de flagel. In Rusia, numarul animalelor moarte era extrem de mare, semnalandu-se si numeroase victime printre ciobani, macelari, hingheri sau tabacari.
In 1877 face primele cercetari in boala carbunelui (antrax).
Pe 4 noiembrie 1879 se casatoreste fiica lui Pasteur Marie-Louise cu Rene Vallery-Radot care va devenii secretarul particular si biograful lui.
In ianuarie 1880 savantul este numit membru al Societatii centrale de medicina veterinara. Pe 17 iulie se naste prima nepoata a lui Pasteur, Camille.
In decembrie incepe cercetarile asupra turbarii. Dintre numeroasele boli carora le cadeau victime atat oamenii, cat si unele animale domestice si salbatice, turbarea facea o figura aparte prin suferintele pe care le producea inainte de moarte (paralizie, convulsii ingrozitoare, o sete de nepotolit) si prin totala neputinta de a o vindeca sau macar de a diminua chinurile bolnavului.
Pe 10 august 1884 la congresul de la Copenhaga, Pasteur expune principiul general al vaccinarii, indicand metoda prin care spera sa realizeze vaccinarea preventiva contra turbarii.
Luni, 6 iulie 1885, de dimineata, in laboratorul lui Pasteur au intrat trei persoane care veneau din Alsacia : Theodore Vone, bacan din Meissengott, langa Schabestadt, muscat de brat de cainele sau, pe care apoi il impuscase, Joseph Meister, un copil de noua ani, muscat in aceeasi zi de acelasi caine si mama copilului care nu fusese muscata.
Copilul se ducea la scoala cand fusese atacat de caine si muscat de maini si de picioare. Inspaimantat, copilul nu se aparase, isi ferise doar fata. Un zidar care asistase la scena, lovise animalul cu un drug de fier gonindu-l.
In acelasi an un alt copil, Jean Baptiste Jupille muscat de un caine turbat a fost salvat de Pasteur.
In 1886 Pasteur vaccineaza numerosi oameni muscati, in special pe ce 19 rusi veniti din Smolensk, muscati de un lup turbat.
In august acelasi an la Arbois unde-si petrecea vacanta Pasteur isi cerceta mereu notele si registrele, dar citea uneori si unele articole aparute in ziare in care erau criticate unele din lucrarile sale,
Din cauza emotiilor si muncii incordate, sanatatea ii era totusi zdruncinata. Pulsul ii era neregulat si diferitele alte simptome aratau ca inima i se imbolnavise. Cu multa precautie pentru a nu-l supara, doctorii i-au recomandat sa-si intrerupa activitatea pentru un timp, sa se ingrijeascasi chiar sa stea o vreme in sud. Un prieten al sau i-a pus la dispozitie vila sa din Bordighera, asezata aproape de frontiera franceza, pe tarmul Mediteranei. Pana la urma Pasteur a acceptat sa stea cateva saptamani in Bordighera. A plecat insotit de urarile de sanatate ale celor care-l iubeau si stimau. Minunata vila in care statea l-a facut pe Pasteur sa inteleaga ce inseamna sa te odihnesti in climatul acesta dulce invaluit intr-o atmosfera atat de pura. Dar gandul ii era necontenit la laborator.
Doctorul Vulpian care-l aparase cu ardoare pe Pasteur murise si Academia de stiinte l-a rugat pe savant sa-l inlocuiasca pe defunct in functia de secretar permanent. La 18 iulie 1887 a fost ales secretar permanent. Din nefericire nu si-a putut indeplinii decat cateva luni aceasta insarcinare. In octombrie lucrand la masa lui n-a mai putut vorbi. Si-a revenit dar a ramas cu o mica greutate de vorbire si a trebuit sa renunte la postul de secretar permanent al Academiei de stiinte.
Intrat in ,,nemurire’’ fiind inca in viata, Pasteur implinea la 27 decembrie 1892, varsta de 70 de ani.
Inca din luna mai, in Danemarca, Suedia,si Norvegia, se formasera comitate de savanti si discipoli pentru a-l sarbatori. In Franta, s-a initiat un comitat pentru a-l omagia festiv pe Pasteur. Gravorul Roty a realizat o medalie care-l reprezenta pe o fateta, pe Pasteur din profil. Pe revers a impletit cu lauri si trandafiri urmatoarea inscriptie : ,,Lui Pasteur in ziua in care a implint saptezeci de ani, Franta si omenirea recunoscatoare’’.
Sarbatorirea s-a desfasurat la 27 decembrie 1892 in amfiteatrul cel mare al Sorbonei, in care se aflau delegatii academiilor, membrii Institutului, profesori, studenti.
Darea de seama oficiala a ceremoniei s-a incheiat cu urmatoarele cuvinte : ,,Un spectacol unic, in care folosind cuvintele lui Shakespeare putem spune « inimile au purtat in triumf un om mare »’’.
Cateva luni de la jubileu, in Canada si in Algeria, s-a dat numele lui Pasteur unor localitati, iar in altele i s-au ridicat busturi.
Necunoscuta a revenit in vara anului 1895 cu propunerea de a infiinta un spital Pasteur, pentru care oferea terenul necesar.
In septembrie 1894 savantul s-a dus pentru ultima oara la Arbois dar in octombrie a revenit la Paris constient ca nu-si va revedea orasul drag al copilariei sale niciodata.
La 1 noiembrie a suferit de o acuta criza de uremie care l-a tinut o vreme la pat alaturi fiindu-i atat membrii familiei cat si colaboratori apropiati care au facut de garda la patul lui zile si nopti la rand. A fost vizitat dupa ce starea sanatatii i s-a ameliorat, de oameni de vaza, personalitati. Printre ei s-a numarat unul di confratii de la Academia franceza, dramaturgul Alexandre Dumas, cu un buchet de trandafiri, avand-o alaturi peu na din fiicele sale.
In aprilie 1895, simtindu-se in puteri i-a primit in locuinta sa din Institutul Pasteur, pe fostii normalisti care sarbatorisera centenarul scolii lor si care pusesera o placa comemorativa pe micul laborator din strada Ulm si care voiau sa viziteze Institutul.
La 13 iunie 1895, a coborat ultima oara treptele Institutului, plecand la Villeneuve l’Etang, in viliegiatura, unde a ramas cateva saptamani pe timpul verii. Dar zi de zi, puterile il lasau si abia mai putea face cativa pasi. Paralizia progresa, vorbea tot mai greu si asista cu mintea perfect lucida la ruina trupului.
In ultima saptamana din septembrie nu s-a mai putut ridica. La 27 septembrie, a refuzat laptele ce i se dadea spunand : ,,Nu mai pot’’. Capul i-a cazut pe perna iar dupa un somn scurt, a inceput sa gafaie intrand in agonie. Timp de 24 de ore cu trupul paralizat in intregime, a ramas nemiscat cu ochii inchisi. Intr-o mana strangea un crucifix, iar cealalta mana era tinuta de doamna Pasteur.
Sambata 28 septembrie 1895, la ora patru si patruzeci dupa-amiaza in mijlocul familiei si colaboratorilor sai si-a dat sufletul usor.
Nici una din fiintele omenesti,carora descoperirile lui le salvasera viata, nu putea sa-i dea un minut sau macar o clipa din viata lor ca s-o prelungeasca pe a lui.
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou

Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2018 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!