Anunturi online!

Batalia de la Calugareni

Batalia de la Calugareni face parte dintr‑o mare campanie otomana, indreptata impotriva Ţarii Romanesti, campanie desfasurata intre august si octombrie 1595. Scopul sau a fost, cu siguranta, inlocuirea lui Mihai Viteazul de la conducerea tarii si, dupa cum s‑a vazut pe parcurs, in acord cu marturiile certe ale unor izvoare, ocuparea directa a tarii si includerea sa intre provinciile Imperiului Otoman. Scopurile mari ale campaniei nu s‑au realizat, fiindca nici domnul nu a fost rasturnat de pe tron, nici tara nu a devenit pasalac. Lupta de la Calugareni a fost, in toata aceasta derulare complexa, numai un episod, caruia, in anumite perioade si imprejurari, i s‑a dat, dupa parerea mea, o prea mare importanta. În sensul strict al bataliei din acea zi de vara – cand in Ţara Romaneasca (si in lumea crestina rasariteana) era 13 august, iar in Transilvania (si in multe tari din Occident) era 23 august – a fost categoric o victorie a crestinilor. Aceasta se poate spune din punct de vedere tehnic si tactic. Albert Király scrie ca ei, crestinii, au "luat in stapanire campul de lupta“. Edward Burton insira pierderile masive ale turcilor "in acea mlastina“ si evoca "disperarea“ vizirului "la vestea unei atat de mari infrangeri“. Mihai insusi scrie castelanului de Liov ca, la Calugareni, "Dumnezeu ne‑a ajutat noua, crestinilor, in chip minunat“. Victoria nu a putut fi insa folositoare crestinilor pe moment, cata vreme ei erau epuizati si nu mai aveau intariri, iar turcii, infranti, au dispus de forte noi. De aceea, a si lasat un gust amar in tabara crestina si mult loc interpretarilor variate. S‑a intamplat de mai multe ori in istorie ca victoriile de etapa sa nu poata fi exploatate. Pe de alta parte, relatarile despre confruntarile militare medievale intre crestini si otomani sunt de cele mai multe ori diametral opuse in privinta rezultatului.
Fie ca ambele parti pretind ca au invins, fie ca nici una nu‑si recunoaste infrangerea. Ceea ce este insa indubitabil, in legatura cu intreaga campanie otomana de la nord de Dunarea de Jos, din august‑octombrie 1595, este victoria generala crestina, salvarea statutului de autonomie a Ţarii Romanesti, mentinerea lui Mihai ca domn si alungarea turcilor peste fluviu.
De‑a lungul timpului, s‑au incetatenit insa cateva clisee despre Calugareni in cadrul constiintei colective romanesti, datorita cronicarilor tarzii, gloriei dobandite postum de Mihai Viteazul, generatiei romantice dispuse sa supraliciteze cavalerismul medieval si, mai ales istoricilor, care pregateau formarea statului national si aveau nevoie de exemple mobilizatoare din trecutul nostru.
Regimul comunist, in faza sa nationalista, a completat aceasta imagine ideala si idealizata, pe care o incepusera romanticii si o continuasera fauritorii Marii Uniri. Astfel, Mihai a devenit singurul actor al bataliei victorioase de la Caluga­reni, ceea ce este fals. Victoria a fost supraevaluata, ca si cum ar fi decis soarta viitoare a intregii campanii. S‑a mers destul de mult pe amanunte, multe com­­plet nesemnificative si cu tenta chiar anecdotica.
În plus, "marele carmaci“ de odinioara s‑a plasat in fruntea voievozilor, iar intre preferatii sai, din aceasta categorie, se afla Mihai Viteazul. Toate acestea nu justifica insa zelul "reparator“ exagerat de dupa 1990, care a plasat, fara drept de apel, batalia de la Calugareni intre infrangeri, iar pe Mihai intre voievozii mitizati si ironizati.
În fata unor deformari, instrumentalizari sau stereotipii trebuie sa avem decenta operarii cu anumite corectii oneste si responsabile, nu cu alte exagerari. Decat sa‑l facem, indirect, dar evident, vinovat pe Mihai Viteazul de culpele lui Ceausescu si sa‑i punem pe cei doi aproape pe acelasi plan (cum se mai intampla mai bine am explica tinerilor de ce se dau doua zile distincte pentru confruntarea de la Calugareni, fiindca unii (chiar oameni de cultura) cred sincer ca lupta a durat zece zile!
Batalia de la Calugareni ramane un episod semnificativ, dar nu decisiv, din marea confruntare dintre crestini si otomani, inscrisa sub semnul Ligii Sfinte si trecuta in cadrul Razboiului de 15 ani. Ea nu a fost o victorie hotaratoare a lui Mihai Viteazul si a gloriosilor romani – cum se mai spune uneori – ci o victorie de moment a crestinilor, care se aliasera tocmai ca sa dea o replica turcilor. Daca termenul de victorie pare prea puternic, se poate vorbi de o replica crestina demna si ferma, cu mari pierderi pentru otomani, ramasi dezorientati la finele bataliei. Sursa: www.historia.ro 
Comenteaza pe Facebook
Adauga anunt nou

Stiri noi
De ultima ora
© 2003 - 2018 Interactiuni.RO

Inregistrare cu Facebook
Sau inregistreaza-te in site
Oferta speciala
Te inregistrezi, adaugi anunt si noi te promovam gratuit 100%!
Autentificare cu Facebook
Sau conecteaza-te in site:
Am uitat parola
Nu ai cont? Creeaza cont gratuit!